Cărțile Pupo vă așteaptă!

Primele trei volume din Pupo vă așteaptă! Mai jos, primele cărți!
Adresa pentru comenzi este: mobilium.okart@gmail.com
Cățelul alb cu buline colorate, UNIC și minunat, vă stă la dispoziție, dragi prieteni!
Cărțile sunt interesante și delicioase. Scrise de Mirabela Les și ilustrate de Mirela Pete, au meritul de-a fi și educative. Astfel, ”Pupo învață să numere”, ”Pupo învață să protejeze natura” și ”Pupo și Miți în oraș”, apărute la Editura Okart, costă numai 29 de lei bucata.
Sunt deja 3 volume și vor fi 10.
Pe format mare (275 x 245), cărțile sunt cartonate, cusute, tipărite impecabil, prezintă forzat interior, sunt integral ilustrate și conțin, fiecare, câte două pagini educative, pe lângă alte îndemnuri care sprijină educația pentru valori și disciplina pozitivă.
Poveștile, însoțite și de versuri, sunt pe înțelesul celor mici și pe placul tuturor! Există și pagina autoarei, adresată părinților.
Ilustrațiile îi vor ”edifica„ pe cei mici despre aspectul unei găini cu pui, al unor veverițe, gâscan, pisicuță, mânz, cal, copaci, tramvaie, și o serie de minuni de prin curțile înflorite, pădurile adânci sau orașele aglomerate. Plus câte îi vor învăța!
Adresa pentru comenzi este: mobilium.okart@gmail.com
Puteți să-mi scrieți și mie, aici, iar eu transmit mai departe, întocmai.
Stocul este, deocamdată, limitat

Ioan Şereş (16 decembrie 1920 – 17 decembrie 1997), pictor român

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Şereş

Ioan Șereș (n. 16 decembrie 1920, Sântandrei, județul Bihor, d. 17 decembrie 1997, Oradea),

S-a născut la 16 decembrie, 1920, în satul Sântandrei de lângă Oradea. Face școala elementară în satul natal și “Liceul Emanoil Gojdu” din Oradea.

În timpul liceului desenează și scrie versuri colaborând cu revista literară a școlii. Publică volumul de versuri “Adolescență”.

În 1940 pleacă la București și se înscrie la “Facultatea de Belle-Arte” unde îi are ca profesori pe Camil Ressu și Nicolae Dărăscu. Datorită războiului și dificultăților materiale, ca refugiat ardelean, dă examen și la “Facultatea de Medicină Veterinară” la care studenții erau încorporați în București. Continuă să frecventeze și cursurile “Facultății de Belle-Arte” .

În 1949 absolvă “Facultatea de Medicină Veterinară” și rămâne ca asistent. În același an se căsătorește dar, sub presiunea greutăților materiale, pleacă în Dobrogea ca medic veterinar. Aici i se nasc cei doi copii, un băiat și o fată. În această perioadă nu are timp pentru pictură. Rămâne înzăpezit, în drum spre casă și se îmbolnăvește de o boală a plămânilor.

Se mută cu familia, ca medic veterinar, în Oltenia, la Segarcea și Bârza. Începe să picteze portrete, peisaje și compoziții în acuarelă și ulei. Rămâne în această regiune între 1955-1959.

Se mută la Homorod în județul Brașov. Pictează din ce în ce mai mult. Este operat la plămâni la București.

O perioadă fastă o are familia pictorului, între anii 1966-1983, în județul Bihor, la Valea lui Mihai și în județul Arad, la Bârsa și Craiva. Medicul veterinar-pictor, pictează în perioada concediilor de odihnă abordând teme diverse, întâlnite în peregrinările sale prin țară. Deschide expoziții la Valea lui Mihai, Arad și Oradea.

După pensionare, în 1983, Ioan Șereș se dedică total picturii. Abordează subiecte din ce în ce mai diverse: viața țăranilor, a pescarilor, a ciobanilor etc.

