Arhive blog

Jan de Bray (ca.1627 – 4 aprilie 1697), pictor olandez

2 nov.

Posted by g1b2i3

Jan de Bray – Banquet of Antony and Cleopatra

Jan de Bray – Tending Children at the Orphanage in Haarlem

Jan de Bray – David Playing the Harp

Jan de Bray – Portrait of the Artist’s Parents

Jan de Bray – Pharaoh’s Daughter with Her Attendants and Moses in the Reed Basket

Jan de Bray(ca.1627 – 4 aprilie 1697) a fost un pictor olandez din epoca de aur a picturii olandeze.

Jan de Bray s-a nascut in Haarlem. In conformitate cu Houbraken el a fost cel mai renumit elev al tatalui sau, arhitectul si poetul Salomon de Bray. Houbraken l-a numit pe Jan „Perla din coroana Haarlem-ului”. Houbraken a vazut o pictura a lui de Bray reprezentandu-l pe David si „Return of the Ark of the Covenant” in colectia lui Arnold van Halen din Amsterdam, datata 1697, pe care a admirat-o pentru tonurile realiste ale carnii trupului lui David cantand la harpa cu Levites in spatele luim.

Artistul si-a petrecut cea mai mare parte din cariera sa lucrand in Haarlem, unde a fost pentru multi ani decanul breslei St. Luke.Fratele lui, Dirck de Bray era un pictor de flori care a devenit calugar in manastirea din Gaesdonck de langa Goch.Fratele lui, Joseph era tot pictor, iar sora Cornelia s-a maritat cu Jan Lievens. Mama lui, Anna Westerbaen, era sora pictorului Jan Westerbaen si a poetului Jacob Westerbaen.

Jan de Bray si-a pierdut tatal si pe cei doi frati in epidemia de ciuma.Jan de Bray de tatal sau, Bartholomeus van der Helst si de Frans Hals. Lucrarile lui de Bray sunt mai mult portrete, deseori in grupuri. S-a specializat in pozarea de figuri particulare ca personaje istorice, astfel a realizat picturi care contineau genurile portrete si picturi istorice.

: Jan de Bray – David Playing the Harp

: Jan de Bray – Portrait of the Artist’s Parents

: Jan de Bray – Bacchus

: Jan de Bray – A girl holding a pigeon and a boy gesturing

: Jan de Bray – Achilles discovered by Ulysses

: Jan de Bray – Allegorical Family Portrait

: Jan de Bray – De Bray and his wife as Ulysses and Penelope, 1668

: Jan de Bray – Haarlem Printer Abraham Casteleyn and His Wife Margarieta van Bancken

: Jan de Bray – The Holy Family

: Jan de Bray – The Regents of the Children’s Orphanage in Haarlem

: Jan de Bray – The governors of the guild of St. Luke, Haarlem, 1675, detail (self portrait). 1675

: Jan de Bray – Banquet of Antony and Cleopatra

: Jan de Bray – Tending Children at the Orphanage in Haarlem

: Jan de Bray – Portrait of the Artist’s Parents

: Jan de Bray – Pharaoh’s Daughter with Her Attendants and Moses in the Reed Basket

In 2 noiembrie s-au nascut:

Song Huizong (2 noiembrie 1082 – 4 iunie 1135), al optulea si unul dintre cei mai vestiti imparati ai Dinastiei Song, a carui viata personala a fost traita in lux, sofisticare, arta, dar cu un sfarsit tragic.

Jean-Baptiste-Siméon Chardin(2 noiembrie 1699 – 6 decembrie 1779) a fost un pictor francez, considerat unul dintre cei mai de vaza reprezentanti ai secolului XVIII si al Rococo-ului.

Dimitrie Paciurea(2 noiembrie 1873, Bucureşti – 14 iulie 1932, Bucureşti) a fost un sculptor român. Stilul său simbolic şi reprezentaţional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esenţa pură al contemporanului şi conaţionalului său Constantin Brâncuşi.

Din blogosfera.

