Arhive blog
Giovanni Battista Crespi (23 decembrie 1573 – 23 octombrie 1632), pictor, sculptor si arhitect italian
Giovanni Battista Crespi – Christ Appears to the Apostles Peter and Paul
Giovanni Battista Crespi – St Gregory Delivers the Soul of a Monk
Giovanni Battista Crespi – St Carlo Borromeo
Giovanni Battista Crespi – St Carlo Borromeo Adoring Christ
Giovanni Battista Crespi – Entombment of Christ
Giovanni Battista Crespi – Martyrdom of Saints Secunda (Seconda) and Rufina
Giovanni Battista Crespi – Religious Figures Praying at the Foot of a Tree
Giovanni Battista Crespi(23 decembrie 1573 – 23 octombrie 1632), Il Cerano, pictor, sculptor si arhitect italian.
S-a nascut in Romagnano Sesia, fiul pictorului Raffaele Crespi, mai tarziu s-a mutat la Cerano cu familia. In 1591 se stie ca locuia in Milano.
A fost un erudit cu cunostinte considerabile si detinea o pozitie de seama in Cerano. In 1620 a fost desemnat conducator al Accademia Ambrosiana fondata de cardinalul Federico Borromeo. Printre elevii lui s-au numarat Daniele Crespi, Carlo Francesco Nuvolone si Melchiore Gillardini.
John Ferguson Weir (28 august 1841– 8 aprilie 1926), pictor si sculptor american
John Ferguson Weir – Autumn Lights
John Ferguson Weir – Japanese Iris – 6 Varieties
John Ferguson Weir – Roses in a porcelain bowl
John Ferguson Weir (28 august 1841– 8 aprilie 1926) a fost un pictor si sculptor american, fiul pictorului Robert Walter Weir, profesor de desen la Military Academy at West Point. Fratele lui mai mic, J. Alden Weir, a devenit si el un renumit artist care a pictat in stilul impresionismului american.
S-a nascut pe 28 august 1841, la West Point, New York, a studiat cu tatal lui si la National Academy, New York. In 1861 si-a deschis un studio in New York City si a devenit membru al National Academy in 1866.
In 1868 a studiat in strainatate. Dupa ce s-a intors a devenit primul director al School of Fine Arts de la Yale University (1869–1913). A murit in Providence, Rhode Island pe 8 aprilie 1926.
-
- John Ferguson Weir – Autumn Lights
-
- John Ferguson Weir – Japanese Iris – 6 Varieties
-
- John Ferguson Weir – Roses in a porcelain bowl
Tot in 28 august s-au nascut:
Morris Graves (28 august 1910 – 5 mai 2001), pictor american expresionist.
Sir Edward Coley Burne-Jones (28 august 1833 – 17 iunie 1898), pictor pre-rafaelit englez.
Din blogosfera.
Stropi de suflet la vedere.Nemaipomenitele întâmplări ale Dariei (2)
Rokssana.duzina de cuvinte -sufletul
Pellegrino Tibaldi (1527–1596), pictor manierist, sculptor, arhitect italian
Pellegrino Tibaldi – Madonna and Child
Pellegrino Tibaldi – Adoration of the Christ Child
Pellegrino Tibaldi – Madonna and Child with St John
Pellegrino Tibaldi – Martyrdom of St Lawrence
Pellegrino Tibaldi – La escuela de Atenas. Platónicos-Estoicos
Pellegrino Tibaldi – Filosofía.Sócrates, Platón, Aristóteles, Séneca
Pellegrino Tibaldi – The Incredulity of Thomas
Pellegrino Tibaldi (1527–1596), cunoscut si ca Pellegrino di Tibaldo de Pellegrini a fost un pictor manierist, sculptor, arhitect italian.
Tibaldi s-a nascut in Puria di Valsolda, pe atunci parte din ducatul Milano, insa a crescut in Bologna. tatal lui lucra ca zidar. probabil a fost ucenicul lui Bagnacavallo ori Innocenzo da Imola. Prima lui pictura despre care se stie, pictata cand avea 15 ani e „Marriage of Saint Catherine”.
