Search Results for stefan luchian

Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani – 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român

8 iun.

Posted by g1b2i3

Ştefan Luchian – Albastrele

Ştefan Luchian – Imortele

Ştefan Luchian – Macii

Stefan Luchian-Crizanteme galbene

Stefan Luchian-Crizanteme in vas albastru

Stefan Luchian-Gura leului

Stefan Luchian-Trandafiri

Stefan Luchian-Trandafiri albi

: Stefan Luchian – Anemone

: Ştefan Luchian – Albastrele

: Ştefan Luchian – Albastrele

: Ştefan Luchian – Albastrele

: Stefan Luchian – Anemone

: Ştefan Luchian – Atelierul pictorului

: Ştefan Luchian – Blid

: Ştefan Luchian – Bucătărie călugărească

: Ştefan Luchian – Bujori

: Ştefan Luchian – Cap de fată

: Ştefan Luchian – Car cu boi

: Ştefan Luchian – Case la Brebu (Casa lui Moş Gheorghe)

: Ştefan Luchian – Case la ţară

: Ştefan Luchian – Chiajna

: Ştefan Luchian – Cioban cu oi

: Ştefan Luchian – Clăi şi pomi

: Ştefan Luchian – Copii de şcoală

: Ştefan Luchian – Dumitrite

: Ştefan Luchian – După ploaie la Băneasa

: Ştefan Luchian – Fântână la Brebu

: Ştefan Luchian – Femeie pe înserat

: Ştefan Luchian – Femeie torcând

: Ştefan Luchian – Flori

: Ştefan Luchian – Flori de câmp (Părăluţe)

: Ştefan Luchian – Garoafe

: Ştefan Luchian – Hanul părăsit (Scrânciobul)

: Ştefan Luchian – Imortele

: Ştefan Luchian – La împărţitul porumbului

: Ştefan Luchian – Lica cu portocala

: Ştefan Luchian – Livadă

: Ştefan Luchian – Lorica cu crizanteme

: Ştefan Luchian – Lunca de la Poduri

: Ştefan Luchian – Maci

: Ştefan Luchian – Macii

: Ştefan Luchian – Mere

: Ştefan Luchian – Moara

: Ştefan Luchian – Moş Nicolae Cobzarul

: Ştefan Luchian – Muncitoare

: Ştefan Luchian – Natură moartă cu fructe

: Stefan Luchian – Pădure toamna

: Stefan Luchian – Pădurice la mal de lac

: Stefan Luchian – Paralute

: Stefan Luchian – Pastorita

: Stefan Luchian – Păstoriţă cu oi

: Stefan Luchian – Peisaj cu boi

: Stefan Luchian – Periferie (Mahalaua Dracului)

: Stefan Luchian – Portret de batran

: Stefan Luchian – Portret de femeie

: Stefan Luchian – Safta florăreasa

: Stefan Luchian – Săteni răzvrătiţi

: Stefan Luchian – Spălătoreasa

: Stefan Luchian- La fantana

: Stefan Luchian- Pastorita

: Stefan Luchian -Peisaj

: Stefan Luchian-Autoportret

: Stefan Luchian-Autoportret

: Stefan Luchian-Birt fara musterii

: Stefan Luchian-Bujori

: Stefan Luchian-Cap de batran

: Stefan Luchian-Cap de copil

: Stefan Luchian-Casa cu gard

: Stefan Luchian-Claie de fan la Brebu

: Stefan Luchian-Cobzarul

: Stefan Luchian-Colt din strada Povernei

: Stefan Luchian-Crizanteme

: Stefan Luchian-Crizanteme galbene

: Stefan Luchian-Crizanteme in vas albastru

: Stefan Luchian-Dumitrite

: Stefan Luchian-Dupa ploaie

: Stefan Luchian-Fantana la Brebu

: Stefan Luchian-Femeie cusand

: Stefan Luchian-Florareasa

: Stefan Luchian-Flori

: Stefan Luchian-Galbenele

: Stefan Luchian-Gura leului

: Stefan Luchian-Hahamul din Moinesti

: Stefan Luchian-Imortele

: Stefan Luchian-Interior

: Stefan Luchian-La namiezi (Taietorul de lemne)

