Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez
- Honoré Daumier – A Criminal Case
- Honoré Daumier – The Night Walkers, 1842-47
- Honore Daumier – The Miller, His Son and the Donkey
- Honore Daumier – Le Wagon de troisième classe (The third-class wagon)
- Honore Daumier – Gargantua
- Honore Daumier – Madame Gargantua
Honoré Daumier (n. 26 februarie 1808, Marseille – d. 10 februarie 1879, Valmondois) a fost un pictor, sculptor, caricaturist și litograf francez. Daumier a lăsat în urma sa lucrări plastice din mai multe categorii de opere. În timpul vieții, cariera de grafician și caricaturist va umbri creația sa în domeniul picturii și al sculpturii. După moartea sa, va fi recunoscut ca unul dintre marii pictori ai secolului al XIX-lea.
Honoré Victorin Daumier s-a născut la Marseille, în ziua de 26 februarie 1808, fiu al lui Jean-Baptiste Daumier – de meserie geamgiu, mai târziu funcționar de bancă – și al lui Cécile Catherine Philip. Nașul său de botez era un pictor pe atunci cunoscut – Joseph Lagrange. În anul 1820, familia Daumier se mută la Paris. Tânărul Honoré întrerupe școala și devine curier la un notar, anul următor vânzător într-o librărie. În clipele libere învață să deseneze. Primele lecții le ia de la pictorul Alexandre Lenoir, fost elev al lui Jean Louis David. La atelierul lui Lenoir rămâne doar pentru puțin timp, preferă să studieze copiind la Louvre operele marilor maeștri, în special Rembrandt, Rubens, Tiziano, pictorii spanioli și sculptură greacă.
În anul 1822, Daumier execută primele sale litografii, tehnică abia introdusă în Franța, și se bucură de succes. Daumier se angajează la o editură specializată în arta grafică. Dobândește îndemânare în acest domeniu și, între anii 1829-1830, colaborează la revista „La Silhouette”, una dintre primele publicații săptămânale ilustrate din Franța.
Geniul lui Daumier în domeniul litografiei se relevă cu adevărat abia după revoluția din iulie 1830 când, o dată cu abdicarea regelui Carol al X-lea, sub guvernarea lui Ludovic-Filip, înflorește activitatea caricaturiștilor. Epoca este caracterizată de mari frământări politice și sociale, situație care generează un câmp de creație deosebit de fertil pentru satirici. În anul 1831, Daumier este angajat de polemistul Charles Philipon, directorul și fondatorul săptămânalului „La Caricature”, cel mai renumit jurnal satiric al vremii. La cererea lui Philipon, execută o serie de busturi caricaturale sculptate și colorate. Această serie, care îi înfățișează pe câțiva dintre cei mai cunoscuți reprezentanți politici de dreapta, va fi expusă în vitrina revistei începând din luna aprilie a anului 1832 și va avea un imens succes la public.
Acest succes reaprinde scandalul iscat de litografia publicată de Daumier cu trei luni în urmă, intitulată Gargantua, în care este reprezentat regele Ludovic-Filip așezat pe „tron” (în franceză, în limbajul curent, „trône” înseamnă și „scaun de closet”). Criticul de artă George Besson descrie astfel această caricatură: „În fața tronului, miniștri și deputați aruncă în gura regelui conținutul unui coș plin de aur strâns de la popor. Aurul digerat de Gargantua este apoi excrementat mulțimii de lingușitori sub formă de acte de înnobilare, funcții și ordine de merit…” Daumier este condamnat la șase luni de închisoare și o amendă de 500 de franci. Artistul va fi inițial închis la Sainte-Pélage, iar apoi va fi transferat într-o instituție de bolnavi mintal. Eliberat în în anul 1833, își reia activitatea de caricaturist.
În această perioadă locuiește într-un cartier muncitoresc, pe strada Saint-Denis din Paris. Se întâlnește cu artiști fascinați de ideile revoluționare, cum ar fi pictorul Diaz de la Peña (1808-1878) și sculptorul Auguste Préault (1809-1879). Majoritatea timpului Daumier o consacră litografiei, dar – ori de câte ori poate – sculptează și pictează.
În anul 1835, au fost adoptate decizii referitoare la limitarea libertății presei. „La Caricature” încetează să mai apară. Deoarece caricatura politică devine imposibilă, noul subiect preferat al satirei își are izvorul în moravurile epocii. Această schimbare de registru reprezintă pentru Daumier o șansă, căci îi oferă ocazia de a-și înnoi stilul și de a dezvălui noi fațete ale talentului său.