Ioan Usca.Moştenitorul

Rokssana.Luminaţia

innerspacejournal.Tăcere

Cristian Lisandru.REMEMBER – “Cel ce nu pleacă niciodată singur…”

Teo Negură.Ploaie de toamnă

lunapatrata.I love you, Domnisoara…

Gabriela Elena.ISPITA

Publicat în arta, calendarul zilei, cultura, imagini

10 comentarii

Etichete: 1627, 2 noiembrie, 2 noiembrie 1082, 2 noiembrie 1699, 2 noiembrie 1873, Dimitrie Paciurea, galerie de pictura, imparat, Jan de Bray, Jean-Baptiste Simeon Chardin, pictor francez, pictor olandez, sculptor român, Song Huizong

Dimitrie Paciurea(2 noiembrie 1873 – 14 iulie 1932), sculptor român

2 nov.

Posted by g1b2i3

: Dimitrie Paciurea

: Dimitrie Paciurea – Bust de femeie

: Dimitrie Paciurea – Cap de faun

: Dimitrie Paciurea – Himera

: Dimitrie Paciurea – Himera apei

: Dimitrie Paciurea – Himera pământului

: Dimitrie Paciurea – Statuia Gigant de Dimitrie Paciurea expusă în Parcul Carol din București

: Dimitrie Paciurea – Zeul războiului

: Dimitrie Paciurea –

Dimitrie Paciurea

Dimitrie Paciurea (2 noiembrie 1873, Bucureşti – 14 iulie 1932, Bucureşti) a fost un sculptor român. Stilul său simbolic şi reprezentaţional contrastează puternic cu stilul simplificat până la esenţa pură al contemporanului şi conaţionalului său Constantin Brâncuşi.

Născut în Bucureşti, a studiat aici între 1890 şi 1894, apoi la Paris (între 1896 şi 1900). Debutează în 1894 la Expoziţia artiştilor în viaţă, fiind apoi prezent la Saloanele Oficiale, la manifestările “Cercului artistic” şi ale “Tinerimii artistice”. În 1919 se află printre membrii fondatori ai Societăţii “Arta română”. Operele îi sunt prezentate în expoziţii personale în Bucureşti, în 1907, 1922 (împreună cu Cornel Medrea), 1930. A participat de asemenea la expoziţii de artă românească deschise la München (1913), Bruxelles (1930) şi la Bienala de la Veneţia (1924). Începând din 1909 a fost profesor de sculptură la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Bucureşti.

Tot in 2 noiembrie s-au nascut:

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – Lady Taking Tea

Jean-Baptiste-Siméon Chardin (2 noiembrie 1699 – 6 decembrie 1779) a fost un pictor francez, considerat unul dintre cei mai de vaza reprezentanti ai secolului XVIII si al Rococo-ului.

Huizong of Song-Women preparing silk

Song Huizong împărat chinez, pictor şi caligraf (2 noiembrie 1082 – 4 iunie 1135) ,al optulea si unul dintre cei mai vestiti imparati ai Dinastiei Song, a carui viata personala a fost traita in lux, sofisticare, arta, dar cu un sfarsit tragic.

Din blogosfera.

Caius.Aurel – file din poveste

Ioan Usca.Poveste din Banat

Cristian Dima.Amintire din trecut – Ardeu 6

Cristian.În curând – „Picături de Insomnie”, volumul 1

Geanina.3 ceasuri bune

Flavius.Noiembrie. Porţile iernii…

Elisa.Emirates Melbourne Cup

Elena Agachi.SCARA

Călin Hera.Cel mai fain acoperis (clasament PA-uri)

Teo Negura.Trafic cu Hituri (runda 40)

Nataşa.Taras şi moda

Publicat în arta, calendarul zilei, cultura, imagini

6 comentarii

Etichete: 2 noiembrie, împărat chinez, Dimitrie Paciurea, Jean-Baptiste Simeon Chardin, pictor, pictor francez, sculptor român, Song Huizong

Emil Carlsen(19 octombrie 1853-1932), pictor impresionist american

19 oct.