: Stefan Luchian-Lautul

: Stefan Luchian-Lica profil

: Stefan Luchian-Lunca de la Poduri

: Stefan Luchian-Marioara

: Stefan Luchian-Mere

: Stefan Luchian-Moara de la poduri

: Stefan Luchian-Oala cu crizanteme

: Stefan Luchian-Portret de femeie

: Stefan Luchian-Poteca spre cimitir

: Stefan Luchian-Profil(Lorica)

: Stefan Luchian-Scurteica verde

: Stefan Luchian-Tufanele

: Stefan Luchian-Un zugrav

: Stefan Luchian-Târgul Moineşti

: Stefan Luchian-Trandafiri

: Stefan Luchian-Trandafiri albi

: Stefan Luchian-Tufănele în ulcică

: Stefan Luchian-Violete

: Stefan Luchian-Vizdoage

: Stefan Luchian-Zăvoi şi claie de fân

Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani – 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.Ştefan Luchian s-a născut la 1 februarie 1868, la Ştefăneşti, un sat (azi oraş) din Botoşani, ca fiu al maiorului Dumitru Luchian şi al Elenei Chiriacescu. Vocaţia viitorului pictor se declară încă din copilărie. El rezistă cu încăpăţânare eforturilor mamei sale de a-l înscrie la şcoala militară. În 1873 familia se mută la Bucureşti. Ştefan Luchian se înscrie în 1885 la clasa de pictură a Şcolii Naţionale de Arte Frumoase, pe care o absolvă în 1889, obţinând medalia de bronz pentru un Cap de expresie şi un Studiu după natură. Maestru nedisputat i-a fost, în această perioadă de formare, Nicolae Grigorescu, la care Luchian găsi încurajarea, fără să-i împiedice libera dezvoltare a personalităţii. În toamna anului 1889 pleacă la München, unde studiază două semestre la Academia de arte frumoase şi execută copii după operele lui Correggio şi Rembrandt, aflate la Muzeul de artă. Revine în ţară în 1890 şi participă la prima expoziţie a societăţii de artă Cercul artistic. Pleacă în anul următor la Paris, unde studiază la Academia Julian şi cunoaşte, în muzee şi expoziţii, viaţa artistică pariziană, aflată în acea perioadă în plină efervescenţă impresionistă. Tabloul Ultima cursă de toamnă arată influenţa evidentă a lui Manet şi Degas, dar şi ecoul unor predilecţii mondene, pe care Luchian va continua să le aibă pentru o vreme şi la Bucureşti.

Revenit la Bucureşti, va fi în 1896 principalul iniţiator al „Expoziţiei artiştilor independenţi”, care se va deschide chiar în faţa Salonului Oficial. Se înscrie la concursul pentru ocuparea catedrei de pictură a Şcolii de Belle-Arte din Iaşi, de la care se retrage însă, protestând împotriva maşinaţiunilor de culise. În 1900 participă cu două pasteluri la „Expoziţia Universală” de la Paris. În acelaşi an apar primele manifestări ale unei afecţiuni ale măduvei spinării, maladie cunoscută sub numele de Scleroză Multiplă, care, după ameliorări trecătoare alternând cu noi agravări, îl lasă infirm pentru tot restul vieţii. Soarta îi este potrivnică, boala şi sărăcia materială mergând mână în mână. Continuă totuşi să lucreze cu frenezie şi până în anul 1915 expune neîntrerupt la diverse expoziţii. Prezenţă eminentă în viaţa artistică a timpului, Luchian nu cunoaşte pentru multă vreme succesul. Astfel, la expoziţia sa din 1905, singurul cumpărător al unui tablou a fost pictorul Grigorescu. Un grup restrâns de admiratori şi prieteni îl aclamă, condiţia sa materială continuă însă să fie dintre cele mai precare.