Se stabilește în orașul Oradea. Deschide expoziții la București, Oradea, Arad, Salonta etc. Participă și la expoziții de grup în țară și străinătate.

Se stinge din viață, în decembrie 1997, la Oradea, în apartamentul personal.

Opera picturală a lui Ioan Șereș a fost creată într-o perioadă de peste 50 ani de activitate, 1944-1996.

Personalitate complexă, Ioan Șereș, a avut un bun început în pictură sub îndrumarea unor profesori remarcabili la București. Viața și activitatea sa, în afara influențelor curentelor din pictură, a determinat un stil singular în opera sa.

Practicând meseria de medic veterinar a cunoscut viața oamenilor de la țară și peisajele diferitelor regiuni unde a activat în profesiunea de bază. A practicat tehnici diferite: schițe în creion, tuș și cărbune, pictura în acuarele, pictura în ulei și fresca. A abordat tematici diverse: portretul, peisajul, compoziția. Pictura sa tratează viața tăranilor în diferite ipostaze: la muncă, la odihnă, în sărbători, etc. A pictat și compoziții cu subiect religios.

3. Bibliografie
Ion Şereş. Ioan Şereş pictorul. Editura Grafnet, Oradea, 2015

sursa:ro.wikipedia.org

Matthias Marris (17 august 1839 – 22 august 1917), pictor olandez

Matthijs Maris – Butterflies

Matthijs Maris – Christening Procession in Lausanne – Google Art Project

Matthijs Maris – Meisje aan de pomp, 1872

Matthijs Maris – He is coming (hij komt), 1874

Matthijs Maris – Boot met knotwilg

Matthijs Maris – Getting acquainted (The little goat) – Google Art Project.

Matthijs Maris – Interieur van een keuken, bij het venster is een vrouw aan het werk. Op de voorgrond een hakblok, links staan pannen op het fornuis

Matthijs Maris – Brook in the Woods near Oosterbeek

Matthijs Maris – Quarry at Montmartre, ca.1871-73

Matthijs Maris – The Mill

Matthijs Maris – The enchanted castle – Google Art Project

Matthijs Maris – A Corner of the Hague – Google Art Project

Matthijs Maris – De Nieuwe Haarlemse Sluis bij het Singel, bekend als ‘Souvenir d’Amsterdam’

Matthijs Maris – De Noord-West-Buitensingel in Den Haag

Matthijs Maris – Men unloading Carts, Montmartre, 1870.

Matthijs Maris – Sprookje

Matthijs Maris – Under the Tree (Lady of Shalott)

Matthijs Maris – Study of the head of a young woman in profile – Google Art Project

 

Matthias Marris (17 august 1839, The Hague – 22 august 1917, Londra) a fost un pictor, desenator si litograf olandez. Initial a apartinut scolii Hague School, ca cei doi frati ai sai, Jacob si Willem, insa lucrarile lui ulterioare au devait din ce in ce mai mult intrun stil unic influentat de pre-rafaeliti.

La varsta de 12 ani, Matthijs s-a inscris la Academia de Arta din Haga, insa nu a luat examenul de intrare. Astfel ca aluaat lectii de la Isaac Cornelis Elink Sterk, secretarul Academiei. Dupa un an a fost admis si a studiat la Academie pana in 1855.

