George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român

George Demetrescu Mirea – Autoportret

George Demetrescu Mirea – Sotia pictorului.

George Demetrescu Mirea – Flăcău din Ardeal, 1917

George Demetrescu Mirea – Fundita roz

George Demetrescu Mirea – Micuta japoneza

George Demetrescu Mirea – Portretul doamnei Sileanu

George Demetrescu Mirea – Copil asezat

George Demetrescu Mirea – Portret de fetita

George Demetrescu Mirea – Portret de tanara

George Demetrescu Mirea – Printesa Aristizza Ghica.

George Demetrescu Mirea – Nicolae Petraşcu in Hidalgo

George Demetrescu Mirea – Portret de femeie

George Demetrescu Mirea – Portretul pictorului Luchian

George Demetrescu Mirea – Profil de femeie.

George Demetrescu Mirea – Portretul lui C. I. Stăncescu

George Demetrescu Mirea – Portretul unei doamne.

George Demetrescu Mirea – Portretul lui Alexandru Odobescu

George Demetrescu Mirea – Portret de femeie.

George Demtrescu Mirea – Doamna cu rochie roz

George Demetrescu Mirea – Portret de barbat

George Demetrescu Mirea – Micul Gavroche

George Demetrescu Mirea – Fetita cu pisici

George Demetrescu Mirea – Studiu de nud

George Demetrescu Mirea – Fata cu floare-n par

sursa

George Demetrescu Mirea – Panou floral

George Demetrescu Mirea – Bacanta.

George Demetrescu Mirea – Vârful cu dor

Surse poze:

Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

George Demetrescu Mirea (n. 1852 – d. 1934) a fost un pictor român, fratele sculptorului Dimitrie D. Mirea.

A fost cel de-al doilea din cei 12 copii ai protopopului Dimitrie Ionescu Mirea.

A studiat la Școala de Belle-Arte București cu Theodor Aman, luând lecții simultan cu medicul Carol Davila.

La recomandarea doctorului Carol Davila, a participat la Războiul de Independență (1877-1878), ca pictor atașat Cartierului General al armatei, alături de Nicolae Grigorescu, Carol Popp de Szathmary și Sava Henția.

Avându-l ca protector și mecena pe Ion Ghica, în urma recomandării lui Nicolae Grigorescu, în 1878 a obținut o bursă de studii la École des Beaux Arts din Paris, unde a studiat cu Carolus Duran, un vestit portretist al înaltei societăți franțuzești, căruia i-a devenit elev după doar un an petrecut la Școala de Belle Arte, pe care o părăsise tocmai pentru a fi în preajma maestrului francez, pe lângă care a rămas până în 1884.

În 1884, a primit comanda să realizeze decorația murală a Catedralei din Constanta, pe care a executat-o alături de arhitectul Ion Mincu. Lucrarea sa a fost distrusă în timp, fiind înlocuită. De asemenea, în perioada 1887 – 1888 a executat pictura plafonului Casei Vernescu din București, dar și patru panouri alegorice.

Și-a început cariera pedagogică mai întâi ca profesor de desen la Școala Normală de învățători de la Câmpulung, iar în anul 1891 a fost numit profesor la Școala de Belle-Arte din București, unde era deja suplinitor din 1889. Opt ani mai târziu, a fost numit director al aceleiași instituții, funcție pe care a deținut-o până în 1927.

Ca profesor și director la Școala de arte frumoase din București, a promovat academismul („Vârful cu Dor”, „Bacantă și satir” și unele compoziții istorice), rămânând însă un remarcabil portretist („Alexandru Odobescu”; „Portret de bărbat”; „C. Stăncescu”). A realizat decorațiile murale la Banca Națională a României, Casa scriitorilor, Universitatea din Iași.

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

George Demetrescu Mirea (1852 – 1934), pictor român