„Sărutul” lui Auguste Rodin

Posted by g1b2i3

Auguste Rodin-The Kiss

Auguste Rodin (născut François-Auguste-René Rodin) (12 noiembrie 1840, Paris – †17 noiembrie 1917, Meudon-la-Forêt) a fost un sculptor, grafician şi pictor francez în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. Rodin a revoluţionat limbajul sculpturii, făcându-l capabil să exprime adevărul uman, pornind de la experienţa directă.

Auguste Rodin-The Eternal Idol

Auguste Rodin-Eternal Spring

Prin atelierul lui au trecut mulţi sculptori, printre care Antoine Bourdelle, Charles Despiau, Aristide Maillol. În 1907, aici a lucrat şi Constantin Brâncuşi, care, părăsind atelierul după numai câteva luni, şi-a justificat plecarea spunând: „Nimic nu se poate înălţa la umbra marilor arbori!”

: Auguste Rodin-The Kiss

: Auguste Rodin-The Kiss

: Auguste Rodin-The Kiss

: Auguste Rodin-The tree shades

: Auguste Rodin-thinker

: Auguste Rodin-Poet and Muse

: Auguste Rodin-mother and child

: Auguste Rodin-Cupid and Psyche

: Auguste Rodin-Burghers of Calais

: Auguste Rodin-Eternal Spring

: Auguste Rodin-The Eternal Idol

: Auguste Rodin-Romeo and Juliet

Posted on noiembrie 13, 2009, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 12 noiembrie 1840, Auguste Rodin, francez, galerie de arta, sculptor. Bookmark the permalink. 24 comentarii.

Lasă un comentariu
Trackbacks 8
Comments 16

g1b2i3 | mai 4, 2012 la 8:26 pm

Imi place si mie, mai ales aceasta sculptura.Brancusi a fost langa el, apoi a ales sa plece pentru ca avea atatea de spus si aratat lumii.
serban petre | mai 3, 2012 la 12:51 pm

a fost un mare sculptor , a fost cunoscut si de marele brincusi,cred ca este un simbol al sculpturii franceze……lucrarile redau acest lucru,dupa parerea mea…va multumesc
g1b2i3 | noiembrie 16, 2011 la 8:05 am

Sorin R., minunate versuri.
Iti multumesc mult.
Sorin R. | noiembrie 15, 2011 la 3:27 pm

Trupul tău ţintuit cu păsări de smalţ/ pe o plajă îngustă/ cît fîşia dintre două inimi/ ale iubirii,/ ploaia căutîndu-ne prin cotloanele nopţii/ şi licărul unui cărăbuş/ mă îndeamnă să aprind acest poem/ drept vamă statuarelor coapse,/ deşi am apucat şi vremuri mai bune,/ cînd dragostea era dragoste,/ toamna toamnă/ şi poezia izvora ca mirul/ în capela fără nume a sufletului…
Sorin R.
g1b2i3 | noiembrie 14, 2009 la 8:01 pm

Cristian,poate ma crezi sau nu,dar m-am gandit si la voi cand am ales acest sarut.
Un weekend minunat!
g1b2i3 | noiembrie 14, 2009 la 8:00 pm

Sculptura aceasta ma fascineaza,as putea spune.E una dintre cele mai preferate de mine prin puritatea sarutului.
Si eu iti multumesc,Pescarusule drag ca m-ai vizitat!
Cu drag,
Gabi.
g1b2i3 | noiembrie 14, 2009 la 7:47 pm

Am editat masa cum m-ai rugat. 🙂
Nu se sparge nimic!Am inteles cuvantul.
g1b2i3 | noiembrie 14, 2009 la 7:46 pm

Draga CELLA,am si eu acest sarut intro postare mai veche si mai am altele la fel de reci si albe…si ma gandesc ca acest sarut e pur,curat si mi-ar placea ca si la televizor si-n reviste sa vedem si sa auzim de astfel de iubire.
Stiu ca-ti trece,te inteleg foarte bine fiindca si eu patesc la fel.Cel mai rau e cand de-abia ma mai ocup de blog…asta e semn de o mare gravitate,ca sa zic asa. 😦
g1b2i3 | noiembrie 14, 2009 la 7:41 pm

Si eu va multumesc ca m-ati vizitat si ca va place Sarutul. 🙂
Fetele sunt langa mine si motaie acum.
O seara frumoasa tie si lui Sakura!
g1b2i3 | noiembrie 14, 2009 la 7:39 pm

M-ai facut curioasa sa aflu mai multe despre povestea lor de dragoste.Trebuie doar sa am dispozitia potrivita sa caut si sa citesc.Imi pare rau sa aud ca a avut un final trist…alcoolismul distruge pe oricine.
Sarutul lui Rodin e chiar dragostea celor doi,oricare ar fi cei doi indragostiti.
Pescarusul argintiu | noiembrie 14, 2009 la 7:08 pm

Pasiune si daruire sub semnul geniului!
Rodin e un dar minunat, multumiri Gabi 🙂
Foarte rotunda viata sa, cercul s-a inchis perfect…
Cristian Lisandru | noiembrie 14, 2009 la 10:11 am

Excepţional… Mă rezum la a spune doar atât…
CELLA | noiembrie 13, 2009 la 9:16 pm

rămînerile… de răufac greşeli 😆
editează tu plzzz… se sparge marmoreala
CELLA | noiembrie 13, 2009 la 9:15 pm

vai… să nu crezi că zic aiureli dar mi se face rău
am cel puţin 2 postări cu ‘sărutul’ în pictură şi sculptură dar cred că le şterg
sunt minunate rămînerile-n sărut… marmoreale…
azi… îmi fac rău…
bine măcar că mie-mi trece, ‘ei’ rămîn aşa… nemuritori şi reci 😆
am glumit, cred că ştii 😉
Belle de Jour | noiembrie 13, 2009 la 7:08 pm

oo gabi
multumim
🙂
cu drag eu si Sakura
🙂
Mirela | noiembrie 13, 2009 la 4:29 pm

Camille Claudel avea 20 de ani cind l-a intalnit,iar RODIN trecuse de 44. Desi au fost apropiati timp de 15 ani,fericirea lor nu a durat decat scurta vreme,perioada violent fecunda pentru arta amandurora. Camille e disperata cand Rodin o paraseste…Innebuneste, mai mult din popria-i vina, (a fost si alcoolica), dar frumusetea ei ramane celebra, ca si talentul sculptoritei. Sarutul marelui RODIN mi-a evoca mereu pe Camille Claudel…Mare dragoste!