Arhive blog
Albert Neuhuys (10 iunie 1844 – 6 februarie 1914), pictor olandez
Johannes Albert Neuhuys (Utrecht, 10 iunie 1844 – Locarno, 6 februarie 1914)a fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori ai scolii Laren si prieten cu multi pictori ai scolii Haga.
Neuhuys a mers la Scoala Municipala de Desen din Utrecht intre 1858–1860, apoi a lucrat pentru litograful Van de Weyer din Utrecht, care, din pacate a dat faliment doi ani mai tarziu. De atunci, Neuhuys s-a dedicat desenului si picturii. Din 1868 pana in 1872, a luat ore la Academia din Antwerp, unde a fost sprijinit printro bursa regala. Aici a pictat interioare, s-a specializat in luciul hainelor din satin, dupa modelele pictorului din secolul al XVII-lea, Pieter de Hooch.
In 1872, Neuhuys s-a mutat in Amsterdam, unde i-a cunoscut pe Jozef Israëls, Anton Mauve si pe fratii Jacob Maris si Matthijs. In 1876 s-a mutat in Haga.
Urbanizarea din jurul orasului Hague i-a fortat pe artistii scolii din Haga sa-si caute mai departe locuri potrivite pentru subiectele lor. Cand Israëls i-a spus lui Neuhuys ce pitoresc e orasul Laren, el s-a mutat acolo in 1883; doi ani mai tarziu, Anton Mauve s-a mutat si el acolo, iar impreuna cu Neuhuys sunt considerati fondatorii scolii Laren. A pictat fermierii si tesatorii in casele lor si a inchiriat un hambar de in unde a desenat si pictat torcatori.
In 1885 s-a mutat in Hilversum. Din 1900 pana in 1910 a locuit in Amsterdam, unde era renumit pentru lucrarile cu interioare rurale din Laren. S-a mutat la Zurich in 1910 insa a continuat sa viziteze Laren, primaverile si toamnele. A murit pe 6 februarie 1914, in Orselina langa Locarno si a fost inmormantat in Haga.
![]() |
Albert Neuhuys (10 iunie 1844 – 6 februarie 1914), pictor olandez |
François-André Vincent (30 decembrie 1746 – 4 august 1816), pictor neoclasic francez

François-André Vincent – Portrait presumed to be Madame Jeanne-Justine Boyer-Fonfrede and her son, Henri

François-André Vincent – Portrait de la baronne de Chalvet-Souville, née Marie de Broutin, Vincent (Louvre RF 1998-5)

François-André Vincent – Zeuxis Choosing his Models for the Image of Helen from among the Girls of Croton – Google Art Project

François-André Vincent – William Tell flipping the boat on which the Governor Gessler crossed Lake Lucerne
François-André Vincent (30 decembrie 1746 – 4 august 1816) a fost un pictor neoclasic francez.
A fost fiul miniaturistului François-Elie Vincent si a studiat sub indrumarea lui Joseph-Marie Vien. François-André Vincent a fost elev la scoala École Royale des Éleves Protégés. Din 1771 pana in 1775 a studiat la Académie de France. A plecat la Roma, unde a castigat Prix de Rome in 1768, atunci cand s-a instalat la Palais Mancini, Roma, unde a pictat numeroase portrete, inspirat de stilul lui Jean-Honoré Fragonard, de asemenea a vizitat Roma si Neapole in acelasi timp. fiind inspirat de antichitatea clasica si de maestrii renasterii italiene ca, de exemplu Raphael.
In 1790, Vincent a fost numit maestru desenator pentru regele Frantei Louis XVI, iar in 1792 a devenit profesorla Académie royale de peinture et de sculpture in Paris. In 1800 s-a casatorit cu pictorita Adélaïde Labille-Guiard.