In 1547 a plecat la Roma sa studieze sub indrumarea lui Perin del Vaga.A fost angajat sa picteze Sala del Consiglio din castelul Sant’Angelo. Cand Perino a murit in 1547, Tibaldi a devenit principalul pictor care lucra la frescele de dimensiuni mari de la camere si intrari (1547–1549).
A pictat multe lucrari pentru cardinalul Giovanni Poggi din Bologna, a pictat fresce cu „Story of Ulysses” in palatul Poggi, scene din viata Sfantului Ioan in capela Poggi si scene din „Life of Moses” in palatul Sacchetti din Roma.Cardinalul Poggi l-a angajat pentru ridicarea capelei din La Madonna di Loreto, unde a pictat „Nativity”, „Presentation in the Temple”, „Transfiguration” si „Decollation of St. John”.
A locuit in Ancona intre 1558 si 1561. In 1561 l-a cunoscut pe cardinalul Carlo Borromeo, care l-a angajat in Milano ca arhitect pentru a construi o catedrala, lucrara pe care n-a finalizat-o, diferite proiecte, curtea palatului arhiepiscopal (1564–70), San Fedele (1569–1579) si San Sebastiano (1577). In Milano a lucrat ca arhitect civil, proiectand palatele Spinola, Erba Odescalchi si Prospero Visconti. In 1575 a fost angajat de cardinalul Tolomeo Gallio pentru a construi Villa d’Este pe malul lacului Como.
In 1586 a plecat in Spania, unde i-a urmat si l-a inlocuit pe Federico Zuccari ca pictor al curtii. Acolo a pictat in manastirea El Escorial la rugamintea regelui Philip II. Cele mai importante fresce ale sale de acolo se afla in biblioteca.Dupa noua ani s-a reintors in Italia si a fost numit arhitect la Domul din Milano pana la moartea lui in Milano in 1592.
Fratele lui Pellegrino, Domenico Pellegrino Tibaldi a fost un gravor care a activat in Bologna. Printre elevii lui s-au numarat Orazio Samacchini, Lorenzo Sabbatini si Girolamo Miruoli.
 |
| Pellegrino Tibaldi (1527–1596), pictor manierist, sculptor, arhitect italian |
Din blogosfera.
Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian
Daniele da Volterra – Michelangelo Buonarroti
Daniele da Volterra – The Massacre of the Innocents
Daniele da Volterra – Descent from the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross
Daniele Ricciarelli(c. 1509 – 4 aprilie 1566), cunoscut mai bine ca Daniele da Volterra, a fost un pictor si sculptor manierist italian.
Este amintit pentru asocierea lui cu Michelangelo. Cateva dintre cele mai importante lucrari ale lui Daniele au avut la baza desene facute in acest scop de catre Michelangelo. Dupa moartea lui Michelangelo, Daniele a fost angajat sa acopere organele genitale din capodopera „Last Judgment” cu vesminte si un fel pantaloni bufanti. Aceasta a dus la porecla „Il Braghettone” („pantalonarul”).
Daniele Ricciarelli s-a nscut in Volterra (in actuala Toscana). Ca baiat, initial a studiat cu artistii sienezi Il Sodoma si Baldassare Peruzzi, insa nu a fost bine primit si a plecat de la ei, dupa care a fost ucenicul lui Perin del Vaga.
In Roma a inceput sa lucreze in cercul lui Michelangelo si s-a imprietenit cu el. Michelangelo si-a folosit influenta pe care o avea la papa Paul III pentru a-i asigura comenzi lui Daniele si pentru postul de supraintendent al lucrarilor de la Vatican, pozitie pe care a detinut-o pana la moartea papei. Michelangelo i-a asigurat si schitele pe care Daniele picta unele dintre lucrarile lui, in special seria de fresce de la capela Orsini din Trinità dei Monti.
Daniele a fost angajat ulterior de Paul III pentru a completa decorarea Salii Regia. La moartea papei in 1549 si-a pierdut pozitia de supraintendent si indemnizatia. Atunci s-a apucat de sculptura.
A murit la Roma in 1566. Conform testamentului lui Daniele, genunchiul de marmura care lipsea din piciorul stang a lui Christ din lucrarea lui Michelangelo „Deposition” se afla in posesia lui in momentul mortii sale.
 |
| Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian |
In 16 iulie s-au nascut:
Jean-Baptiste-Camille Corot(16 iulie 1796, Paris – 22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.
