Francisc Șirato (15 august 1877, Craiova – 4 august 1953, Bucureşti), pictor, desenator şi grafician român

Francisc Şirato – Femeia cu pisică

Francisc Şirato – Autoportret

Francisc Şirato – Fată citind

Francisc Şirato – Femeie citind

Francisc Şirato – Femeie şezând

Francisc Şirato – La gherghef

Francisc Şirato – Caseta roşie

Francisc Şirato – Natură statică

Francisc Şirato – Natură statică cu mere

Francisc Şirato – Ceramica taraneasca

Francisc Şirato – Dealuri la Balcic

Francisc Şirato – Peisaj din Balcic

Francisc Şirato – Margine de oraş – Balcic

Francisc Şirato – Case şi pom

Francisc Şirato – Peisaj din Sighişoara

Francisc Şirato – Case la Sighişoara

Francisc Şirato – La oglindă

Francisc Şirato – Flori

Francisc Şirato – Flori galbene

Francisc Şirato – Carciumarese

Francisc Şirato – Cârciumărese

Francisc Şirato – Lalele

Francisc Şirato – Fata in albastru

Francisc Șirato (15 august 1877, Craiova – 4 august 1953, Bucureşti) a fost un pictor, desenator şi grafician român, una din personalităţile de seamă ale artei româneşti din prima jumătate a secolului al XX-lea. A făcut parte din „Grupul celor patru”, alături de Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu şi Oscar Han.

Francisc Şirato s-a născut la 15 august 1877, la Craiova, într-o familie de mici meseriaşi, originară din Banat. Pasiunea pentru desen îi îndreaptă paşii spre Institutul Grafic din Craiova, unde învaţă tehnica litografiei. Aşa se face că cea dintâi lucrare a lui Şirato va fi de domeniul graficii, afişul pentru romanul Cum iubim de Traian Demetrescu.

Şirato hotărăşte totuşi să se dedice picturii şi, în 1898, pleacă în Germania la Düsseldorf. Neavând suficiente resurse materiale, nu reuseşte să urmeze cursurile Academiei de Artă de acolo. Pentru a avea cu ce trăi, este nevoit să lucreze într-un atelier de gravură.
În 1899 se întoarce în ţară, iar în anul următor se înscrie la „Şcoala Naţională de Arte Frumoase” din Bucureşti. Îşi câştigă existenţa lucrând afişe în diverse tipografii şi, mai ales, desenând şi litografiind icoane în culori.

Expune pentru prima dată la „Salonul Oficial” în 1907, pictura sa nu este remarcată, dar desenele sale nu pot trece neobservate. Ele apar cu regularitate în paginile revistei „Furnica”, unele din ele inspirate din răscoalele ţărăneşti din 1907. Înainte de primul război mondial, între 1908 şi 1914, expune în cadrul „Tinerimii Artistice”, numărându-se printre primii membri ai acestei asociaţii.

În picturile din acea vreme, Şirato este preocupat de probleme de compoziţie şi caută să obţină, prin intensitatea pastei şi prin alăturări contrastante de culori, o anumită lumină capabilă să imprime mişcare unei scene. Experimentează şi diviziunea de tonuri caracteristică neoimpresionismului, dar este nemulţumit cu reducerea picturii la efectele optice. În căutarea mijloacelor celor mai potrivite pentru exprimarea conţinutului pe care vrea să-l redea în artă, Şirato găseşte unele impulse în pictura lui Cézanne, cu arhitectura ei echilibrată, precum şi în folclorul românesc.

În 1920, aderă la gruparea „Arta Română”, în cadrul căreia expune până în 1924. În anul următor, înfiinţează, împreună cu pictorii Nicolae Tonitza şi Ştefan Dimitrescu şi cu sculptorul Oscar Han „Grupul celor patru”. Grupul nu şi-a alcătuit un anumit program, pe cei patru i-a unit o concepţie comună despre artă precum şi o strânsă prietenie.

În timpul războiului, Şirato realizează câteva cicluri de desene în care înfăţişează dramele provocate de război, lucrări pe care le prezintă la expoziţia personală din 1921. Cu această expoziţie se încheie o primă perioadă din activitatea artistului, deosebit de valoroasă în grafică, şi se consacră tot mai mult picturii.

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

http://www.dailymotion.com/video/xxqcsz_francisc-%C8%99irato-pictor-roman_creation

Francisc Șirato (15 august 1877 – 4 august 1953), pictor român