El a fost leader-ul miscarii neoclasice si istorice in arta franceza, impreuna cu rivalul sau Jacques-Louis David, alt elev al lui Vien. A fost influentat de arta antichitatii clasice, de maestrii renasterii italiene, in special Raphael, a fost contemporan cu Jean-Honoré Fragonard. François-André Vincent a fost unul dintre principalii innovatori de subiecte si teme in arta franceza si stilul neoclasic, iar lucrarile lui au fost de calitate.
El a fost unul dintre membrii fondatori aiAcadémie des beaux-arts — parte a Institut de France si succesor al Académie royale — in 1795. Spre sfarsitul vietii a pictat mai putin din cauza problemelor de sanatate, insa a continuat sa primeasca onoruri oficiale.
![]() |
François-André Vincent (30 decembrie 1746 – 4 august 1816), pictor neoclasic francez |
Fritz von Uhde(22 mai 1848 – 25 februarie 1911), pictor german
Fritz von Uhde (nascut Friedrich Hermann Carl Uhde; 22 mai 1848 – 25 februarie 1911) a fost un pictor german de compozitie si subiecte religioase. Stilul lui situat intre Realism si Impresionism, artistul fiind considerat „impresionistul Germaniei”, a devenit unul dintre primii pictori care a introdus arta en plein air in tara lui.
Uhde s-a nascut in Wolkenburg, Saxonia. Tatal lui picta, iar bunicul matern a fost director la Royal Museums din Dresda. Uhde a fost atras de arta pe cand studia la gimnaziul din oras, iar in 1866 a fost admis la Academia de Arte Frumoase din in Dresda. Si-a intrerupt studiile pentru a intra in armata. A devenit profesor de echitatie in regimentul de garda, fiind promovat in gradul de locotenent in 1868.Dupa ce l-a cunoscut pe pictorul Makart in Viena in 1876, Uhde a plecat din armata in 1877 cu intentia de a deveni artist.S-a mutat in München in acelasi an si a urmat cursurile Academiei de Arte Frumoase. Acolo, a studiat vechii maestri olandezi, in special Rembrandt. De asemenea a studiat cu artista Lilla Cabot Perry, influentandu-se in folosirea culorilor. In 1879 a plecat la Paris unde si-a continuat studiile despre maestrii olandezi sub indrumarea lui Mihály Munkácsy. Pentru o scurta perioada a lucrat in studioul profesorului, insa a stdiat in principal dupa natura si vechii maestri flamanzi.In 1882, dupa o calatorie in Olanda, artistul si-a schimbat stilul, a abandonat clarobscurul in favoarea unui colorism inspirat de impresionistii francezi.Incurajat de contemporanul sau Max Liebermann, al carui portret l-a pictat, Uhde a pictat lucrarea „Fishermen’s Children in Zandvoort” (1882) ca experiment in pictura plein-air, dar a ales sa expuna o versiune mai conventionala a compozitiei, „Arrival of the Organ-Grinder” (1883; Kunsthalle Hamburg).Acest conflict intre inovatie si precautie i-a caracterizat cea mai mare parte a carierei.In jurul anului 1890, Uhde a devenit profesor la Academia de Arte Frumoase din München. Impreuna cu Max Slevogt, Ludwig Dill si Lovis Corinth, a fost unul dintre membri fondatori ai Verein Bildender Kiinstler (Societatea de Arte Frumoase), cunoscuta mai mult ca Munich Secession. Ulterior s-a alaturat si societatii Berlin Secession.Uhde a devenit membru de onoare al academiilor din München, Dresda si Berlin.A devenit primul presedinte al Secessiunii si, progresand in conceptia sa naturalista, a inceput sa-si dezvolte stilul sau propriu „neacademic”.A dat nastere unei complete schimbari in arta germana, si s-a bazat pe discipolii sai si pe cei din tanara generatie.
![]() |
Fritz von Uhde(22 mai 1848 – 25 februarie 1911), pictor german |
Tot in 22 mai s-a nascut Mary Cassatt(22 mai 1844 – 14 iunie 1926), pictorita americana.