Posted by g1b2i3

Emil Carlsen – Behind the Artist’s Studio

Emil Carlsen – A Freshening Breeze

Emil Carlsen – A Clearing beyond the Trees

Emil Carlsen – Wood Pasture

Emil Carlsen – Woods

Emil Carlsen – The River Bank

Emil Carlsen – The South Strand

Emil Carlsen – By the Shore

Emil Carlsen – Bald Head Cliff, York, Maine

Emil Carlsen – Above Niagara Falls

Emil Carlsen – Breaking Waves

Emil Carlsen – The Open Sea

Emil Carlsen – The Caribbean

Emil Carlsen – The Majestic Sea

Emil Carlsen – Meeting of the Seas

Emil Carlsen – Surf Breaking on Rocks

Emil Carlsen – Moonlight Scene

Emil Carlsen – The Ocean at Sunrise

Emil Carlsen – Moonlilt Seascape

Emil Carlsen – Vase of Roses

Emil Carlsen – Red Roses

Emil Carlsen – Roses

Emil Carlsen – Chrysanthemums in a Canton Vase

Emil Carlsen – Still Life of Chrysanthemums

Emil Carlsen – Laurel With Brass Plate

Emil Carlsen – Still Life with Roses and Mandolin

Emil Carlsen – The French Fan & Buddhist figure 1922

Soren Emil Carlsen (19 octombrie 1853 – 2 ianuarie 1932, New York City) a fost un pictor impresionist american emigrat din Danemarca. Cu toate ca a devenit cunoscut pentru naturile lui statice, fiind descris ca „The American Chardin,” ulterior si-a diversificat stilul si astfel a devenit cunoscut si pentru peisaje si peisaje marine.

In indelungata sa cariera a castigat multe dintre cele mai importante distinctii ale artei americane si a fost ales membru al Academiei Nationale de Desen. Pentru mai mult de 40 de ani a fost si un profesor respectat in Chicago, San Francisco si New York.

Emil Carlsen s-a nascut si a crescut in capitala Danemarcei, Copenhagen. A provenit dintro familie de artisti, mama lui picta, unele rude, verisorul lui au avut o mare influenta asupra lui, devenind mai tarziu, directorul Academiei Regale Daneze.Timp de patru ani a studiat arhitectura la Academia Regala Daneza si in 1872 a emigrat in Statele Unite, stabilindu-se in Chicago.

Interesat de arta, la inceput a lucrat ca asistent arhitect si a studiat cu artistul de peisaje marine, Lauritz Holst. Cand Holst s-a reintors in Danemarca si-a lasat studioul lui Carlsen.Acesta progresat rapid si a fost numit primul profesor de desen si pictura la Academia de Desen din Chicago.Carlsen a cautat sa se pregateasca mai mult si s-a imbarcat pentru Paris in 1875, unde a fost influentat de pictorul francez Jean-Baptiste-Siméon Chardin. Dupa ce s-a reintors in SUA si-a deschis un studio in New York si a inceput sa picteze naturi statice in stilul tonalist, amintind de cele ale lui Chardin.Insa, vanzarea lucrarilor era o lupta si s-a mutat in Boston unde a avut o scurta perioada de succes.

S-a reintors in New York si a reinceput lupta sa vanda tablourile. In 1879 a tinut o licitatie pentru a-si imbunatati situatia financiara, insa a vandut doar cateva tablouri.Aceasta l-a fortat sa renunte la studio si sa se apuce de comertul cu gravuri cu care a avut oarecare succes in ciuda frustrarii sale de a nu putea picta tot timpul.In 1884 s-a reintors in Europa si i s-au acceptat doua lucrari la Salonul din Parisdin anul 1885.S-a reintors la New York unde si-a deschis un studio si a reinceput sa picteze si sa predea lectii de pictura.

sursa

Emil Carlsen(19 octombrie 1853-1932), pictor impresionist american

Tot in 19 octombrie s-a nascut Umberto Boccioni (nascut in Reggio Calabria, Italia in data de 19 octombrie 1882 – 17 august 1916) a fost un pictor si sculptor italian, reprezentant important al miscarii futuriste.