Andrea del Sarto(1486/87 – 1530/1531), pictor italian s-a născut în Gualfonda, aproape de Florenţa, la 16 iulie, fie în 1486 sau 1487, unul din cei patru copii ai familiei.
Sir Joshua Reynolds(16 iulie 1723 – 23 februarie 1792) a fost un important și influent pictor englez al secolului al XVIII-lea.
Din blogosfera.
Georges Lacombe (18 iunie 1868 – 29 iunie 1916), pictor si sculptor francez
Georges Lacombe – Boatwomen in Brittany
Georges Lacombe – La Mer jaune
Georges Lacombe – Foxgloves
Georges Lacombe – In the Forest
Georges Lacombe – Birth
Georges Lacombe – Love and Death
Georges Lacombe (18 iunie 1868 – 29 iunie 1916) a fost un pictor si sculptor francez. Nascut intro familie distinsa din Versailles, el a primit educatia artistica la Académie Julian de la impresionistii Alfred Roll si Henri Gervex. Acolo i-a cunoscut pe Émile Bernard si Paul Sérusier in 1892, curand dupa aceea a devenit membru in grupul lor de artisti, Les Nabis (Profeții).La fel ca si ceilalti membri Nabis si-a petrecut verile anilor 1888-1897 in Brittania. A devenit sculptor Nabis : sculptorul grupului.
Georges Lacombe a murit in Alençon, Orne pe 29 iunie 1916.
 |
| Georges Lacombe (18 iunie 1868 – 29 iunie 1916), pictor si sculptor francez |
Tot in 18 iunie s-au nascut:
Leo Putz (18 iunie 1869 – 21 iulie 1940), pictor german.
Agnes Goodsir (18 iunie 1864 – 11 august 1939), pictorita portretista australiana.
Joseph-Marie Vien (18 iunie 1716 – 27 martie 1809), pictor francez.
Din blogosfera.
Rokssana.Trucuri Feng Shui pentru a atrage bogatia
Cristian Lisandru.SUNETUL UNEI ALTE SERI – Avantasia – „Anywhere”
Jean Lecomte du Nouÿ (10 iunie 1842 – 19 februarie 1842), pictor si sculptor francez
Jean Lecomte – Christian Women at the Tomb of the Virgin, Jerusalem
Jean Lecomte – The Opium Smoker
Jean Lecomte – Antiope and Jupiter
Jean Lecomte – Invocation of Neptune
Jean Lecomte – Invocation of Neptune
Jean Lecomte – A Eunuch’s Dream
Jean-Jules-Antoine Lecomte du Nouÿ (Paris, 10 iunie 1842 – Paris, 19 februarie 1923) a fost un pictor si sculptor orientalist francez. A fost elevul lui Charles Gleyre si Jean-Léon Gérôme. In 1932 o strada din paris a primit numele lui.
 |
| Jean Lecomte du Nouÿ (10 iunie 1842 – 19 februarie 1842), pictor si sculptor francez |
Tot in 10 iunie s-au nascut:
Jean-Joseph Benjamin-Constant (10 iunie 1845 – 26 mai 1902), pictor si grafician francez
André Derain(10 iunie 1880 – 8 septembrie 1954) , pictor francez reprezentant al fauvismului
Edward Henry Potthast (10 iunie 1857 – 9 martie 1927), pictor impresionist american
Gustave Courbet(10 iunie 1819 – 31 decembrie 1877), pictor francez
Din blogosfera.