Nikolay Makovsky (10 mai 1841 – 18 octombrie 1886), pictor rus
Nikolay Yegorovich Makovsky (in rusa: Никола́й Его́рович Мако́вский; 10 mai 1841, Moscova – 18 octombrie 1886, Saint Petersburg) a fost un pictor rus; unul dintre cei patru gemeni artisti, fratii lui Konstantin si Vladimir si sora lor Alexandra.
Tatal lui a fost contabil, insa si artist amator, un mare colectionar de arta si unul dintre fondatorii Scolii de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova. A primit primele lectii la Scoala de Arhitectura a Palatului din Moscova si a urmat cursurile de la Academia Imperiala de Arte din 1859 pana in 1866. In 1865, el a fost premiat cu medalia de argint pentru lucrarea dintro bisericuta de piatra cu 150 enoriasi. La absolvire a primit titul de „Artist Liber”, care i-a conferit dreptul de a lucra la proiecte de constructii.
Curand dupa aceea, a devenit asistentul arhitectului la Ministerul Curtii Imperiale, insa a renuntat la pozitia sa de acolo pentru a se dedica in totalitate picturii. In 1870 a devenit unul dintre membrii cartei „Asociatiei Expozitiilor Itinerante de Arta” (Peredvizhniki), insa nu a participat niciodate pe deplin decat in 1875. In 1872, a fost desemnat „Artist de gradul doi” al Academiei.
Din 1873 pana in 1874, el si fratele lui Konstantin au calatorit in Egipt, apoi a calatorit foarte mult prin Rusia si Ucraina. Ulterior a petrecut cateva luni in colonia rusa de arta din Paris, unde a lucrat cu Alexey Bogolyubov. Din acel moment, majoritatea lucrarilor lui au fost expuse in expozitii itinerante.
![]() |
Nikolay Makovsky (10 mai 1841 – 18 octombrie 1886), pictor rus |
Tot in 10 mai s-au nascut:
Armando Reverón(10 mai 1889 – 18 septembrie 1954), pictor modernist venezuelan.
Louis Gallait (9 sau 10 mai 1810 – 20 noiembrie 1887), pictor belgian.
Léon Bakst(10 mai 1866 – 28 decembrie 1924), pictor rus si designer de costume de scena.
Jan van Huysum (15 aprilie 1682 – 8 februarie 1749), pictor olandez

Jan van Huysum – Roses, morning glory, narcissi, aster and other flowers in a basket, with eggs in a nest on a marble ledge, 1744

Jan van Huysum – Pink and white double Hollyhocks, Morning Glory, Marigolds, Cockscombs, Passion Flowers and Forget-Me-Nots surrounding a sculpted Urn
Jan van Huysum sau Huijsum (15 aprilie 1682, Amsterdam – 8 februarie 1749, Amsterdam) a fost un pictor olandez. El a fost fratele lui Jacob van Huysum, fiul pictorului de flori Justus van Huysum si nepotul lui Jan van Huysum I, despre care se spune ca era rapid in decorarea usilor, paravanelor si vazelor.
Jumatate dintre picturile lui aflate in galeriile publice sunt peisaje, vederi de lacuri imaginare si porturi cu ruine si edificii clasice, paduri cu copaci nemiscati-totul foarte lucios si neted, in intregime lipsit de viata. Prima lui lucrare datata de acest gen este cea din 1717, de la Louvre, un crang cu fete care culeg flori langa un mormant, ruinele unui portic, si un palat in departare pe malul unui lac inconjurat de munti. Cateva dintre cele mai frumoase lucrari cu fructe si flori ale lui van Huysum s-au aflat in colectii private din Anglia: cele din 1723 in galeria ducelui de Ellesmere, cele din 1730-1732 in colectiile Hope si Ashburton. Unul dintre cele mai bune exemple se afla acum in National Gallery, Londra (1736–1737). Niciun muzeu public nu are lucrari mai multe si mai frumoase decat Louvre; apoi Berlin si Amsterdam; apoi St Petersburg, München, Hanovra, Dresda, Haga, Brunswick, Viena, Carlsruhe, Boston si Copenhaga.
