George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român
George Demetrescu Mirea – Autoportret
George Demetrescu Mirea – Sotia pictorului.
George Demetrescu Mirea – Flăcău din Ardeal, 1917
George Demetrescu Mirea – Fundita roz
George Demetrescu Mirea – Micuta japoneza
George Demetrescu Mirea – Portretul doamnei Sileanu
George Demetrescu Mirea – Copil asezat
George Demetrescu Mirea – Portret de fetita
George Demetrescu Mirea – Portret de tanara
George Demetrescu Mirea – Printesa Aristizza Ghica.
George Demetrescu Mirea – Nicolae Petraşcu in Hidalgo
George Demetrescu Mirea – Portret de femeie
George Demetrescu Mirea – Portretul pictorului Luchian
George Demetrescu Mirea – Profil de femeie.
George Demetrescu Mirea – Portretul lui C. I. Stăncescu
George Demetrescu Mirea – Portretul unei doamne.
George Demetrescu Mirea – Portretul lui Alexandru Odobescu
George Demetrescu Mirea – Portret de femeie.
George Demtrescu Mirea – Doamna cu rochie roz
George Demetrescu Mirea – Portret de barbat
George Demetrescu Mirea – Micul Gavroche
George Demetrescu Mirea – Fetita cu pisici
George Demetrescu Mirea – Studiu de nud
George Demetrescu Mirea – Fata cu floare-n par
George Demetrescu Mirea – Panou floral
George Demetrescu Mirea – Bacanta.
George Demetrescu Mirea – Vârful cu dor
Surse poze:
Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google
George Demetrescu Mirea (n. 1852 – d. 1934) a fost un pictor român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.
A fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea.
A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila.
La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția.
Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la École des Beaux Arts din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez, pe lângă care a rămas până în 1884.
În 1884, a primit comanda să realizeze decorația murală a Catedralei din Constanta, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 – 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice.
Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung, iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927.
Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.
Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google
 |
| George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român |
G a b i, My heart to your heart 
Am toata admiratia pentru colosalul talent al acestui mare OM si sa mai observam si ce alti OCMENI de inalta clasa erau in preajma sa.TVR-l ar trebui sa faca emisiuni pentru cunoasterea a astfel de talente. Tinerii poate ar descoperi si asa cevain loc de manele.