Matthias Marris (17 august 1839 – 22 august 1917), pictor olandez

Din blogosfera:
Zamfirpop.Re … început

Zamfirpop.Continuare …

Albert Neuhuys (10 iunie 1844 – 6 februarie 1914), pictor olandez

Albert Neuhuys – Noordse madonna

Albert Neuhuys – Motherly care

Albert Neuhuys – Moeder zoogt haar kind bij de haard

Albert Neuhuys – Woman at cradle

Albert Neuhuys – Mother

Albert Neuhuys – Mother and her child

Albert Neuhuys – The Knitting Lesson

Albert Neuhuys – Knitting next to the cradle

Albert Neuhuys – Interior with Woman Ironing and Sewing Child

Albert Neuhuys – Young Love

Johannes Albert Neuhuys (Utrecht, 10 iunie 1844 – Locarno, 6 februarie 1914)a fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori ai scolii Laren si prieten cu multi pictori ai scolii Haga.
Neuhuys a mers la Scoala Municipala de Desen din Utrecht intre 1858–1860, apoi a lucrat pentru litograful Van de Weyer din Utrecht, care, din pacate a dat faliment doi ani mai tarziu. De atunci, Neuhuys s-a dedicat desenului si picturii. Din 1868 pana in 1872, a luat ore la Academia din Antwerp, unde a fost sprijinit printro bursa regala. Aici a pictat interioare, s-a specializat in luciul hainelor din satin, dupa modelele pictorului din secolul al XVII-lea, Pieter de Hooch.

In 1872, Neuhuys s-a mutat in Amsterdam, unde i-a cunoscut pe Jozef Israëls, Anton Mauve si pe fratii  Jacob Maris si Matthijs. In 1876 s-a mutat in Haga.

Urbanizarea din jurul orasului Hague i-a fortat pe artistii scolii din Haga sa-si caute mai departe locuri potrivite pentru subiectele lor. Cand Israëls i-a spus lui Neuhuys ce pitoresc e orasul Laren, el s-a mutat acolo in 1883; doi ani mai tarziu, Anton Mauve s-a mutat si el acolo, iar impreuna cu Neuhuys sunt considerati fondatorii scolii Laren. A pictat fermierii si tesatorii in casele lor si a inchiriat un hambar de in unde a desenat si pictat torcatori.

In 1885 s-a mutat in Hilversum. Din 1900 pana in 1910 a locuit in Amsterdam, unde era renumit pentru lucrarile cu interioare rurale din Laren. S-a mutat la Zurich in 1910 insa a continuat sa viziteze Laren, primaverile si toamnele. A murit pe 6 februarie 1914, in Orselina langa Locarno si a fost inmormantat in Haga.

Albert Neuhuys (10 iunie 1844 – 6 februarie 1914), pictor olandez

Willem Maris (18 februarie 1844 – 10 octombrie 1910), pictor olandez

Willem Maris – Boys herding donkeys – Google Art Project.

Willem Maris – Calves at a trough – Google Art Project

Willem Maris – Cattle by a stream

Willem Maris – Cow at the edge of the water

Willem Maris – Drinking cows

Willem Maris – Duck heaven – Google Art Project.

Willem Maris – Ducks and swan at the waterside

Willem Maris – Ducks

Willem Maris – Dusk

Willem Maris – Milking

Willem Maris – Sunlit meadow

Willem Maris – The Calves

Willem Maris (18 februarie 1844, The Hague – 10 octombrie 1910, The Hague) a fost un pictor peisagist olandez din scoala Hague School.
Willem a fost a treilea dintro familie de cinci copii. Si fratii lui, Jacob si Matthijs Maris au fost pictori. In literatura el este caracterizat ca autodidact, Maris descria primii lui ani de studiu dupa cum urmeaza: „inca de cand eram tanar, obisnuiam sa lucrez in aer liber. Chiar inainte de 12 ani stateam pe pajiste si priveam vitele inainte si dupa orele de scoala. Deoarece fratii mei erau mai mari decat mine, natural ca invatam de la ei, iar iernile mergeam la Academia de Arta, unde desenam dupa modele din ghips si deseori in perspectiva…”
In 1862, Maris si-a facut debutul cu „Cows on the Heath”.

Cariera lui Willem a progresat in mod regulat si a ramas constant in pictarea subiectelor alese din copilarie: pajisti  cu salcii, vaci si vitei pe pajisti, langa rauri sau lacuri, rate si pui. Picturile lui sunt cunoscute pentru  accentul pus pe lumina. Motto-ul lui Maris’ often cited motto was era: „Nu pictez neapart vite, mai degraba efectele luminii.”