Din blogosfera.

Geanina.Suflet de lux

Cristian.Culorile zâmbetului tău

Cristian Dima.Ofrandă…

Elisa.O lună cu nepoţica mea

Ioan Usca.Ghiumpul

Publicat în arta, calendarul zilei, cultura, imagini

13 comentarii

Etichete: 19 octombrie, 19 octombrie 1853, 19 octombrie 1882, american, Emil Carlsen, Futurist, impresionist, italian, Jean-Baptiste Simeon Chardin, pictor, Umberto Boccioni

Jean-Baptiste-Siméon Chardin (2 noiembrie 1699 – 6 decembrie 1779), pictor francez

2 nov.

Posted by g1b2i3

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – Lady Taking Tea

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – The Young Schoolmistress

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – The Diligent Mother

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – The Laundress

Jean-Baptiste Chardin – Lady Sealing a Letter

Jean-Baptiste Chardin – Self Portrait

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – Soap Bubbles

Jean-Baptiste-Siméon Chardin – The Copper Water Urn

Jean-Baptiste-Siméon Chardin (n. 2 noiembrie 1699, Paris – d. 6 decembrie 1779, Paris), a fost un pictor francez, considerat ca unul din cei mai mari artiști ai secolului al XVIII-lea. Este în special cunoscut ca maestru al naturilor moarte, al scenelor de viață și al portretelor, domenii în care talentul artistului s-a desfășurat în toată splendoarea lui. Stilul lui Chardin este atât de personal, încât nu poate fi asociat unei anumite perioade strict delimitate. Artistul activează în Franța în epoca rococo-ului, în același timp cu Watteau, Boucher și Fragonard, opera lui însă se caracterizează prin simplitate și realism subtil, care va iniția un curent burghez în pictura franceză.

Jean Siméon Chardin s-a născut la Paris pe 2 noiembrie 1699 într-o familie de meșteșugari. Tatăl său, Jean Chardin, era maestru tâmplar, confecționa mese de biliard. Perioada de început a studiilor și primii ani de tinerețe ai artistului sunt necunoscute. În anul 1718, Chardin intră în atelierul unui pictor de tablouri istorice, Pierre-Jacques Cazes. Începând cu anul 1720 își continuă ucenicia la Noël-Nicolas Coypel și, după patru ani, pe 3 februarie 1724, este primit cu titlul de maestru în Academia „Saint Luc”. Vor mai trece alți patru ani până când să dobândească un anumit renume. În anul 1728, la Expoziția Anuală a Tinerilor din Paris, expune câteva tablouri, printre care La Raie („Calcanul”) și Le Buffet („Bufetul”), care sunt remarcate de pictorii Louis Boullongne și Nicolas de Largillière, ambii membri în Académie Royale de Peinture. Cu sprijinul lor, Chardin devine membru al acestei academii, ca „talentat pictor de fructe și animale”, la un nivel inferior în ierarhia genurilor, unde pe primul loc erau apreciate tablourile pe teme istorice.
„Calcanul” surprinde prin dimensiunile mari, încă nemaiîntâlnite până atunci la naturi moarte, în plus, tabloul atrage atenția prin rigoarea strictă a compoziției și print-o stranie frumusețe plastică. Chardin nu se limitează doar în a accentua fascinația celor mai obișnuite obiecte, ci merge chiar mai departe, înfrumusețează ceea ce la prima vedere pare respingător, de ex. burta despicată a peștelui. Acest aspect este subliniat de criticii de artă în unanimitate, toți simt că enigma acestei opere rezidă în metamorfozarea urîtului în frumos.În 1731, Chardin se căsătorește cu Marguerite Saintard, în același an se naște primul său fiu, Jean-Pierre, care va deveni și el pictor. Deși membru al Academiei, Chardin continuă să fie puțin cunoscut. Este nevoit să accepte orice fel de comenzi și lucrări decorative. Împreună cu Jean-Baptiste van Loo (cunoscut sub numele de Vanloo; 1648-1745), lucrează la restaurarea frescelor Rossa și Primaticcia din Galeria lui Francisc I din Palatul Fontainebleau. Pictează „supraporte” pentru contele Rothenbourg, ambasadorul regelui Ludovic al XV-lea din Madrid.În această perioadă Chardin creează primele sale compoziții figurative, printre care Fetița cu paletă (1737), execută și scene de viață, cum ar fi, de pildă, Guvernanta (1739) sau Femeie curățind gulii (1739). În 1735 moare de tuberculoză Marguerite, soția artistului. Când în anul 1737 este redeschis Salonul Parizian (expoziție publică, organizată pentru prima dată în anul 1667 de Academia Regală de Pictură și Sculptură, la care puteau participa – la vremea respectivă – numai membrii și profesorii Academiei), Chardin prezintă șapte tablouri. Din acest moment, va participa în mod regulat la expozițiile Salonului, prezentând fie opere noi, fie tablouri mai vechi.
Femeia curățind gulii prezintă o femeie surprinsă în timpul activităților zilnice, gândurile o distrag de la treabă. Tablourile pictate în această perioadă sunt foarte asemănătoare. Cele mai multe sunt inspirate din pictura flamandă și olandeză a secolului al XVII-lea.În anii care vor urma, operele sale vor fi reproduse în numeroase gravuri, grație cărora va deveni cunoscut și apreciat în toată Franța și chiar și în restul Europei.Supraintendentul domeniilor regale, Le Normant de Tournehem, îl introduce pe Chardin la curte și, în anul 1740, îl prezintă regelui Ludovic al XV-lea. Cu această ocazie, pictorul oferă monarhului două tablouri. Pe 26 noiembrie 1744 se recăsătorește cu Françoise-Marguerite Pouget. Situația lui materială devine mai bună, în sfârșit se poate ocupa de tematica sa preferată, naturile moarte. Cutia muzicală (1752), comandată de rege, va fi una dintre ultimele scene de viață din tablourile sale. Foarte mulțumit de tablou, Ludovic al XV-lea îi acordă, începând din anul 1753, o rentă pe viață. În același an, printre cele nouă tablouri prezentate la Salon, cinci sunt naturi moarte.În anul 1755, Chardin este numit trezorierul Academiei, în același timp este cel care dispune modul de amplasare a tablourilor trimise la Salon.
În anul 1757, regele îl invită pe artist să locuiască la Louvre. În anii 1764-1766, Chardin execută două cicluri de „supraporte” destinate palatelor regale de la Choicy și Bellevue. Pictorul se apropie de vârsta de șaptezeci de ani și se bucură de o glorie neștirbită. După moartea lui François Boucher în anul 1770, renta regală a lui Chardin crește din nou.
Cu ocazia expoziției de la Salon din anul 1771, Chardin prezintă – în premieră pentru istoria acestei instituții – tablouri lucrate în „pastel”. Folosește această tehnică deoarece de câțiva ani vede din ce în ce mai rău, fapt care îl împiedică să picteze în ulei. Această schimbare a tehnicii se reflectă și în schimbarea tematicii, începe să picteze portrete.În anul 1772, pictorul pierde pe ultimul său copil, fiul său, Jean-Pierre, se îneacă la Veneția. Doi ani mai târziu, Chardin, cu vederea tot mai slabă și în plus suferind de rinichi, se vede nevoit să renunțe la funcțiile sale academice. La problemele de sănătate se adaugă și greutățile materiale, deoarece, începând din anul 1775, beneficiile de care se bucura din partea regelui s-au restrâns. Cu câteva luni înainte de a muri, în anul 1779, va prezenta încă o dată la Salon o serie de pasteluri, printre care și ultimul său autoportret.

Moare de 6 decembrie 1779, în apartamentul său de la Louvre. Este înmormântat la biserica Saint-Germain-l’Auxerrois din Paris.