Din 1909 până la sfârşitul vieţii va fi ţintuit în fotoliu. Fixase însă în memorie „splendorile scânteietoare” ale peisajului românesc, pe care îl va reda într-o serie întreagă de opere, adevărate miracole de simplitate şi de fineţe, de sinteză cromatică şi arhitecturală a formelor, de colorit strălucit şi delicat totodată. Tehnicii uleiului Luchian îi alătură, pentru peisaj şi pentru multe dintre naturile moarte cu flori, pastelul, cu care ajunge la o măiestrie neegalată. Fluiditatea contururilor, delicateţea catifelată a petalelor, le-a evocat cel mai bine prin intermediul pastelului. Luchian începuse să picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el îşi concentrează în această direcţie toată energia creatoare, toată pasiunea pentru natură, toată dragostea pentru viaţă şi pentru frumos. Iată de ce „florile” lui Luchian au acea intensitate aproape dramatică a sentimentului, acea lumină interioară, acea simplitate gravă care fac din multe dintre ele – este de ajuns să menţionăm Anemonele – adevărate capodopere.

Luchian a murit la 28 iunie 1916. Către sfârşitul vieţii nu mai putea ţine penelul cu degetele paralizate. Punea pe cineva să i-l lege de încheietura mâinii. Astfel sfârşea, în flacăra unei inepuizabile pasiuni pentru arta sa, viaţa unui pictor.

sursa

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

http://www.dailymotion.com/video/xxt69c_%C8%99tefan-luchian-pictor-roman_creation

http://www.dailymotion.com/video/xxt2l1_florile-lui-%C8%99tefan-luchian_creation

Stefan Luchian(1 februarie 1868 – 28 iunie 1916), pictor român

Tot in 1 februarie s-au nascut:

Ion Luca Caragiale, (n. 1 februarie S.N. 13 februarie 1852, Haimanale, județul Prahova, Țara Românească, astăzi I. L. Caragiale, județul Dâmbovița, România – d. 9 iunie 1912, Berlin) a fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic și ziarist român. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român și unul dintre cei mai importanți scriitori români. A fost ales membru post-mortem al Academiei Române.

Sava Henţia(n. 1 februarie 1848, Sebeșel, Alba – d. 21 februarie 1904), pictor român.

Lucian Grigorescu (1 februarie 1894 – 28 octombrie 1965), pictor post-impresionist român.

Thomas Cole (1 februarie 1801 – 11 februarie 1848) a fost un pictor american nascut in Anglia. E considerat fondatorul Hudson River School, o miscare americana de arta care a aparut la mijlocul secolului al 19-lea.

Albert Lebourg (1 februarie 1848 – 6 ianuarie 1928), pictor peisagist francez.

Publicat în

13 comentarii

Parfumul Făurarului

4 feb.

Posted by g1b2i3

Povestea parfumata continua in Clubul Condeielor Parfumate gazduit de Mirela Pete,tema propusa de Matilda.Februarie sau Faurar, ultima luna de iarna.Pentru ca scrisul e pentru cei cu talent si inspiratie, mi-a venit ideea sa-i prezint pe artistii nascuti in aceasta luna despre care am pomenit pe blogul meu.

Au scris povesti:

Mirela, Matilda, Vavaly, Tina, Elly, Diana, Tina, Minnie, Adriana T, ,

Sava Henţia (1 februarie 1848 – 21 februarie 1904), pictor român

Sava Henţia (1 februarie 1848, Sebeşel, Alba – 21 februarie 1904, pictor român

Lucian Grigorescu (1 februarie 1894 – 28 octombrie 1965), pictor român postimpresionist

Lucian Grigorescu (1 februarie 1894 – 28 octombrie 1965), pictor post-impresionist român

Stefan Luchian(1 februarie 1868 – 28 iunie 1916), pictor român

Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani – 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român