Willem Maris (18 februarie 1844 – 10 octombrie 1910), pictor olandez

Pieter Claesz (c. 1597–1 ianuarie 1660), pictor olandez de naturi statice

Pieter Claesz – Vanitas still life

Pieter Claesz – A still life with a roemer, a crab and a peeled lemon – Google Art Project

Pieter Claesz – Tafel mit Hummer, Silberkanne, großem Berkemeyer, Früchteschale, Violine und Büchern

Pieter Claesz – Still Life with Fruit and Roemer – Google Art Project

Pieter Claesz – Still life with a burning candle

Pieter Claesz – Still Life with a Turkey Pie.

Pieter Claesz – Still life with nautilus cup and musk apple on golden chain

Pieter Claesz – Vanitas Still Life with Self-Portrait

Pieter Claesz – Still-Life with Musical Instruments – 1623

Pieter Claesz – Still Life with a Skull and a Writing Quill

Pieter Claesz – Vanitas still life

Pieter Claesz (c. 1597–1 ianuarie 1660) a fost un pictor olandez de naturi statice din epoca numita „varsta de aur olandeza”.
S-a nascut in Berchem, Belgia, langa Antwerp, unde a devenit mHaarlem embru al breslei St. Luke in 1620. S-a mutat la Haarlem in 1621, unde s-a nascut fiul sau, pictorul peisagist Nicolaes Pieterszoon Berchem. El si Willem Claeszoon Heda, care lucra de asemenea in Haarlem, au fost cei mai importanti exponenti ai „ontbijt” sau micul dejun. Au pictat intro gama de culori, efectiv monocromatice, folosirea subtila a luminii si texturii fiind principalele mijloace de expresie. Claesz a ales in general obiecte mai canice decat Heda, chiar daca lucrarile lui ulterioare au devenit mai  colorate si decorative. Naturile statice ale lui Claesz sugereaza deseori alegorii, cu cranii servind ca reamintire a mortalitatii umane. Cei doi artisti au fondat o traditie deosebita de pictura a naturii statice in Haarlem. Pieter Claesz a fost influentat de miscarea artistica ‘Vanitas’.
Claesz este inregistrat in breasla St. Luke din Haarlem ca profesor al fiului sau, Nicolaes Berchem, in 1634, insa Nicolaes a preferat pictatul de peisaje. Claesz a mai avut si alti elevi in afara fiului sau, pe Evert van Aelst, Floris van Dyck, Christian Berentz, Floris van Schooten si Jan Jansz Treck.

Pieter Claesz (c. 1597–1 ianuarie 1660), pictor olandez de naturi statice

François-André Vincent (30 decembrie 1746 – 4 august 1816), pictor neoclasic francez

François-André Vincent – Portrait presumed to be Madame Jeanne-Justine Boyer-Fonfrede and her son, Henri

François-André Vincent – Portrait de la baronne de Chalvet-Souville, née Marie de Broutin, Vincent (Louvre RF 1998-5)

François-André Vincent – A young girl knitting

François-André Vincent – Pierre Rousseau

François-André Vincent – The Greek Priest

François-André Vincent – Potrait of Pierre-Jacques-Onésyme Bergeret, 1774

François-André Vincent – The Drawing Lesson

 

François-André Vincent – Self Portrait with palette

François-André Vincent – Portrait of Three Men, 1775.

François-André Vincent – The Ploughing Lesson, 1798

 

François-André Vincent – Zeuxis Choosing his Models for the Image of Helen from among the Girls of Croton – Google Art Project

François-André Vincent – Rinaldo and Armida, 1787

 

François-André Vincent – Democritus among the Abderitans

François-André Vincent – William Tell flipping the boat on which the Governor Gessler crossed Lake Lucerne

 

François-André Vincent – Belisarius

François-André Vincent – Germanicus apaise la sédition dans son camp

 

François-André Vincent – Alcibades being taught by Socrates

 

 