![]() |
Jan van Huysum (15 aprilie 1682 – 8 februarie 1749), pictor olandez |
Tot in 15 aprilie s-au nascut:
Leonardo da Vinci (15 aprilie 1452 – 2 mai 1519), pictor, sculptor, arhitect şi om de ştiinţă italian.
Abbott Fuller Graves (15 aprilie 1859–15 iulie 1936 ), pictor impresionist american.
Edward Arthur Walton (15 aprilie 1860 – 18 martie 1922), pictor scotian.
Théodore Rousseau (15 aprilie 1812 – 22 decembrie 1867), pictor francez, fondator al Școlii de la Barbizon.
Olga Boznańska (15 aprilie 1865 – 26 octombrie 1940),pictorita poloneza.
Thomas Hart Benton (15 aprilie 1889 – 19 ianuarie 1975), pictor si muralist american.
Jean-François Portaels (3 aprilie 1818 – 8 februarie 1895), pictor orientalist belgian
Jean-François Portaels (3 aprilie 1818 – 8 februarie 1895) a fost un pictor orientalist belgian si director al Académie Royale des Beaux-Arts din Bruxelles. Portaels s-a nascut in Vilvoorde. Tatal lui, un bogat fabricant de bere, l-a trimis sa studieze la Royal Academy, al carei director, François Navez, l-a luat imediat in atelierul lui. Prin 1841 Portaels a plecat la Paris, unde a fost bine primit de Paul Delaroche. Dupa ce s-a reintors in Belgia, a castigat Grand Prix de Rome in 1842. Dupa aceea a calatorit prin Italia, Grecia, Maroc, Algeria, Egipt, Liban, Judaea, Spania, Ungaria si Norvegia. Dupa ce s-a intors in Belgia in 1847 Portaels i-a urmat lui H. Vanderhaert ca director al Academiei din Ghent.
In 1849 s-a casatorit cu fiica primului sau profesor, Navez, iar in 1850 s-a stabilit in Bruxelles; insa deoarece nu a primit postul de director al academiei din Bruxelles, asa cum si-a dorit, cu toate acestea, pentru a continua sa predea la fel ca socrul sau, si-a deschis o scoala-studio privata, care a devenit una de foarte mare importanta in dezvoltarea artei belgiene. Din nou a plecat in calatorii, petrecandu-si timpul in Maroc; s-a reintors in Bruxelles in 1874, iar in 1878 a devenit director al Académie Royale des Beaux-Arts ceea ce era obiectivul sau ambitios. A murit in Schaerbeek.
![]() |
Jean-François Portaels (3 aprilie 1818 – 8 februarie 1895), pictor orientalist belgian |
Tot in 3 aprilie s-a nascut Leonid Pasternak(3 aprilie 1862 – 31 mai 1945), pictor post-impresionist rus.
Albert Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910), pictor si ilustrator elvetian
Albert Samuel Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910) a fost un pictor si ilustrator elvetian considerat „pictor national” al Elvetiei datorita descrierilor sale populare ale vietii rurale elvetiene din secolul al XIX-lea. Nascut in Ins ca fiul al veterinarului Samuel Anker, Anker a frecventat scoala in Neuchâtel, unde el si Auguste Bachelin, ulterior coleg artist, au luat lectii de desen cu Louis Wallinger in 1845–48. In 1849–51, el a urmat cursurile la Gimnaziul Kirchenfeld (de) din Berna, absolvind cu Matura(diploma de maturitate). Dupa aceea a studiat teologia, incepand in 1851 in Bernasi continuind la universitatea din Halle, Germania. Insa in Germania a fost inspirat de marile colectiii de arta, iar in 1854 si-a convins tatal sa fie de acord sa urmeze o cariera artistica.
