Arhive blog
Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian
Daniele da Volterra – Michelangelo Buonarroti
Daniele da Volterra – The Massacre of the Innocents
Daniele da Volterra – Descent from the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross, detail
Daniele da Volterra – Descent form the Cross
Daniele Ricciarelli(c. 1509 – 4 aprilie 1566), cunoscut mai bine ca Daniele da Volterra, a fost un pictor si sculptor manierist italian.
Este amintit pentru asocierea lui cu Michelangelo. Cateva dintre cele mai importante lucrari ale lui Daniele au avut la baza desene facute in acest scop de catre Michelangelo. Dupa moartea lui Michelangelo, Daniele a fost angajat sa acopere organele genitale din capodopera „Last Judgment” cu vesminte si un fel pantaloni bufanti. Aceasta a dus la porecla „Il Braghettone” („pantalonarul”).
Daniele Ricciarelli s-a nscut in Volterra (in actuala Toscana). Ca baiat, initial a studiat cu artistii sienezi Il Sodoma si Baldassare Peruzzi, insa nu a fost bine primit si a plecat de la ei, dupa care a fost ucenicul lui Perin del Vaga.
In Roma a inceput sa lucreze in cercul lui Michelangelo si s-a imprietenit cu el. Michelangelo si-a folosit influenta pe care o avea la papa Paul III pentru a-i asigura comenzi lui Daniele si pentru postul de supraintendent al lucrarilor de la Vatican, pozitie pe care a detinut-o pana la moartea papei. Michelangelo i-a asigurat si schitele pe care Daniele picta unele dintre lucrarile lui, in special seria de fresce de la capela Orsini din Trinità dei Monti.
Daniele a fost angajat ulterior de Paul III pentru a completa decorarea Salii Regia. La moartea papei in 1549 si-a pierdut pozitia de supraintendent si indemnizatia. Atunci s-a apucat de sculptura.
A murit la Roma in 1566. Conform testamentului lui Daniele, genunchiul de marmura care lipsea din piciorul stang a lui Christ din lucrarea lui Michelangelo „Deposition” se afla in posesia lui in momentul mortii sale.
 |
| Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian |
In 16 iulie s-au nascut:
Jean-Baptiste-Camille Corot(16 iulie 1796, Paris – 22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.
Andrea del Sarto(1486/87 – 1530/1531), pictor italian s-a născut în Gualfonda, aproape de Florenţa, la 16 iulie, fie în 1486 sau 1487, unul din cei patru copii ai familiei.
Sir Joshua Reynolds(16 iulie 1723 – 23 februarie 1792) a fost un important și influent pictor englez al secolului al XVIII-lea.
Din blogosfera.
Andrea del Sarto (1486/87 – 1530/1531), pictor italian
Andrea del Sarto – Portrait of the Artist’s Wife
Andrea del Sarto – selfportrait
Andrea del Sarto – St John the Baptist
Andrea del Sarto – The Annunciation
Andrea del Sarto – Charity.
Andrea del Sarto – Lady with a book of Petrarch’s rhymel.Dama col ‘Petrarchino’
Andrea del Sarto – Madonna and Child with St Elisabeth, the Infant St John, and Two Angels.
Andrea del Sarto – The Archangel Raphael with Tobias, St. Leonard and the Donor, Leonardo di Lorenzo Morelli.
Andrea del Sarto – Pietà with Saints
Andrea del Sarto a fost un pictor italian din Florenţa, a cărui carieră a înflorit în timpul Renaşterii şi începutul Manierismului. Deşi foarte apreciat în timpul vieţii sale ca un artist “fără erori”, renumele său a fost eclipsat dupa moartea sa prematură de cel al contemporanilor săi, Leonardo da Vinci, Michelangelo şi Raphael.
Andrea d’Agnolo di Francesco di Luca di Paolo del Migliore s-a născut în Gualfonda, aproape de Florenţa, la 16 iulie, fie în 1486 sau 1487, unul din cei patru copii ai familie. Deoarece tatăl său, Agnolo, era croitor (Sarto), el a devenit cunoscut ca “del Sarto” (“fiul croitorului). Prin 1494 Andrea a fost ucenic la un aurar şi apoi la un gravorul in lemn şi pictorul Gian Barile, la care a ramas pana in 1498. Potrivit lui Vasari, el a mai fost si ucenicul lui Piero di Cosimo si Raffaellino del Garbo (Carli).
Andrea şi prietenul sau mai vechi, Franciabigio, au decis să deschidă un studio comun în Piazza del Grano. Primul produs al parteneriatului lor ar putea fi „Baptism of Christ for the Florentine Compagnia dello Scalzo”, începutul unor serii de fresce monocrome. Până la momentul în care parteneriatul a fost dizolvat, stilul lui Sarto purta ştampila de individualitate.
Prin 1514, Andrea a terminat ultimele sale două fresce, inclusiv capodopera sa, „Birth of the Virgin”, care îmbină influenţa lui Leonardo, Ghirlandaio şi Fra Bartolomeo.
Potrivit lui Giorgio Vasari, elevul şi biograful lui Andrea, Lucrezia i-a scris lui Andrea şi i-a cerut sa revina in Italia. Regele încuviinţă, insa doar pe înţelegerea faptului că absenţa lui din Franţa să fie scurta. El i-a încredinţat apoi lui Andrea o sumă de bani care urmau să fie cheltuiti pentru achiziţionarea unor lucrări de artă pentru Curtea franceză. In contul lui Vasari, Andrea a luat banii şi i-a folosit pentru a-si cumpăra lui însuşi o casă în Florenţa, distrugandu-si astfel reputaţia şi împiedicandu-l a se intoarce vreodată in Franta. Povestea l-a inspirat pe Robert Browning in poemul -monolog “Andrea del Sarto Called the ‘Faultless Painter”(1855.
În 1520 el si-a reluat activitatea in Florenţa şi a executat „Faith and Charity” în mănăstirea din Scalzo. Acestea au fost urmate de „Dance of the Daughter of Herodias”, „Beheading of the Baptist”, „Presentation of his head to Herod”, o alegorie a „Hope”, “Apparition of the Angel to Zacharias” (1523), şi monocromul „Visitation”. Acest monocrom a fost pictat în toamna anului 1524, după ce s-a întors de la Andrea Luco la Mugello, unde un focar de ciuma bubonica din Florenţa l-au alungat pe el şi familia lui. În 1525 s-a întors pentru a picta „Madonna del Sacco” în mănăstirea Annunziata.
Lucrarea finală a lui Andrea lui la Scalzo a fost „Birth of the Baptist” (1526). În anul următor el a terminat pictura ultima sa lucrare importanta, „Last Supper” in S. Salvi, lângă Florenţa, în care toate personajele par a fi portrete.
Un număr dintre picturile sale au fost considerate a fi auto-portrete. Andrea s-a căsătorit cu Lucrezia (del Fede), văduva unui pălărier numit Carlo, de Recanati, pe 26 decembrie 1512. Lucrezia apare în multe dintre picturile sale, adesea ca o Madonna. Cu toate acestea, Vasari o descrie ca “necredincioasa, geloasa şi certareata cu ucenicii.”Ea este la fel caracterizata în poemul lui Robert Browning.
Andrea a murit în Florenţa, la 43 de ani în timpul unei pandemii de ciuma bubonica, fie în 1530 sau 1531. El a fost îngropat în biserica Servites.
 |
| Andrea del Sarto (1486/87 – 1530/1531), pictor italian |
In 16 martie s-a nascut Margareta Sterian (16 martie 1897, Buzău, România – 9 septembrie 1992) a fost o pictoriţă, scriitoare şi traducătoare româncă. A fost soţia poetului Paul Sterian.
Tot in aceasta zi s-a nascut Antoine-Jean Gros (16 martie 1771 – 25 iunie 1835), cunoscut si ca Jean-Antoine Gros, a fost un pictor francez neoclasic, a pictat subiecte istorice.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Ultimul tablou – 2 –
Cristian Lisandru.Ultima noapte a ultimei ierni
Cristian Lisandru.Un limax şi balele sale – Morbidano Nonvalorescu
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 59)
G a b i, My heart to your heart 