François-André Vincent (30 decembrie 1746 – 4 august 1816) a fost un pictor neoclasic francez.
A fost fiul miniaturistului François-Elie Vincent si a studiat sub indrumarea lui Joseph-Marie Vien. François-André Vincent a fost elev la scoala École Royale des Éleves Protégés. Din 1771 pana in 1775 a studiat la Académie de France. A plecat la Roma, unde a castigat Prix de Rome in 1768, atunci cand s-a instalat la Palais Mancini, Roma, unde a pictat numeroase portrete, inspirat de stilul lui Jean-Honoré Fragonard, de asemenea a vizitat Roma si Neapole in acelasi timp. fiind inspirat de antichitatea clasica si de maestrii renasterii italiene ca, de exemplu Raphael.

In 1790, Vincent a fost numit maestru desenator pentru regele Frantei Louis XVI, iar in 1792 a devenit profesorla Académie royale de peinture et de sculpture in Paris. In 1800 s-a casatorit cu pictorita Adélaïde Labille-Guiard.
El a fost leader-ul miscarii neoclasice si istorice in arta franceza, impreuna cu rivalul sau Jacques-Louis David, alt elev al lui Vien. A fost influentat de arta antichitatii clasice, de maestrii renasterii italiene, in special Raphael, a fost contemporan cu Jean-Honoré Fragonard. François-André Vincent a fost unul dintre principalii innovatori de subiecte si teme in arta franceza si stilul neoclasic, iar lucrarile lui au fost de calitate.

El a fost unul dintre membrii fondatori aiAcadémie des beaux-arts — parte a Institut de France si succesor al Académie royale — in 1795. Spre sfarsitul vietii a pictat mai putin din cauza problemelor de sanatate, insa a continuat sa primeasca onoruri  oficiale.

François-André Vincent (30 decembrie 1746 – 4 august 1816), pictor neoclasic francez

Gheorghe Tattarescu(octombrie 1820 – 24 octombrie 1894), pictor român

Gheorghe Tăttărescu – Autoportret

Gheorghe Tattarescu (octombrie 1820, Focşani-24 octombrie 1894, Bucureşti) a fost un pictor român, un pionier al neoclasicismului în pictura românească.

A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Şcoala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său. În 1844, împreună cu unchiul său, pictează mănăstirea Răteşti.

Gheorghe Tăttărescu – Soţia pictorului, Maria Tăttărescu

Gheorghe Tăttărescu – Copiii pictorului

Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, obţine o bursă de studii la Academia San Luca din Roma (Italia) (1845 – 1851). Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta (1790 – 1884), Giovanni Silvagni (1790 – 1853) şi Pietro Gagliardi (1809 – 1890). Sub îndrumarea profesorilor săi, se formează în spiritual academismului Italian, executând copii după Raphael, Bartolomé Esteban Murillo, Salvator Rosa, Guido Reni şi alţii.Tattarescu a participat la revoluţia de la 1848. A pictat portretele revoluţionarilor Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu aflaţi în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice).

Idealul eliberării naţionale şi al edificării unei Românii moderne este transpus în compoziţii alegorice cu subiect revoluţionar (Renaşterea României, 1849, 11 Februarie 1866 – România Modernă, 1866) sau cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857).

În 1860 este însărcinat să întocmească un „Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor istorice din ţară. Astfel, are prilejul de a se afirma şi ca peisagist, cu discrete accente romantice (Dâmbovicioara, 1860).

O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influenţat de academismul italian şi parţial de iconografia tradiţională bizantină. În perioada 1853 – 1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din Bucureşti (biserica Sf. Spiridon) şi Iaşi (Mitropolia din Iaşi), precum şi Biserica Greacă din Brăila sau biserica mănăstirii Ciolanu din judeţul Buzău.

Împreună cu Theodor Aman a înfiinţat, în 1864, Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a desfăşurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi şi directorul ei în anii 1891 – 1892.