Anker s-a mutat in Paris, unde a studiat cu Charles Gleyre si a urmat cursurile École nationale supérieure des Beaux-Arts in 1855–60. Si-a instalat un studio in atticul casei parintilor lui si a participat in mod regulat in expozitii din Elvetia si in Paris. Anker s-a casatorit cu Anna Rüfli in 1864, si au avut sase copii; cei patru copii care n-au murit in frageda copilarie – Louise, Marie, Maurice si Cécile – apar in cateva dintre picturile lui Anker. In 1866, el a castigat o medalie de aur la Salonul din Paris pentru lucrarile „Schlafendes Mädchen im Walde” (1865) si „Schreibunterricht” (1865); in 1878 a fost facut cavaler al Légion d’honneur. In 1870–74 a devenit membru al Marelui Consiliu din Berna, unde a sustinut constructia muzeului Kunstmuseum din Berna.
Aparte de obisnuitele sale stationari de iarna in Paris, Anker a calatorit frecvent in Italia si alte tari europene. In 1889–93 si 1895–98 a fost membru al Comisiei Federale Elvetiena de Arta, iar in 1900 a primit titlul de doctor onorific al Universitatii din Berna. Un infarct in 1901 i-a redus capacitatea de lucru. Doar dupa moartea lui in 1910 a fost prima expozitie dedicata lui, tinuta la Musée d’art et d’histoire din Neuchâtel.
![]() |
Albert Anker (1 aprilie 1831 – 16 iulie 1910), pictor si ilustrator elvetian |
Tot in 1 aprilie s-a nascut Edwin Austin Abbey (1 aprilie 1852 – 1 august 1911), pictor american.
Kristian Zahrtmann(31 martie 1843 – 22 iunie 1917), pictor danez

Kristian Zahrtmann – Leonora Christina in Blaataarn. The woman is cooking porridge. – Google Art Project

Kristian Zahrtmann – Leonora Christina stripped and seached by the servants of Queen Sofie Amalie – Google Art Project
Peder Henrik Kristian Zahrtmann, cunoscut sub numele de Kristian Zahrtmann, (31 martie 1843 – 22 iunie 1917) a fost un pictor danez. El a facut parte din generatia de artisti danezi de la sfarsitul secolului al XIX-lea, alaturi de Peder Severin Krøyer si Theodor Esbern Philipsen, care au rupt-o cu strictetea academicismului traditional si mostenirea picturii daneze din epoca de aur, in favoarea naturalismului si realismului.
El a fost cunoscut in special pentru picturile cu subiecte istorice, mai ales cele care descriu evenimente importante, tragice, femei legendare din istoria daneza. A pictat si multe alte genuri, inclusiv peisaje, scene de strada, scene rurale si portrete.
A avut o mare influenta asupra dezvoltarii artei daneze sustinand stilul individual al studentilor sai in anii cat a predat, precum si prin folosirea de pionierat a culorii.
S-a nascut in Rønne, Danemarca pe insula Bornholm, fiul doctorului sef al insulei, Carl Vilhelm Zahrtmann si al Laurei Pauline. El a fost cel mai mare copil dintre cei sapte frati si doua surori. Dupa ce a absolvit scoala Realskole din Rønne la varsta de 17 ani, el a fost trimis la Sorø Academy, unde a studiat pictura cu peisagistul Johannes Georg Smith Harder (cunoscut si ca Hans Harder). Deseori era invitat in casa directorului Academiei, poetul Bernhard Severin Ingemann, unde a avut sansa sa socializeze cu profesorii scolii si alti invitati, ca de exemplu Hans Christian Andersen. A absolvit scoala in 1862, si a primit gradul de masterand in 1863. In aceasta perioada a locuit cu o familie a caror fiica era pictorita, ceea ce l-a inspirat sa-si incerce norocul ca artist.