Din anul 1845, Daumier locuiește pe insula Saint-Louis, în centrul Parisului. Pe 16 aprilie 1848, se căsătorește cu Marie-Alexandrine Dassy, cu care are deja un fiu. Consacră din ce în ce mai mult timp picturii. Daumier se vizitează adesea cu poetul Charles Beaudelaire, cu pictorii Eugène Delacroix și Charles François Daubigny sau cu sculptorul Antoine Louis Barye. Împreună cu aceștia, ia inițiativa pentru crearea Salonului Artiștilor Independenți, în semn de protest împotriva tiraniei Salonului oficial și a autorității juriului acestuia asupra artei. Răsturnarea lui Ludovic-Filip în 1848 și instaurarea celei de-a doua Republici înlesnesc accesul la putere al unora dintre prietenii republicani ai lui Daumier. Pictorul renunță pentru un timp la litografie și se consacră în totalitate picturii. Daumier expune la Salon în anul 1849, unde va mai fi prezent și în anii 1851, 1861 și 1869. La începutul anilor 1850, își îndreaptă atenția spre sculptură. Începe să execute o sculptură care va deveni celebră – Ratapoil (1850). Ratapoil simbolizează un agent bonapartist, pe jumătate ofițer, pe jumătate polițist, care străbate Franța răspândind ambițiile imperiale ale viitorului Napoleon al III-lea. Dumier îl prezintă ca o creatură slăbită, cu o pălărie turtită pe cap, cu o față împodobită de mustăți încârligate și cu o barbă ascuțită.
Din 1853, Daumier va petrece lunile de vară, în tovărășia prietenului său Daubigny, în Valmondois, pe malul râului Oise. Adesea merge la Barbizon, pentru a se întâlni cu pictorii Théodore Rousseau, Jean-Baptiste Camille Corot, Jean-François Millet.
Călătoriile la Valmondois devin din ce în ce mai dese și, în cele din urmă, artistul închiriază acolo o casă, în care se mută definitiv în anul 1865.
Pe 8 februarie 1870, împreună cu Corot, Édouard Manet și Gustave Courbet, Daumier semnează o petiție de protest împotriva asprimii juriului de la Salon.
Din anul anul 1867 vederea artistului începe să se înrăutățească. În anul 1872, aproape orb, realizează ultimele sale litografii și tablouri. În 1877, artistul se găsește într-o situație materială dificilă și i se acordă o rentă de stat modestă. Nu-i va fi dat să profite multă vreme de ea: pe 8 februarie 1879 face o hemoragie și moare trei zile mai târziu în casa de la Valmondois.
![]() |
Honoré Daumier (26 februarie 1808 – 10 februarie 1879), pictor,sculptor,caricaturist și litograf |
Tot in 26 februarie s-a nascut Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 14 –
Posted on februarie 26, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged 26 februarie, 26 februarie 1808, caricaturist, Honoré Daumier, litograf francez, pictor, sculptor. Bookmark the permalink. 14 comentarii.
Pe langa satira din fiecare imagine vazuta, era un desenator desavarsit, si stia sa imbine lejeritatea in „citire”, chiarsi prin clar – obscur! Fain!
Reblogged this on my heart to your heart.
Din cate am inteles, acest artist a fost un mare caricaturist si cred ca a stiut sa se bucure de viata!
va multumesc ca ati trecut pe-aici!
a fost un mare artist si a fost inzestrat cu multe arte ,dar caricatura ,cred eu a fost pe primul plan…a fost framintat mai tot timpul ,pentru ca nu a fost statornic,…a trait si in perioada revolutii in pictura in franta unde sa cunoscut marii artisti, ai vremii…..cred ca a tost si comic…in viata a avut un suflet ,minunat….este parerea mea….pictor petre serban
Cristian, cred ca lucrarile lui ar putea fi sursa de inspiratie si pentru artistii de acum.Lectii de arta si caricatura.
Mirela, am vizitat blogul tau si mi-am reamintit ca auzisem de artistul acesta mare.
Am vizitat un site de arta si am vazut multe dintre lucrarile lui.
http://www.terminartors.com/artworksByArtist/Daumier_Honore
Iti multumesc, Mirela!
O duminica minunata!
Caricaturile sunt reusite.Aici am postat putine, am vazut mai multe pe un site.
Aici.
http://www.terminartors.com/artworksByArtist/Daumier_Honore
Deosebit, de la un capăt la celălalt… Nu poate fi nimic mai trist pentru un artist decât pierderea vederii…
Gabi, aici ma inclin, e cal mai mare desenator satiric si caricaturist din istoria atei!
Uite:
http://mirelapete.dexign.ro/2009/09/honore-daumier-caricatura/
Am scris si eu despre acest titan, talentat si inteligent!
Am avea si noi nevoie de unul. Unele caricaturi se preteaza la mai marii zilei de la noi!
Felicitari , Gabi, ti-am spus eu despre Pesti!
Weekend minunat! 🙂
Simpatici în artă caricaturiștii ăștia. 😀
Pingback: Elihu Vedder (26 februarie 1836 – 29 ianuarie 1923), pictor american simbolist | my heart to your heart
Pingback: Jean-Louis Forain (23 octombrie 1852 – 11 iulie 1931), pictor, litograf, acuarelist si desenator impresionist francez « my heart to your heart
Pingback: Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900), pictor realist francez « my heart to your heart
Pingback: Întâmplare simplă « Ioan Usca