Gheorghe Tăttărescu – Marioara, fiica pictorului

Gheorghe Tăttărescu – Nicolae Bălcescu

Gheorghe Tăttărescu – Nud

Gheorghe Tăttărescu – Maternitate

Gheorghe Tăttărescu – Soţia pictorului cu fiul

Gheorghe Tăttărescu – Renaşterea României

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

Autoportret

Aga Ion Arion

Cap de madonă

Copiii pictorului

Femeie cu tamburină

Femeie tânără cu salbă

Florăreasă

Maria Grădişteanu

Maria Marianu

Marinar

Marioara, fiica pictorului

Nemesis, zeiţa răzbunării

Nicolae Bălcescu

Nud

Maternitate

Speranţa

Soţia pictorului cu fiul

Soţia pictorului, Maria Tăttărescu

Portetul pictorului Constantin Lecca

Portretul lui Lazăr Kalinderu

Peştera Dâmbovicioara

Peisaj cu arbore frânt

Pe Gianicolo

Pifferaro

Peisaj din Italia

Peisaj francez

Terasa de pe Monte Pincio

Turnul lui Lysicrate

Venus (copie după Tizian)

Renaşterea României

Sfântul Dumitru

Sfântul Nicolae

Cal în grajd

Găini

video Gheorghe Tattarescu, pictor român

Gheorghe Tattarescu(octombrie 1820 – 24 octombrie 1894), pictor român

René Schützenberger (29 iulie 1860 – 31 decembrie 1916), pictor francez

René Schützenberger – Reader at the Window (1890)

René Schützenberger – Young Woman Spinning Yarn by the Window

René Schützenberger – La Femme en blanc

René Schützenberger – An Elegant Lady Caressing Her Cat

René Schützenberger – Au Jardin Du Luxembourg

René Schützenberger – Portrait of a Woman in Black

René Schützenberger – Landscape with a Haystack

René Schützenberger – Islands in the Rhine river near to Strasbourg

René Schützenberger – La Coiffure

René Schützenberger – The Head Dress

René Schützenberger – The Jade Necklace

René Schützenberger – Playing at Dice

René Schützenberger (Mulhouse 29 iulie 1860, Paris – 31 decembrie 1916), cunoscut si ca René-Paul Schutzenberger, a fost un pictor francez.
Nascut intro cunoscuta familie alsaciana de berari, tatal lui, Paul Schützenberger (1829–1897) a fost un chimist francez. Pictorul Louis-Frédéric Schützenberger (1825–1903) a fost varul lui.

A studiat la scoala particulara de arta a lui Rodolphe Julian care a devenit Académie Julian sub conducerea lui Jean-Paul Laurens.

A inceput sa expuna la Salon des Artistes Français din 1889, la Salon des Indépendants din 1902 si la Société Nationale des Beaux-Arts din 1907. A castigat o mentiune la Salon in 1897 si la Expozitia Universala in 1900.

A practicat pictura de compozitie, portrete, nuduri si peisaje, tratand subiecte din viata de zi cu zi si subiecte familiare. Stilul lui e apropiat de miscarea post-impresionista si a fost influentat de grupul Les Nabis de post-impresionisti, cea mai mare parte a acestora au studiat la Académie Julian.

René Schützenberger (29 iulie 1860 – 31 decembrie 1916), pictor francez

Tot in 29 iulie s-au nascut:

Carl Blechen (29 iulie 1798 – 23 iulie 1840), pictor german.

Ivan Aivazovsky (29 iulie 1817 – 5 mai 1900), pictor rus de origine armeana.

Eastman Johnson (29 iulie 1824 – 5 aprilie 1906), pictor american.

Ilya Ivanovich Mashkov (29 iulie 1881 – 20 martie 1944), pictor rus.

Robert Reid (29 iulie 1862 – 2 decembrie 1929), pictor impresionist american.