Dupa absolvire a plecat la Copenhaga, unde in iarna 1863-1864 a studiat desenul la Institutul Technic sub indrumarea lui Christian Hetsch si a arhitectului Ferdinand Vilhelm. Jensen. In aceeasi perioada a luat si lectii private de la pictorul de compozitie Wenzel Ulrich Tornøe. In octombrie 1864 a inceput studiile la Academia Regala Daneza de Arte (Det Kongelige Danske Kunstakademi) unde a studiat cu Johan Adolph Kittendorff, Wilhelm Marstrand, Jørgen Roed, Niels Simonsen si Frederik Vermehren. Printre colegii lui de clasa s-au aflat August Jerndorff, Peder Severin Krøyer si Rasmus Frederik Hendriksen.
A absolvit Academia in 1868, iar in urmatorul an a expus o lucrare, „En Konfirmandinde paa Bornholm” („A Young Girl Being Confirmed on Bornholm”), pentru prima oara la Charlottenborg. Intre 1869-1891 a expus in mod regulat la Charlottenborg, dupa aceea in mod sporadic.
S-a imprietenit cu pictorii Otto Carl Bentzon Haslund si Pietro Købke Krohn, cu care a impartit un studio.
Deja devenise interesat de istoria eroinei din secolul al XVII-lea, Leonora Christina Ulfeldt (cunoscuta si ca Eleanor Christine), fiica unui rege danez, inainte de publicarea postuma din 1869 a autobiografiei din 1674, Jammers Minde („Remembrance of Misery”), pe care a primit-o in dar de la Haslund si Krohn.
Contesa Leonora Christina de Schleswig-Holstein, fiica regelui Christian IV in urma unei casatorii morganatice din dragoste cu o nobila fecioara daneza, a cazut din gratii din cauza inaltei tradari a sotului ei, Corfits Ulfeldt. De aceea a fost intemnitata timp de 22 de ani in Turnul Albastru (Blåtårn) din castelul Copenhaga si si-a trait ultimii ani de viata in singuratatea manastirii din Maribo.
Zahrtmann a comemorat povestea ei intro serie de 18 picturi de dimensiuni mari. Prima dintre aceste picturi a fost facuta publica in 1871, „Slotsfogden skjæmter med Kvinderne i den nylig fængslede Kongedatters Kammer paa Blaataarn” („Castle Keeper Banters with Women in the Chamber of the King’s Daughter in the Blue Tower”). Pictura care i-a adus premiul Neuhausen (Neuhausenske Præmie’), a fost vanduta Uniunii de Arta(Kunstforeningen) a influentului critic si istoric de arta Niels Laurits Høyen si a fost urmata de o serie de picturi pe aceeasi tema. Aceste picturi i-au stabilit reputatia de unul dintr cei mai importanti pictori ai vremii sale.
In decembrie 1875 a plecat in Italia cu finantare de la tatal sau, inainte de a primi o bursa de la Academie. Intre 1875-1878 a locuit in Italia (Roma, Siena, Amalfi si Saracinesco), unde a produs numeroase picturi. dupa aceea a calatorit de mai multe ori in Italia, inclusiv in 1882-1884 cu o bursa Ancher Fund, impreuna cu artistii Joakim Frederik Skovgaard, Theodor Esbern Philipsen si Viggo Pedersen. El a fost fascinat de viata de acolo, de puternicul soare italian, de stralucirea culorilor, precum si de exotismul ritualurilor bisericii catolice pe care le-a descris in multe picturi.
In iunie 1883 a calatorit pentru prima oara in oraselul de munte Civita d’Antino, oras pe care a inceput sa-l considere a dua lui casa. Intre 1890-1911 si-a petrecut fiecare vara in Civita d’Antino, unde a locuit cu familia Cerroni si unde a adunat prieteni si studenti intro colonie anuala de artisti. A fost numit cetatean de onoare al orasului in 1902.
De asemenea a calatorit de cateva ori in Grecia, precum si in Franta si Portugalia.
A expus la Expoziţia Mondială din Paris in 1878, 1889, 1900 si la Chicago in 1893.
Scoala Kunstnernes Frie Studieskoler (Artists Studio School) s-a infiintat in iarna 1882-1883 ca un protest fata de politicile Academiei de Arta, precum si ca o alternativa la programul sau educational. A fost condusa de Laurits Tuxen si l-a avut pe Peder Severin Krøyer printre profesori. Zahrtmann a predat la scoala intre 1885-1908.