lunapatrata.Eu inca mai cresc…
Alphonse Legros (8 mai 1837 – 8 decembrie 1911), pictor, desenator si sculptor francez
Alphonse Legros – Communion
Alphonse Legros – Blessing of the Sea
Alphonse Legros – Femmes en Prière
Alphonse Legros – Cupidon et Psyche
Alphonse Legros – Geography Lesson
Alphonse Legros – The Tinker
Alphonse Legros – Hilly Landscape
Alphonse Legros – A Canal With A Fisherman
Alphonse Legros – Study of a Foot
Alphonse Legros (8 mai 1837 – 8 decembrie 1911), pictor, desenator si sculptor francez nascut in Dijon. Tatal lui a fost contabil si venea din satul invecinat, Véronnes. Tanarul Legros vizita frecvent fermele rudelor lui, iar taraanii si peisajele din acea parte a Frantei sunt subiecte in multe picturi si desene lucrate de el. A fost trimis la scoala de arta din Dijon in vederea calificarii intro meserie si si-a facut ucenicia cu Maître Nicolardo, decorator de case si pictor. In 1851 Legros a plecat la Paris; insa trecand prin Lyon a lucrat timp de sase luni ca si calfa la decoratorul Beuchot, care picta capela pentru din the catdrala cardinalului Bonald.
In Paris a studiat cu Cambon ca pictor de scena si decorator la teatre. In acea perioada a urmat cursurile scolii de desen a lui Lecoq de Boisbaudran („Petite école”) unde s-a imprietenit cu Jules Dalou si Auguste Rodin. In 1855 Legros a urmat cursurile serale ale École des Beaux Arts, si probabil acolo a indragit desenul de scene antice.A trimis doua portrete la Salonul din Paris in 1857: unul a fost respins si a facut parte din expozitia de protest organizata de Bonvin in studioul lui; celalalt, care a fost acceptat, era un portret in profil al tatalui sau.
 |
| Alphonse Legros (8 mai 1837 – 8 decembrie 1911), pictor, desenator si sculptor francez |
Din blogosfera.
Gaudenzio Ferrari (c. 1471 – 11 ianuarie 1546), pictor si sculptor renascentist italian
Gaudenzio Ferrari – Consort of the Viola da braccio Family
Gaudenzio Ferrari – The Concert of Angels
Gaudenzio Ferrari – Glory of Angels, in Santa Maria dei Miracoli, Saronno
Gaudenzio Ferrari – The Concert of Angels
Gaudenzio Ferrari – The Annunciation
Gaudenzio Ferrari – The Adoration of the Magi
Gaudenzio Ferrari – The Martyrdom of St Catherine of Alexandria
Gaudenzio Ferrari – Lamentation of Christ
Gaudenzio Ferrari – Christ rising from the Tomb
Gaudenzio Ferrari – Assumption of the Virgin
Gaudenzio Ferrari – Nativity, fresco
Gaudenzio Ferrari – The Life of Christ
Gaudenzio Ferrari – Polyptych
Gaudenzio Ferrari (c. 1471 – 11 ianuarie 1546) a fost un pictor si sculptor renascentist italian.Gaudenzio s-a nascut la Valduggia in regiunea Valsesia din Ducatul de Milano.Se spune ca a luat primele lectii de arta la Vercelli de la Gerolamo Giovenone. Apoi a studiat in Milano, in scoala lui Stefano Scotto si probabil, in cea a lui Bernardino Luini; prin 1504 a plecat la Florenta. A murit in Milano.
Se considera ca stilul lui initial de pictura a derivat mai ales din vechea scoala milaneza, care imbina influenta clasica a lui Leonardo si a elevilor lui ca de exemplu, Bramantino. Si influenta provinciala a fost foarte puternica dupa cum se observa in lucrarile lui emotionante de la Sacro Monte din Varallo.
El a fost un pictor foarte prolific, a carui opera se incadreaza mai mult in secolul al XV-lea decat in al XVI-lea.Subiectele lui au fost religioase.Principalii lui elevi au fost Andrea Solario, Giovanni Battista Cerva, Gian Paolo Lomazzo si Fermo Stella.
 |
| Gaudenzio Ferrari (c. 1471 – 11 ianuarie 1546), pictor si sculptor renascentist italian |
Din blogosfera.
Teo Negură.Poveste de vis (31)
Călin Hera.dinspre cuvinte numai de bine
Michelangelo Buonarroti(6 martie 1475 – 18 februarie 1564), pictor, sculptor, arhitect italian renascentist
Michelangelo – Sistine Chapel ceiling – Creation of Adam
Michelangelo Buonarroti s-a nascut in 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo (†18 februarie 1564, Roma). Alături de Leonardo da Vinci a fost cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului.