Albert Lebourg (1 februarie 1848 – 6 ianuarie 1928), pictor peisagist francez

Thomas Cole (1 februarie 1801 – 11 februarie 1848), pictor american

Leon Biju (2 februarie 1880 – 1970), pictor roman

Leon Biju(2 februarie 1880 – 1970), pictor roman

Sébastien Bourdon (2 februarie 1616 – 8 mai 1671), pictor francez

Sébastien Bourdon(2 februarie 1616 – 8 mai 1671), pictor francez

Isaac Israëls (3 februarie 1865 – 7 octombrie 1934), pictor olandez

Octav Băncilă (4 februarie 1872 – 3 aprilie 1944), pictor realist român

Octav Băncilă (4 februarie 1872, Botoşani – 3 aprilie 1944, Bucureşti), pictor român

Constantin Piliuță (4 februarie 1929 – 2003), pictor român

Constantin Piliuță (4 februarie 1929 – 2003), pictor român

Fernand Léger(4 februarie 1881 – 17 august 1955), pictor, grafician și artist decorator francez

Myles Birket Foster (4 februarie 1825 – 27 martie 1899), ilustrator, acuarelist si gravor englez

Othon Friesz(6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), artist fauvist francez

José Jiménez Aranda(7 februarie 1837 – 6 mai 1903), pictor spaniol

Vladimir Yegorovich Makovsky (7 februarie 1846 – 21 februarie 1920), pictor rus

Guercino (8 februarie 1591 – 22 decembrie 1666), pictor baroc italian

Franz Marc (8 februarie 1880 – 4 martie 1916), pictor expresionist german

Franz Marc(8 februarie 1880 – 4 martie 1916), pictor expresionist german

Paula Modersohn-Becker (8 februarie 1876 – 21 noiembrie 1907), pictorita germana

Miklós Barabás – Mocani sălişteni îndreptându-se spre târg

Miklós Barabás(10 februarie 1810 – 12 februarie 1898), pictor român de etnie maghiară

Ary Scheffer (10 februarie 1795 – 15 iunie 1858), pictor francez

Ary Scheffer(10 februarie 1795 – 15 iunie 1858), pictor francez

Carlo Carrà – The Metaphysical Muse

Carlo Carrà(11 februarie 1881 – 13 aprilie 1966), pictor italian futurist

Max Beckmann – Temptation

Max Beckmann(12 februarie 1884 – 28 decembrie 1950), pictor, desenator, sculptor si scriitor german

Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957)

Marie Vassilieff(12 februarie 1884 – 14 mai 1957), pictorita rusa

Grant Wood – American gothic

Grant Wood (13 februarie 1891 – 12 februarie 1942), pictor american

Giovanni Battista Piazzetta(13 februarie 1682 sau 1683 – 28 aprilie, 1754) , pictor rococo italian

Giovanni Battista Piazzetta (13 februarie 1682 sau 1683 – 28 aprilie 1754), pictor italian

Ion Andreescu (15 februarie 1850 – 22 octombrie 1882), pictor român

Ion Andreescu (15 februarie 1850, Bucureşti — 22 octombrie 1882, Bucureşti), pictor român

Charles-André van Loo(15 februarie 1705 – 15 iulie 1765), pictor francez

Read the rest of this entry →

Publicat în arta, blogosfera, Clubul Condeielor Parfumate

8 comentarii

Etichete: Clubul Condeielor Parfumate, Mirela Pete

Dorinel își dorește să ne vadă

11 mai

Posted by g1b2i3

Si sufletele pot fi pictate

Dorinel Tilica este un baietel de patru ani care nu a vazut niciodata.
Nu a vazut-o niciodata pe mamica lui, nu l-a vazut nici pe tata, nu stie cum arata o floare,
un mar, un fluture, nu stie nici macar cum arata zapada!!