![]() |
Kristian Zahrtmann(31 martie 1843 – 22 iunie 1917), pictor danez |
Tot in 31 martie s-au nascut:
William Morris Hunt (31 martie 1824 – 8 septembrie 1879), pictor american.
Jules Pascin(31 martie 1885 – 5 iunie 1930), pictor bulgar.
John La Farge,artist american(31 martie 1835 – 14 noiembrie 1910).
Vasili Tropinin (30 martie 1776 – 16 mai 1857), pictor romantic rus
Vasily Andreevich Tropinin(30 martie 1776 – 16 mai 1857)a fost un pictor romantic rus. Mare parte a vietii lui a petrecut-o ca serb; nu si-a obtinut libertatea decat la varsta de 40 de ani. Trei dintre ceele mai importante lucrari sunt portretul lui Alexander Pushkin si picturile The Lace Maker si The Gold-Embroideress.
Vasily s-a nascut ca serb al contelui Munnich in satul Korpovo din gubernia Novgorod, apoi a fost transferat la contele Morkovs ca parte din dota fiicei lui Munich. Curand a fost trimis la Saint Petersburg sa studieze meseria de cofetar. In loc sa invete aceasta meserie, Tropinin a urmat in secret lectii de desen la Academia Imperiala de Arte. In 1799, stapanul lui i-a permis lui Tropinin sa studieze la Academie ca student fara diploma(Postoronny uchenik). A luat lectii cu S. S. Schukin si a fost sprijinit de Presedintele Academiei Alexander Sergeyevich Stroganov. In 1804, lucrarea lui Tropinin ‘Boy Grieving for a Dead Bird’ a fost expusa la expozitia Academiei si a fost remarcata de tarina acelei perioade(cel mai probabil vaduva Maria Feodorovna).
La aparitia succesului sau, contele Morkov l-a rechemat pe Tropinin din St. Petersburg la mosia sa ucrainiana Kupavka. Tropinin a fost numit cofetar si lacheu. Curand stapanul s-a razgandit si i-a comandat lui Tropinin sa copieze lucrari ale pictorilor europeni si rusi si portrete ale familiei Morkov. Tropinin a pictat si biserica locala. Tropinin a petrecut aproximativ 20 de ani in Ucraina, iar multe dintre lucrarile lui din acea perioada au fost cu locuitori si viata rurala din Ucrainia. Tropinin a continuat sa lucreze si sa studieze. In 1823 la varsta de 47 de ani Tropinin a devenit in sfarsit om liber si s-a mutat in Moscova. In acelasi an a prezentat lucrarile ‘The Lace Maker’, ‘The Beggar’ si ‘The Portrait of artist Skotnikov’ la Academia Imperiala de Arte si a primit certificatul oficial de pictor (Svobodnyj Khudozhnik). In 1824 a fost ales academician.Din 1833 a condus Scoala Publica de Arta din Moscova care ulterior a devenit Scoala de Pictura, Sculptura si Arhitectura din Moscova. In 1843 a fost ales membru de onoare al Societatii de Arta din Moscova. A murit in 1857 si a fost inmormantat la cimitirul Vagankovo. Tropinin a pictat mai mult de 3.000 de portrete.
In 1969 s-a deschis in Moscova Muzeul Tropinin.
![]() |
Vasili Tropinin (30 martie 1776 – 16 mai 1857), pictor romantic rus |
Tot in 30 martie s-au nascut:
Francisco de Goya(* 30 martie 1746 – 16 aprilie 1828), pictor spaniol.
Koloman Moser (30 martie 1868 – 18 octombrie 1918), pictor austriac.
Eduard Veith (* 30 martie 1858 – 18 martie 1925), pictor austriac.
Vincent van Gogh(30 martie 1853 – 29 iulie 1890), pictor olandez.
Din blogosfera: