Gheorghe Tattarescu(octombrie 1820, Focşani – 24 octombrie 1894, Bucureşti), pictor român

Gheorghe Tăttărescu – Autoportret

Gheorghe Tattarescu (octombrie 1820, Focşani-24 octombrie 1894, Bucureşti) a fost un pictor român, un pionier al neoclasicismului în pictura românească.

A început să picteze ajutându-l pe unchiul său, Nicolae Teodorescu (1799 – 1880), zugrav de biserici. Continuă studiul picturii la Şcoala de zugravi din Buzău, fondată de unchiul său. În 1844, împreună cu unchiul său, pictează mănăstirea Răteşti.

Gheorghe Tăttărescu – Soţia pictorului, Maria Tăttărescu

Gheorghe Tăttărescu – Copiii pictorului

Cu ajutorul episcopului Buzăului, Chesarie, obţine o bursă de studii la Academia San Luca din Roma (Italia) (1845 – 1851). Aici i-a avut ca profesori pe Natale Carta (1790 – 1884), Giovanni Silvagni (1790 – 1853) şi Pietro Gagliardi (1809 – 1890). Sub îndrumarea profesorilor săi, se formează în spiritual academismului Italian, executând copii după Raphael, Bartolomé Esteban Murillo, Salvator Rosa, Guido Reni şi alţii.Tattarescu a participat la revoluţia de la 1848. A pictat portretele revoluţionarilor Gheorghe Magheru, Ştefan Golescu aflaţi în exil, iar în 1851 pictează portretul lui Nicolae Bălcescu (în trei replici aproape identice).

Idealul eliberării naţionale şi al edificării unei Românii moderne este transpus în compoziţii alegorice cu subiect revoluţionar (Renaşterea României, 1849, 11 Februarie 1866 – România Modernă, 1866) sau cu subiect patriotic (Unirea Principatelor, 1857).

În 1860 este însărcinat să întocmească un „Album naţional” al priveliştilor şi monumentelor istorice din ţară. Astfel, are prilejul de a se afirma şi ca peisagist, cu discrete accente romantice (Dâmbovicioara, 1860).

O mare parte din activitatea sa artistică a fost dedicată artei religioase, creând un stil personal influenţat de academismul italian şi parţial de iconografia tradiţională bizantină. În perioada 1853 – 1892, cu ajutorul elevilor săi, a pictat, în spirit neoclasic, peste 50 de biserici din Bucureşti (biserica Sf. Spiridon) şi Iaşi (Mitropolia din Iaşi), precum şi Biserica Greacă din Brăila sau biserica mănăstirii Ciolanu din judeţul Buzău.

Împreună cu Theodor Aman a înfiinţat, în 1864, Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, unde a desfăşurat o bogată activitate ca profesor de pictură, fiind mai apoi şi directorul ei în anii 1891 – 1892.

Gheorghe Tăttărescu – Marioara, fiica pictorului

Gheorghe Tăttărescu – Nicolae Bălcescu

Gheorghe Tăttărescu – Nud

Gheorghe Tăttărescu – Maternitate

Gheorghe Tăttărescu – Soţia pictorului cu fiul

Gheorghe Tăttărescu – Renaşterea României

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

Autoportret

Aga Ion Arion

Cap de madonă

Copiii pictorului

Femeie cu tamburină

Femeie tânără cu salbă

Florăreasă

Maria Grădişteanu

Maria Marianu

Marinar

Marioara, fiica pictorului

Nemesis, zeiţa răzbunării

Nicolae Bălcescu

Nud

Maternitate

Speranţa

Soţia pictorului cu fiul

Soţia pictorului, Maria Tăttărescu

Portetul pictorului Constantin Lecca

Portretul lui Lazăr Kalinderu

Peştera Dâmbovicioara

Peisaj cu arbore frânt

Pe Gianicolo

Pifferaro

Peisaj din Italia

Peisaj francez

Terasa de pe Monte Pincio

Turnul lui Lysicrate

Venus (copie după Tizian)

Renaşterea României

Sfântul Dumitru

Sfântul Nicolae

Cal în grajd

Găini

video Gheorghe Tattarescu, pictor român

Gheorghe Tattarescu(octombrie 1820 – 24 octombrie 1894), pictor român