El stie doar sa auda…

Nu ne putem inchipui, nici pe departe, ce e in sufletelul lui,
dar va propun sa facem cu totii un exercitiu.
Haideti sa inchidem ochii, pret de cateva minute si sa incercam sa ne imaginam
cum ar fi viata fara pretiosul dar al vederii,
sa fim inconjurati mereu de un intuneric adanc…sa nu putem
vedea nici macar chipul cuiva drag, sa nu vedem zambetele sau bucuria.
Este cutremurator…

Pentru noi vederea e nepretuita, dar, din pacate,
pentru Dorinel, aceasta are un pret.
Un pret pe care parintii lui nu si-l pot permite, un pret pe care statul nu-l acopera,
un pret care s-a transformat intr-o lupta contra cronometru, dusa pana la disperare.
Operatia costa minim 30.000 $ si poate fi efectuata in Detroit, SUA.
Putem sa-l ajutam pe Dorinel, noi cu totii, donand o suma cat de mica chiar azi.
Puteti directiona chiar si cei 2% din venit, daca nu ati facut-o deja.
Povestea lui Dorinel o gasiti aici:
http://dorintilica.blogspot.ro/
Puteti face donatii aici:
Banca Comerciala Romana, Sucursala Stefan Luchian Botoșani
RO68RNCB0579040596800001 -cont Lei
RO41RNCB0579040596800002 – cont in EURO
Cod SWIFT:RNCB ROBU
Titular cont Tilica Mariana (mama)
Telefoane (Tilica Mariana): 0231.549.15, 0726.453.127
OAMENII strang randurile atunci cand este cazul
si stiu ca o vor face si de data aceasta.
Puteti face si voi cunoscuta povestea lui Dorinel (pe blog, Facebook, etc.),
un baietel de patru ani care vrea doar … sa vada.

Nu uitati sa fiti recunoscatori
pentru lucrurile bune din viata voastra!
Zambete multe! ♥

Publicat în umanitare

Lasă un comentariu

Etichete: ajutor umanitar, Dorinel Tilica

Parfumul străzilor in pictura romaneasca

18 aug.

Posted by g1b2i3

Nutzi Acontz – Stradă dobrogeană

Nutzi Acontz (16 noiembrie 1894 – 19 decembrie 1957)

Călin Alupi – Nocturnă (Printre blocuri)

Călin Alupi – Strada Anastasie Panu (cu biserica Bărboi la spate)

Călin Alupi (20 iulie 1906 – 19 septembrie 1988), pictor român

Ion Andreescu-Strada in Barbizon in timpul verii

Ion Andreescu (15 februarie 1850, Bucureşti — 22 octombrie 1882, Bucureşti)

Aurel Băeşu – Pe ulita

Aurel Băeşu, (26 mai 1896, Fălticeni — 24 august 1928, Piatra Neamţ)

Marius Bunescu – Vedere din Bucuresti

Marius Bunescu (14 mai 1881, Caracal – 31 martie 1971, Bucureşti), pictor român

Nicolae Dărăscu – Calea Victoriei pe ploaie

Nicolae Dărăscu(18 februarie 1883, Giurgiu – 14 august 1959, Bucureşti)

Lucian Grigorescu – Uliță dobrogeană

Lucian Grigorescu(1 februarie 1894 – 28 octombrie 1965), pictor român postimpresionist.

Iosif Iser – Paris. Strada Mouffetard

Iosif Iser (21 mai 1881, Bucureşti – 25 aprilie 1958, Bucureşti)

Stefan Luchian-Colt din strada Povernei

Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani – 28 iunie 1916, Bucureşti)

Theodor Pallady – Strada Slatineanu

Theodor Pallady (11/24 aprilie 1871, Iaşi – 16 august 1956, Bucureşti)

Carol Popp de Szathmary – Universitatea

Carol Popp de Szathmáry(11 ianuarie 1812 – 3 iulie 1887), pictor și fotograf român

Jean Alexandru Steriadi – Strada

Jean Alexandru Steriadi (29 octombrie 1880 – 23 noiembrie 1956), pictor și grafician român

Margareta Sterian – Luminile orașului

Margareta Sterian – Vedere din atelierul artistei

Margareta Sterian (16 martie 1897, Buzău, România – 9 septembrie 1992)