…………………………………………………………………………………………………………
„Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură”
(E. Castelar y Ripoll, 1872).
Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Renunță la ajutoarele pe care le adusese de la Florența și în cea mai mare parte lucrează singur.
Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare.” Partea centrală, pe axa bolții, cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți ale acestor picturi sunt înfățișate sibile și prooroci. Michelangelo folosește culori strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, și-au recăpătat în întregime prospețimea.
Decorarea pereților altarului din Capela Sixtină – o suprafață măsurând 17 metri în lungime și 13 metri în lățime – reprezintă Judecata de Apoi. Michelangelo realizează primele schițe în anul 1534 și se apucă de pictat în vara anului 1536, pentru a termina fresca în toamna anului 1541. Actul final al istoriei omenirii este înfățișat ca o înspăimântătoare tragedie cosmică, umanitatea apare disperată și îndurerată, cutremurată de perspectiva condamnării veșnice. Vreme de mulți ani, această operă va fi umbrită de prejudecățile puritane ale epocei. În anul 1564, papa Pius al IV-lea a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole și adesea a fost acuzată ca fiind „perversă” sau că „încalcă conveniențele”.
 |
| Michelangelo(6 martie 1475 – 18 februarie 1564), artist italian |
Din blogosfera.
Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez
Honoré Daumier – On a Bridge at Night – Google Art Project
Honoré Daumier – Laundress on the Quai d’Anjou
Honoré Daumier – Burden
Honoré Daumier – A Young Mother
Honoré Daumier – To the Street – Google Art Project
Honoré Daumier – Outside the Print–Seller’s Shop
Honoré Daumier – Connoisseurs
Honoré Daumier – Leaving School
Honore Daumier – Le Wagon de troisième classe (The third-class wagon)
Honoré Daumier – The First Class Carriage
Honoré Daumier – Intermission at the Comédie Française
Honoré Daumier – Orchestra Seat
Honoré Daumier – The Amateurs
Honoré Daumier – The Print Lover
Honoré Daumier – The Print Collectors
Honoré Daumier – At the Theater
Honoré Daumier – Supposed Invalid
Honoré Daumier – Advice to a Young Artist
Honoré Daumier – Art Lovers
Honoré Daumier – The carnival parade
Honoré Daumier – The Uprising
Honoré Daumier – Wandering Saltimbanques
Honoré Daumier – Two Lawyers Conversing – Google Art Project
Honoré Daumier – At the Gare Saint-Lazare
Honoré Daumier – Avant l’audience – Google Art Project
Honoré Daumier – Lawyers
Honoré Daumier – Don Quichotte et Sancho Pansa – Google Art Project
Honoré Daumier – Don Quixote in the Mountains – Google Art Project
Honoré Daumier – République
-
- Honoré Daumier – A Criminal Case
-
- Honoré Daumier – The Night Walkers, 1842-47
-
- Honore Daumier – The Miller, His Son and the Donkey
-
- Honore Daumier – Le Wagon de troisième classe (The third-class wagon)
-
- Honore Daumier – Gargantua
-
- Honore Daumier – Madame Gargantua
Honoré Daumier (n. 26 februarie 1808, Marseille – d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea.
Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier – de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă – și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut – Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Jean Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.
În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista „La Silhouette”, una dintre primele publicații săptămânale ilustrate din Franța.
Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului „La Caricature”, cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public.
Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată Gargantua, în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe „tron” (în franceză, în limbajul curent, „trône” înseamnă și „scaun de closet”). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața tronului, miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de Gargantua este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit…” Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist.
În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada Saint-Denis din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar – ori de câte ori poate – sculptează și pictează.
În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. „La Caricature” încetează să mai apară. Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său.
Din anul 1845, Daumier locuiește pe insula Saint-Louis, în centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătorește cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră – Ratapoil (1850). Ratapoil simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale ale viitorului Napoleon al III-lea. Dumier îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită.
Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet.
Călătoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese și, în cele din urmă, artistul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865.
Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon.
Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În 1877, artistul se găsește într-o situație materială dificilă și i se acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois.
 |
| Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor,sculptor,caricaturist și litograf |
Tot in 26 februarie s-a nascut Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 14 –
G a b i, My heart to your heart 