Arhive blog
Filippino Lippi (c. 1457 – aprilie 1504), pictor italian
Filippino Lippi(c. 1457 – aprilie 1504) a fost un pictor italian care a lucrat in Florenta, in perioada renasterii timpurii.
Filippo Lippi s-a nascut in Prato (Toscana), fiul nelegitim al pictorului Fra Filippo Lippi si al Lucreziei Buti, Filippino a luat primele lectii de pictura de la tatal lui. S-au mutat la Spoleto, unde Filippino a lucrat la constructia catedralei de acolo. Dupa moartea tatalui sau in 1469, a completat frescele din catedrala cu „Storie della Vergine (Histories of the Virgin)”. Filippino Lippi si-a completat ucenicia in atelierul lui Botticelli, care a fost un elev de-al tatalui lui Filippino. In 1472, Botticelli l-a luat cu el in the Compagnia di San Luca.
Primele lui lucrari importante seamana cu cele ale lui Botticelli, insa cu mai putina sensibilitate si subtilitate.Lucrarile lui de inceput (datand din 1475 ) au fost initial atribuite anonimului „Amico di Sandro” („Friend of Botticelli”). Stilul lui Lippi a evoluat intrunul mai personal si de efect intre anii 1480-1485.
Impreuna cu Perugino, Ghirlandaio si Botticelli, Lippi a lucrat la decorarea cu fresce a vilei lui Lorenzo de Medici de la Spedaletto.
Ultima lucrare a lui Lippi este „Deposition” pentru biserica Santissima Annunziata din Florenta, care l-a moartea lui in aprilie 1504 era neterminata.
Datorita reputatiei lui Lippi, toate atelierele de pictura din oras au fost inchise in ziua inmormantarii sale.
Fra’ Filippo Lippi (1406 – 8 octombrie 1469), pictor italian |
In 27 martie s-a nascut Edward Steichen(27 martie 1879 – 25 martie 1973), nascut in Bivange, Luxembourg, a fost un fotograf, pictor si custode de muzeu american.
Mai multe despre el si poze aici.
Din blogosfera.
Gabriela Elena.Am nevoie să aud ceea ce inima ta spune despre mine
Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian
Daniele Ricciarelli(c. 1509 – 4 aprilie 1566), cunoscut mai bine ca Daniele da Volterra, a fost un pictor si sculptor manierist italian.
Este amintit pentru asocierea lui cu Michelangelo. Cateva dintre cele mai importante lucrari ale lui Daniele au avut la baza desene facute in acest scop de catre Michelangelo. Dupa moartea lui Michelangelo, Daniele a fost angajat sa acopere organele genitale din capodopera „Last Judgment” cu vesminte si un fel pantaloni bufanti. Aceasta a dus la porecla „Il Braghettone” („pantalonarul”).
Daniele Ricciarelli s-a nscut in Volterra (in actuala Toscana). Ca baiat, initial a studiat cu artistii sienezi Il Sodoma si Baldassare Peruzzi, insa nu a fost bine primit si a plecat de la ei, dupa care a fost ucenicul lui Perin del Vaga.
In Roma a inceput sa lucreze in cercul lui Michelangelo si s-a imprietenit cu el. Michelangelo si-a folosit influenta pe care o avea la papa Paul III pentru a-i asigura comenzi lui Daniele si pentru postul de supraintendent al lucrarilor de la Vatican, pozitie pe care a detinut-o pana la moartea papei. Michelangelo i-a asigurat si schitele pe care Daniele picta unele dintre lucrarile lui, in special seria de fresce de la capela Orsini din Trinità dei Monti.
Daniele a fost angajat ulterior de Paul III pentru a completa decorarea Salii Regia. La moartea papei in 1549 si-a pierdut pozitia de supraintendent si indemnizatia. Atunci s-a apucat de sculptura.
A murit la Roma in 1566. Conform testamentului lui Daniele, genunchiul de marmura care lipsea din piciorul stang a lui Christ din lucrarea lui Michelangelo „Deposition” se afla in posesia lui in momentul mortii sale.
Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian |
In 16 iulie s-au nascut:
Jean-Baptiste-Camille Corot(16 iulie 1796, Paris – 22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.
Andrea del Sarto(1486/87 – 1530/1531), pictor italian s-a născut în Gualfonda, aproape de Florenţa, la 16 iulie, fie în 1486 sau 1487, unul din cei patru copii ai familiei.
Sir Joshua Reynolds(16 iulie 1723 – 23 februarie 1792) a fost un important și influent pictor englez al secolului al XVIII-lea.
Din blogosfera.
Konstantin Makovsky(20 iunie 1839 – 17 septembrie 1915), pictor rus
La multi ani, Enya!Multa sanatate si bucurii alaturi de mama, tata si Serafina!Tot ce-ti doresti sa se implineasca!
Konstantin Yegorovich Makovsky (in rusa: Константин Егорович Маковский; 20 iunie 1839 – 17septembrie 1915) a fost un pictor rus influent, afiliat grupului „Peredvizhniki (Hoinarii)„. Multe dintre lucrarile lui istorice, ca de exemplu „The Russian Bride’s Attire” (1889), prezinta o viziune idealizata a vietii ruse din secolele precedente. A fost deseori considerat ca reprezentant al artei de Salon. Konstantin s-a nascut in Moscova, fiul cel mare al pictorului amator, Yegor Ivanovich Makovsky. Yegor Makovsky a fost fondatorul cursului de Natura (in rusa: Натурный класс), scoala de arta care, ulterior a devenit faimoasa Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova. Printre prietenii de familie s-au numarat Karl Briullov si Vasily Tropinin. Toti copiii lui Yegor au devenit pictori notabili.
Konstantin a intrat la Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova in anul 1851 si a devenit un student de top, obtinand cu usurinta toate premiile. Profesorii lui au fost МM.I. Skotty, A.N. Mokritsky, S.K. Zaryanko, toti elevi de-a lui Karl Briullov. Inclinatiile lui Makovsky spre Romantism si efectele decorative poate fi explicata de influenta lui Briullov.
In 1858 Makovsky a intrat la Academia Imperiala de Arte din Saint Petersburg. Din 1860 a participat la expozitiile Academiei cu lucrarile „Curing of the Blind” (1860) si „Agents of the False Dmitry kill the son of Boris Godunov” (1862). In 1863 Makovsky, impreuna cu alti 13 studenti calificati pentru a participa in competitia pentru marea Medalie de Aur a Academiei, au refuzat sa picteze subiectul despre mitologia scandinava, iar Academia i-a lasat fara diploma de forma.
Makovsky a devenit membru al cooperativei artistilor condusa de Ivan Kramskoi. Din 1870 a devenit membru fondator al Society for Traveling Art Exhibitions si a continuat sa picteze subiecte din viata de fiecare zi.
O schimbare semnificativa a stilului sau a avut loc dupa ce a calatorit in Egipt si Serbia pe la mijlocul anilor 1870. A devenit interesat in problema culorilor si formelor.
In anii 1880 a devenit un pictor la moda de portrete si subiecte istorice. La Expozitia Universala din 1889 de la Paris a primit Medalia de Aur pentru picturile „Death of Ivan the Terrible”, „The Judgement of Paris, and Demon and Tamara”. El a fost unul dintre cei mai apreciati si bine platiti artisti rusi ai acelor vremuri. Multi critici democratici l-au considerat un renegat al idealurilor Wanderers, producand lucrari superficiale, in timp ce altii l-au vazut ca precursor al Impresionismului rus.
Makovsky a devenit o victima a unui accident de circulatie trasura lui a fost lovita de un tramvai electric) si a murit in 1915 in Saint Petersburg.
Konstantin Makovsky(20 iunie 1839 – 17 septembrie 1915), pictor rus |
In 20 iunie s-au nascut si:
Salvator Rosa(20 iunie 1615 – 15 martie 1673), pictor Baroc, poet si gravor italian care a trait in Neapole, Roma si Florenta. Ca pictor e cunoscut a fi un ”neortodox si extravagant” , precum si un “rebel perpetuu” proto-Romantic.
Léon Bonnat (20 iunie 1833 – 8 septembrie 1922), pictor francez.
Ángel Botello(20 iunie 1913 -11 noiembrie 1986), pictor, sculptor si grafician spaniolo-portorican. Criticii artistului l-au supranumit “Gauguin din Caraibe” pentru culorile indraznete si pictatul vietii din insula.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.CU LUNEA-N CAP – Udrea versus Oprescu Rokssana.Mâncătorul de libelule Călin Hera.Parcul de piatră de pe La Pedrera Ioan Usca.6 din 49
Leonardo da Vinci, Gioconda
Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452, Anchiano/Vinci, Italia – 2 mai 1519, Cloux/Amboise, Franţa) a fost un pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.
Om de spirit universal, în acelaşi timp artist, om de ştiinţă, inventator şi filozof, Leonardo încarnează spiritul universalist al Renaşterii şi rămâne unul dintre oamenii cei mai importanţi din acea epoca. Leonardo a scris în însemnările sale, cu un an înaintea morţii, cuvintele cu vibraţie de bronz: “Io continuerò” (“Voi dăinui”).
Gioconda sau Mona Lisa este o pictură celebră a lui Leonardo da Vinci, realizată în anii 1503-1506, reprezentând o femeie cu expresie gânditoare și un surâs abia schițat. Este considerată cea mai renumită operă din istoria picturii. Puține alte tablouri au fost atât de mult reproduse sau discutate. În prezent tabloul este expus la Muzeul Luvru din Paris, fiind atracția principală pentru orice vizitator.
Este vorba de o pictură în ulei pe lemn de plop cu dimensiunea de 77 x 53 cm. Natura imaginii redate a făcut subiectul a nenumărate interpretări. În general, se poate spune că vivacitatea și ambiguitatea fizionomiei Giocondei se datorează procedeului de pictură „sfumato”, dând tabloului un aer misterios. Caracteristica principală a portretului este surâsul enigmatic. Sigmund Freud a interpretat acest surâs ca simbol al atracției erotice a lui Leonardo față de mama sa (Complex Oedip). Identitatea personajului portretizat nu este încă sigură, deși recent cercetătorul Giuseppe Pallanti din Florența tinde să confirme afirmația lui Giorgio Vasari, după care ar fi vorba de Monna Lisa Gherardini, membră a micii nobilimi rurale din Toscana. Cercetări anterioare ajunseseră la concluzia că portretul ar reda figura unei înstărite doamne florentine, Madonna Lisa del Giocondo, al cărei nume ar explica și a doua denumire a tabloului.
Pictura reprezintă unul din primele portrete pe fondul unui peisaj imaginar. O caracteristică interesantă este că fundalul nu este uniform, partea din stânga este evident la un nivel mai jos decât în dreapta, fiind probabil adăugată mai târziu în cursul realizării compoziției. Tabloul a fost restaurat în mai multe rânduri. Analizele cu raze Röntgen au revelat încă trei straturi de pictură sub cel vizibil.
Istoria tabloului este plină de peripeții. Continuarea o aflati de aici .
Din blogosfera.
Michelangelo Buonarroti(6 martie 1475 – 18 februarie 1564), pictor, sculptor, arhitect italian renascentist
Michelangelo Buonarroti s-a nascut in 6 martie 1475, Caprese, Provincia Arezzo (†18 februarie 1564, Roma). Alături de Leonardo da Vinci a fost cel mai important artist în perioada de vârf a Renaşterii italiene. Geniul său universal este deopotrivă oglindit de pictură, desen, sculptură şi arhitectură. A scris şi poezii, în special în genul sonetului şi madrigalului.
…………………………………………………………………………………………………………
„Poți să citești toate tratatele despre frumusețea sublimă, și tot nu vei înțelege această noțiune. Intră însă în Capela Sixtină și rotește-ți privirea: aici vei descoperi frumusețea în esența ei pură”
(E. Castelar y Ripoll, 1872).
Michelangelo a lucrat timp de patru ani la zugrăvirea boltei Capelei Sixtine, o suprafață de aproape 500 de metri pătrați, depunând un efort istovitor. Renunță la ajutoarele pe care le adusese de la Florența și în cea mai mare parte lucrează singur.
Frescele Capelei Sixtine au fost sfințite cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinților, în anul 1512. Giorgio Vasari povestește: „Aflând că vor fi descoperite frescele, s-a adunat toată suflarea să privească picturile, rămânând cu toții muți de încântare.” Partea centrală, pe axa bolții, cuprinde nouă scene biblice: Dumnezeu desparte lumina de întuneric, Crearea aștrilor, Dumnezeu desparte apele de pământ, Crearea lui Adam, Crearea Evei, Păcatul originar și Izgonirea din rai, Jertfa adusă de Noe lui Dumnezeu, Potopul și Beția lui Noe. De ambele părți ale acestor picturi sunt înfățișate sibile și prooroci. Michelangelo folosește culori strălucitoare care, după renovarea Capelei Sixtine în anul 1990, și-au recăpătat în întregime prospețimea.
Decorarea pereților altarului din Capela Sixtină – o suprafață măsurând 17 metri în lungime și 13 metri în lățime – reprezintă Judecata de Apoi. Michelangelo realizează primele schițe în anul 1534 și se apucă de pictat în vara anului 1536, pentru a termina fresca în toamna anului 1541. Actul final al istoriei omenirii este înfățișat ca o înspăimântătoare tragedie cosmică, umanitatea apare disperată și îndurerată, cutremurată de perspectiva condamnării veșnice. Vreme de mulți ani, această operă va fi umbrită de prejudecățile puritane ale epocei. În anul 1564, papa Pius al IV-lea a poruncit să se picteze o draperie menită să acopere goliciunile personajelor. Creația lui Michelangelo a rămas neînțeleasă vreme de două secole și adesea a fost acuzată ca fiind „perversă” sau că „încalcă conveniențele”.
Michelangelo(6 martie 1475 – 18 februarie 1564), artist italian |
Din blogosfera.
Andrea del Verrocchio(c. 1435—1488), sculptor, aurar și pictor italian
Andrea del Verrocchio, n. Andrea di Michele di Francesco de’ Cioni, (c. 1435—1488) a fost un sculptor, aurar și pictor italian ce a lucrat la curtea lui Lorenzo de’ Medici în Florența. Printre elevii lui se numără Leonardo da Vinci, Pietro Perugino și Lorenzo di Credi, dar l-a influențat și pe Michelangelo. El a lucrat în stilul renascentist timpuriu din Florența.
Din blogosfera.
Emil Carlsen(19 octombrie 1853-1932), pictor impresionist american
Soren Emil Carlsen (19 octombrie 1853 – 2 ianuarie 1932, New York City) a fost un pictor impresionist american emigrat din Danemarca. Cu toate ca a devenit cunoscut pentru naturile lui statice, fiind descris ca „The American Chardin,” ulterior si-a diversificat stilul si astfel a devenit cunoscut si pentru peisaje si peisaje marine.
In indelungata sa cariera a castigat multe dintre cele mai importante distinctii ale artei americane si a fost ales membru al Academiei Nationale de Desen. Pentru mai mult de 40 de ani a fost si un profesor respectat in Chicago, San Francisco si New York.
Emil Carlsen s-a nascut si a crescut in capitala Danemarcei, Copenhagen. A provenit dintro familie de artisti, mama lui picta, unele rude, verisorul lui au avut o mare influenta asupra lui, devenind mai tarziu, directorul Academiei Regale Daneze.Timp de patru ani a studiat arhitectura la Academia Regala Daneza si in 1872 a emigrat in Statele Unite, stabilindu-se in Chicago.
Interesat de arta, la inceput a lucrat ca asistent arhitect si a studiat cu artistul de peisaje marine, Lauritz Holst. Cand Holst s-a reintors in Danemarca si-a lasat studioul lui Carlsen.Acesta progresat rapid si a fost numit primul profesor de desen si pictura la Academia de Desen din Chicago.Carlsen a cautat sa se pregateasca mai mult si s-a imbarcat pentru Paris in 1875, unde a fost influentat de pictorul francez Jean-Baptiste-Siméon Chardin. Dupa ce s-a reintors in SUA si-a deschis un studio in New York si a inceput sa picteze naturi statice in stilul tonalist, amintind de cele ale lui Chardin.Insa, vanzarea lucrarilor era o lupta si s-a mutat in Boston unde a avut o scurta perioada de succes.
S-a reintors in New York si a reinceput lupta sa vanda tablourile. In 1879 a tinut o licitatie pentru a-si imbunatati situatia financiara, insa a vandut doar cateva tablouri.Aceasta l-a fortat sa renunte la studio si sa se apuce de comertul cu gravuri cu care a avut oarecare succes in ciuda frustrarii sale de a nu putea picta tot timpul.In 1884 s-a reintors in Europa si i s-au acceptat doua lucrari la Salonul din Parisdin anul 1885.S-a reintors la New York unde si-a deschis un studio si a reinceput sa picteze si sa predea lectii de pictura.
Emil Carlsen(19 octombrie 1853-1932), pictor impresionist american |
Tot in 19 octombrie s-a nascut Umberto Boccioni (nascut in Reggio Calabria, Italia in data de 19 octombrie 1882 – 17 august 1916) a fost un pictor si sculptor italian, reprezentant important al miscarii futuriste.
Din blogosfera.
Amedeo Modigliani (12 iulie 1884 – 24 ianuarie 1920), pictor şi sculptor italian
Amedeo Modigliani (12 iulie 1884, Livorno – 24 ianuarie 1920, Paris) a fost un pictor şi sculptor italian stabilit în Franţa, reprezentant al „Şcolii Pariziene” („École de Paris”), evidenţiat în scurta sa viaţă printr-o creaţie plină de eleganţă şi rafinament, care depăşeşte graniţele manierismului. Toată viaţa sa Modigliani este în căutarea frumuseţii perfecte, uşor abstracte, care să reprezinte sinteza idealului visat cu concretul, reprezentat de model. Tema preferată a tablourilor sale este omul: nudurile de femei, portretele prietenilor şi ale unor necunoscuţi.
Amedeo Modigliani se naşte la 12 iulie 1884 în Livorno, într-o familie italiană de origine evreiască sefardă. Tatăl, Flaminio Modigliani, era un negustor originar din Roma. Primii săi ani, Amedeo i-a trăit într-o atmosferă grea, cu privaţiuni, firma tatălui dăduse faliment. Totuşi, cea mai importantă problemă, este sănătatea sa şubredă. La vârsta de unsprezece ani contractează o afecţiune pulmonară gravă, trei ani mai târziu, în anul 1898, cade greu bolnav de tifos. Descoperă în acest timp pictura şi o roagă pe mama lui să îi permită să ia lecţii de desen. Din august 1898, tânărul Modigliani frecventează atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno, unde execută naturi moarte şi portrete. După o nouă agravare a sănătăţii, îşi petrece iarna în clima blândă a oraşelor Napoli şi Amalfi. Însănătoşit, Amedeo se înscrie în 1902 la „Şcoala de Nuduri” din Florenţa („Scuola libera di Nudo”), condusă de maestrul Giovanni Fattori iar, un an mai târziu, frecventează cursurile „Institutului de Arte Frumoase” din Veneţia.La începutul anului 1906, Modigliani se hotărăşte să se stabilească la Paris, unde se înscrie la „Académie Colarossi” şi îşi găseşte o locuinţă în cartierul Montmartre.
Modigliani, personaj pitoresc, într-o haină reiată, cu un fular roşu în jurul gâtului şi pălărie cu boruri largi, este un obişnuit al bistro-urilor şi barurilor din împrejurimi. Aici cunoaşte avangarda artistică, printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum şi scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire şi Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar uşurinţa execuţiei îi lipseşte, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism şi pastişarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susţine şi îl convinge să-şi expedieze lucrările la „Salonul Artiştilor Independenţi”, unde, în martie 1908, Modigliani va expune şase tablouri.În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în Cité Falguière, un cartier al Parisului din secolul al XIV-lea, unde Constantin Brâncuşi, cu care între timp se împrietenise, îi găsise un atelier. Nu încetează să picteze, dar majoritatea timpului o va consacra noii sale pasiuni, sculptura. Expune un număr de şapte sculpturi şi guaşe la o expoziţie deschisă în martie 1911 în atelierul artistului portughez Amadeo de Souza Cardoso iar în anul următor, 1912, Modigliani dobândeşte recunoaşterea ca sculptor la al „X-lea Salon de Toamnă”, unde se prezintă cu alte şapte lucrări.
O legătură furtunoasă a lui Amedeo cu ziarista şi poeta engleză Beatrice Hastings durează doi ani. Se despart în anul 1916, când sănătatea artistului începe din nou să se deterioreze. În această perioadă, Modigliani îl cunoaşte pe poetul polonez Leopold Zborowski, care devine prietenul său fidel, îngrijitorul şi negustorul lui exclusiv şi îi pune la dispoziţie cea mai mare încăpere din locuinţa sa.
În aprilie 1917, la o petrecere de carnaval, Amedeo o cunoaşte pe Jeanne Hébuterne, o studentă la „Académie Colarossi” în vârstă de nouăsprezece ani, şi se îndrăgosteşte nebuneşte de ea. Zborowski îi ajută să se mute împreună şi îi organizează lui Modigliani prima expoziţie individuală: 32 de pânze expuse la galeria „Berthe Weill”. În ziua vernisajului, pe 3 decembrie 1917, poliţia reţine câteva nuduri ca fiind „imorale”. Nu reuşeşte însă să vândă nici măcar un singur tablou.
Starea de sănătate a lui Amadeo se înrăutăţeşte, graţie ajutorului lui Zborowski, pleacă în toamna lui 1918 la Nisa, în sudul Franţei, unde Jeanne dă naştere unei fetiţe. Îşi prelungesc şederea în sud până la sfârşitul lunii mai 1919. Întors la Paris, în atelierul său din „Rue de la Grande Chaumière”, Modigliani pictează acum portrete ale prietenilor săi. Se simte tot mai rău. Este diagnosticată o inflamaţie tuberculoasă a meningelor şi este internat în spitalul „Charité”, dar nu mai există nicio speranţă. Amedeo Modigliani moare la 24 ianuarie 1920. Avea doar treizeci şi şase de ani.
Amedeo Modigliani nu a avut predecesori direcţi şi nici urmaşi, arta sa îi aparţine în exclusivitate. Această particularitate vorbeşte despre valorile şi frumuseţea operei sale. După anul 1910, Pablo Picasso va împrumuta ceva din tehnica artistului italian. Patruzeci de ani mai târziu, Bernard Buffet realizează opere ale căror linii ferme, gamă cromatică restrânsă şi simţ al spaţiului ne poartă cu gândul la creaţia lui Modigliani.
Galerie de pictura Amedeo Modigliani .
Amedeo Modigliani (12 iulie 1884 – 24 ianuarie 1920), pictor şi sculptor italian |
Tot in 12 iulie s-au nascut:
Constantin Noica(12 iulie 1909, Vităneşti, judeţul Teleorman – 4 decembrie 1987, Păltiniş, judeţul Sibiu), filosof, poet, eseist, publicist şi scriitor român.
Nicolae Steinhardt(12 iulie 1912 – 30 martie 1989) a fost un scriitor, publicist, critic literar şi jurist român, originar din Pantelimon, judeţul Ilfov.
Andrew Newell Wyeth (12 iulie 1917 – 16 ianuarie 2009), pictor realist american.
Edwin Long(12 iulie 1829 – 15 mai 1891), pictor englez.
Eugène Boudin (12 iulie 1824 – 8 August 1898), pictor francez.
Din blogosfera.
Geanina.Poveşti de viaţă(VII) – O zi cu Mara(IX)
Elisa.Bună dimineaţa de luni !
Rafael Sanzio (* 6 aprilie 1483 – 6 aprilie 1520), pictor al Renaşterii italiene
Rafael Sanzio cunoscut şi ca Rafael sau Raffaello (* 6 aprilie 1483, Urbino – † 6 aprilie 1520, Roma), pictor şi arhitect de seamă al Renaşterii italiene, unul din cei mai mari artişti ai tuturor timpurilor, deşi moartea sa prematură a pus capăt unei cariere excepţionale.
Rafael a crescut într-un mediu foarte receptiv la artă, primul său profesor fiind chiar tatăl său, poate nu prea remarcabil ca pictor, dar fără îndoială un bun pedagog. La vârsta de unsprezece ani, Rafael rămâne orfan. Nu se ştie dacă la vremea aceea frecventa deja la Perugia atelierul lui Perugino, dar este sigur că prezenţa sa în cercul marelui pictor datează din 1496. Rafael îşi ajuta maestrul în realizarea a numeroase comenzi, de aceea pe unele tablouri ale lui Perugino criticii înclină să recunoască urmele penelului său. În anul 1500, numele lui Rafael este menţionat într-un contract cu titulatura de „magistru”, ceea ce dovedeşte măsura talentului său, căci este rar ca un tânăr de 17 ani să fie recunoscut ca maestru.
Raffaello Sanzio (* 6 aprilie 1483 – 6 aprilie 1520), pictor și arhitect italian |
Tot in 6 aprilie s-au nascut:
Gustave Moreau(6 aprilie 1826 – 18 aprilie 1898), pictor simbolist francez.
John William Waterhouse (6 aprilie 1849 – 10 februarie 1917), pictor englez pre-rafaelit.
Arthur Wesley Dow (6 aprilie 1857 – 13 decembrie 1922), pictor american.