După moartea lui Chardin, creația lui este dată uitării sau tratată cu indiferență. Situația se va schimba abia pe la jumătatea secolului al XIX-lea. Édouard Manet va admira stilul lui Chardin în redarea plastică a obiectelor, Paul Cézanne va aborda geometria quasitematică a compozițiilor lui, Vincent Van Gogh va prelua factura groasă și plastică a tablourilor, iar pictorul italian contemporan Giorgio Morandi își va însuși tematica subtilă a naturii moarte.
La prima vedere, Chardin pare să fie străin de spiritul epocii sale. Educația lui, sursele de inspirație, tematica și stilul îl opun altor pictori francezi din secolul al XVIII-lea, specializați în pictura istorică (cu tematică religioasă, antică sau mitologică) și în scene cu caracter frivol. Printre creațiile lui nu găsim așa ceva; de asemenea, el nu pictează niciodată nuduri. Particularitatea artei lui Chardin tinde spre straturi mult mai profunde. În cadrul naturilor moarte artistul iese în afara convenției dominante în ceea ce privește tematica. Naturile moarte ale lui Chardin sunt lipsite de orice simboluri sau anecdotă, ele sunt un exemplu de moderație și simplitate, artistul renunță la pitorescul decorativ în favoarea unor motive comune.

Vasul de aramă, împreună cu alte câteva vase, reprezintă o parte dintr-o bucătărie. Chardin plasează obiectul pe fundalul unui perete cenușiu, aproape monoton, dând astfel naștere unui efect de reducere a profunzimii și, în consecință, evidențiază obiectul din prim-plan. Totul este integrat în compoziție de așa manieră, încât se relevă intensitatea culorilor și se reușește redarea plenitudinei și ritmului armonios al corpurilor.

Frații Goncourt sunt plini de entuziasm când vorbesc despre Coșul cu smeură: „Miracolul cu care Chardin ne farmecă rezultă din corpurile obiectelor, în jurul cărora modelează propria lor lumină, încât par să se desprindă de pe pânză și să se deplaseze în spațiu grație unor fenomene de neînțeles, ce se nasc în relația tablou – privitor”.
Tabloul Borcanul cu măsline trebuie privit de la oarecare distanță, deoarece pictorul este preocupat mai ales de efectul pe care îl provoacă compoziția privită în ansamblu. Stratul de vopsea este mai subțire, trăsăturile de penel ușoare și succesive, prevestind apariția pointilismului.

Băiatul cu titirez a fost prezentat de Chardin pentru prima dată la Salonul parizian din anul 1738. Micul Auguste-Gabriel Godefroy, fiul unui bancher, prieten al artistului, urmărește fascinat jucăria care se învârte, este dedicat nestingherit jocului, uitând de toată lumea, pierzând noțiunea timpului.

În jurul anului 1740, temele reprezentând scene de viață ale lui Chardin suferă transformări profunde. Pictorul renunță la servitoarele care ajută la treburile casei (vezi Femeia curățind gulii), el ne invită acum în interioare mobilate cu gust unde se desfășoară scene de viață burgheză. Succesul de care se bucură Toaleta de dimineață se bazează totuși pe ceva mai mult decât pe tema în sine. Este mai ales rezultat al inegalabilei îndemânări cu care artistul redă structura țesăturilor și strălucirea metalului, al armonizării culorilor, obținute grație neobișnuitei fineți artistice.
În anul 1771, Chardin prezintă pentru prima dată la Salon trei portrete în pastel, tehnică la care a apelat în momentul în care a fost nevoit – din cauza slăbirii vederei – să renunțe la pictura în ulei. În decursul următorilor opt ani, până în anul 1779, Chardin execută în tehnica pastelului trei autoportrete și portrete ale soției (Doamna Chardin) și ale altor persoane. Chardin strivește pastelul pe hârtie cu mișcări impulsive, impetupase și ferme, desenează cu dezinvoltură, cu mână sigură chiar și în trăsăturile ocazionale de penel, renunțând la liniile cu care până acum obișnuia să înmoaie contrastele sau să unească umbrele.

Mai multe despre Jean-Baptiste-Siméon Chardin.

Galerie de pictura Jean-Baptiste-Siméon Chardin.