Ion Theodorescu – Sion – Uliță la Curtea de Argeș

Ion Theodorescu Sion (2 ianuarie 1882, Ianca, judeţul Brăila-31 martie 1939, Bucureşti)

Nicolae Tonitza-Iarna in Bucuresti

Nicolae Tonitza (13 aprilie 1886, Bârlad – 26 februarie 1940, Bucureşti), pictor român

Ada Zevin – Street in Italy

Ada Zevin(3 septembrie 1918-23 septembrie 2005), artist plastic din Basarabia

Povestea parfumata a inceput la Mirela, iar tema de astazi e Parfumul străzilor.
Nu sunt in stare sa vorbesc despre strazi si parfumul lor in aceste vremuri atat de grele si periculoase pe care le traim, din fericire, parfumul strazilor se simte si va ramane pentru totdeauna.Sper sa va placa acest parfum al strazilor si uliteleor pictate de artisti romani.
Au mai scris povesti:

CARMEN, Vania, Mirela, SARA,Lolita, , ,

Publicat în arta, blogosfera, cultura, povesti

10 comentarii

Etichete: Mirela Pete, poveste parfumata

Art Nouveau

3 apr.

Posted by g1b2i3

stefan_luchian_-_primavara

Update:Feroneria Art Nouveau sau dantele din fier vegetal (articol Mirela).

De unde pana unde Art Nouveau?Foarte simplu.Am aruncat o privire in calendarul zilei de 3 aprilie si,la nasteri am vazut:Henry Van de Velde (3 aprilie 1863 — 25 octombrie 1957), arhitect, decorator de interioare, designer, pictor şi designer de mobilier belgian, care este cel mai cunoscut pentru artefactele, piesele de mobilier şi clădirile sale realizate în stilul Art Nouveau. henry_van_de_velde_-_chair_-_1895

Ce-o fi Art Nouveau?m-am intrebat si am cautat pe net sa aflu pentru ca nu stiam nimic desprte acest stil.Am gasit multe informatii si am selectat doar cateva paragrafe care cred ca sunt de folos si altora interesati de arta,cultura.Am gasit si cateva imagini cu Art Nouveau din Romania,chiar si o pictura de-a lui Stefan Luchian.

Art Nouveau a reprezentat o miscare extraordinara pentru istoria artei, incepand la sfarsitul secolului XIX, durand intre 1880-1915. Stilul a fost caracterizat prin folosirea formelor si modelelor organice, ornamentale, integrand toate aspectele artei si designului. Perioada s-a suprapus peste una dintre cele mai fascinante din istoria Europei, in care artele si stiintele s-au dezvoltat cu o viteza uimitoare. In jurul anului 1890 francezii si nu numai, au numit perioada Belle Epoque.

Curentul Art Nouveau, un curent international al artei moderne, a primit nume diferite : Jugendstil in Germania, Stile Liberty in Italia, Sezession in Austria , Modernista sau Modernismo in Spania. S-a bucurat de succes in toate domeniile artei, iar Targul International de la Paris din 1900 a demonstrat si ca publicul acceptase aceasta miscare artistica.

Se considera ca Art Nouveau a reprezentat in principal o reactie naturala fata de revolutia industriala. Cei care doreau sa adopte acest stil trebuiau sa fie inainte de orice foarte buni artizani, in opozitie totala cu productia de masa realizata de masini, obiectele realizate de acesta fiind accesibile oricui. Lucrarile Art Nouveau erau destinate din start doar celor bogati, elitei care isi permitea preturi impresionante.
sursa.
Art Nouveau este uşor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, „curgând” firesc, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui leitmotiv muzical. Folosirea frecventă a liniilor curbe deschise de tipul parabolei sau hiperbolei, importante elemente ale „panopliei” Art Nouveau, sunt şi cele ce conferă dinamism şi ritm acestor artefacte şi clădiri. De asemenea, toate formele folosite convenţional anterior în alte stiluri artistice sunt redesenate în Art Nouveau fiind pline de viaţă, părând a creşte şi se dezvolta în tot felul de forme amintind de plante ce sunt pe cale de a îmboboci sau a înflori.