Hendrick van Balen I (1574 ori 1575 – 17 iulie 1632), pictor flamand baroc

Hendrick van Balen – Madonna and Child in a floral garland

Hendrick van Balen – The Holy Family in a Garden

Hendrick van Balen – Virgin and Child with the Infant St John, Surrounded by Animals

Hendrick van Balen – Holy Trinity

Hendrick van Balen – Bacchus and Diana

Hendrick van Balen – The Judgement of Paris

Hendrick van Balen – Diana and Her Nymphs Asleep, Spied Upon by Satyrs (1620)

Hendrick van Balen – Diana Resting after the Hunt

Hendrick van Balen – Diana Turns Actaeon into a Stag

Hendrick van Balen – God’s Provision of Manna from the Sky

Hendrick van Balen – Minerva and the Nine Muses

Hendrick van Balen – Odysseus as a Guest of the Nymph Calypso

Hendrick van Balen – Vertumnus und Pomona

Hendrick van Balen – Feast of the Gods

Hendrick van Balen ori Hendrick van Balen I (1574 or 1575 in Antwerp – 17 iulie 1632 in Antwerp) a fost un pictor flamand baroc si desenator de vitralii. A avut un important rol in renasterea picturii flamande de la inceputul secolului al XVII-lea si a fost unul dintre profesorii lui Anthony van Dyck.
Van Balen a fost elevul lui Adam van Noort si posibil sa fi fost si elevul lui Marten de Vos. A devenit membru al breslei Saint Luke din Antwerp in 1592-1593, la varsta de 17 ani. In 1608-1609 a fost al doilea decan al breslei, iar in in 1609-1610, primul ei decan.

Din 1595 pana in 1602 a studiat arta in timpul unei calatorii in Italia. Cu toate ca nu exista nici o inregistrare oficiala a calatoriei lui in Italia, la reintoarcerea sa in Antwerp a devenit membru al breslei Romanistilor. Exista conditia ca membrii acestei bresle sa fi vizitat Roma. In anul 1613 a fost ales decanul breslei.

In 1605 Hendrick van Balen s-a casatorit cu Margriet Briers (or ‘de Brier’) in Antwerp. Au avut 11 copii, iar trei dintre fiii lor au devenit pictori: Jan van Balen, Gaspard van Balen si Hendrick van Balen the Younger. Fiica lor Maria s-a casatorit cu pictorul Theodoor van Thulden. In 1613 i-a insotit pe Rubens si Jan intro misiune diplomatica in Republica Olandeza. Acolo i-au cunoscut pe Hendrick Goltzius si alti artisti din Haarlem.

Van Balen a condus timp de peste 30 de ani un atelier de succes si a avut multi elevi. A fost profesorul fiului sau Jan van Balen, al lui Anthony van Dyck si Frans Snyders. De asemenea a fost contemporan cu multi alti artisti flamanzi renumiti, ca de exemplu cei din familia Brueghel, Jan si Pieter.
La inceputul carierei sale van Balen a creat cateva altare  in care se observa influenta profesorului sau Adam van Noort. Ultimele lui altare, cu paleta lor bogata si subtila, par sa fie pictate dupa sosirea lui van Dyck in studioul sau. Hendrick van Balen a pictat si scene mitologice sau biblice pe placi din cupru.

Van Balen a colaborat cu alti artisti ca de exemplu Joos de Momper, Gaspar de Witte, Jan Brueghel cel Bătrân si Jan Brueghel cel Tânăr, precum si cu Rubens.

Anthony van Dyck a pictat un portret al profesorului sau van Balen in 1627/1630. Pictura se afla in colectia de la J. Paul Getty Museum.
Hendrick van Balen a avut un rol in dezvoltarea genului de pictura in ghirlanda, care prezinta o ghirlanda de flori care inconjura o imagine devotionala sau portret. Impreuna cu Jan Brueghel cel Bătrân, a pictat prima ghirlanda cunoscuta in jurul anilor 1607-1608 pentru cardinalul italian Federico Borromeo, un pasionat colectionar de arta si reformator catolic.

Hendrick van Balen I (1574 ori 1575 – 17 iulie 1632), pictor flamand baroc