Publicat în arta, cultura

2 comentarii

Etichete: Art Nouveau, definitie, Henry Van de Velde, istoria artei, miscare artistica, stil

„Politică” si pictura

1 feb.

Posted by g1b2i3

Caragiale si Vlahuta

– Domnule, mai trebuie materie, îmi zice tipograful.

– Multă?

– Multă.

– Bine, aşteaptă.

Poftim – zic eu în gându-mi – poftim de scrie mofturi fără inspiraţie. A! de ce n-am avut bunul gând să scoatem un ziar politic grav, în loc de Moftul ăsta! Ce abundentă materie! Ce comodă viaţă! şi ce onoare! Ce satisfacţie morală! Un redactor grav, al unei gazete grave – asta este o situaţie socială înaltă… Dar nişte moftangii!

Da, dar avem satisfacţia că…

– Domnule, mă-ntrerupe zeţarul, să mai aştept?

– Da, să mai aştepţi, şi dacă asta te osteneşte prea mult, fii bun şi dă-mi o idee, o inspiraţie… Ce rubrică lipseşte?

– „Politica”.

– „Politica”? aşteaptă… Mă execut la moment!

Şi încep să scriu şi dau filă cu filă pe nerăsuflate acestui monstru de zeţar, care se hrăneşte cu manuscris… Brrr! murdară hrană!

Legea maximului

Destul!

Naţiunea este sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acestui regim poreclit conservator, regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant. Naţiunea e sătulă: Destul!

Ce vor oamenii-strigoi, ieşiţi din tenebrele reacţiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros şi sânge?

Vor oare să arunce ţara pe calea desperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistenţă? O vor aceasta? să ne spună.

Până atunci le zicem încă o dată: destul – Naţiunea este sătulă de faptele voastre!
*

– Dar bine, domnule – zice zeţarul, venind cu corectura – ăsta este un articol de opoziţie, şi mi se pare că Moftul nu e ziar opozant; aţi făcut poate greşală.

– Tovarăşe – răspund eu ca un adevărat socialist – ai dreptate; am făcut o greşală pe care trebuie s-o repar. Mergi şi culege şi aceasta:

Legea maximului

Domnii colectivişti sunt incorijibili şi imposibili.

După ce Naţiunea, sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acelui regim poreclit colectivist, regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant, după ce Naţiunea sătulă le-a strigat destul! ce mai vor oamenii ieşiţi din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibişir şi sânge?

Vor oare să împingă pe guvern la măsuri desperate, deznădăjduite, exasperate, pe calea celor mai extreme măsuri pentru apărarea ordinii? O vor aceasta? să ne-o spună.

Până atunci, le zicem încă o dată, destul… Naţiunea este sătulă de frazele voastre!
*

– Domnule, mai trebuie materie.

– Să se usuce cerneala aceluia ce a pronunţat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarăşe, că mintea mea este o fântână nesecată? Ţi-am dat două articole de fond, de vederi şi de forme aşa de deosibite, şi tot ţi se pare că nu-i de ajuns!… Cât mai trebuie?

– O bucată mică.

– Aşteaptă:

Legea maximului

Întrebăm pi Lascar Catargi, racul din Menajeria regală, pănă cănd cu enfamiile? Pănă cănd, călcănd peste cuvântul de onoare ce m-a tradat când mi l-o spus în şedinţa solemnă pi care s-o giurat la Ieşi cu opoziţia unită, care guvernul o fost combătut din cauza enfamiilor, că Shylockul încoronat, papistaşul catolic împreună cu nepoţelul seu nu vor mai capata nouă domenii, sau daca o minţit atunci, să vină să ne spună acuma ca să ştie publicul, să ştie ţara cu ce ramolit bătrân avem a face!

Voi stigmatiza…
*

– E destul atâta, mă-ntrerupe zeţarul.

– Crez şi eu! numai eu ştiu cât am muncit.

Apărut în 1893

Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale s-a nascut in 1 februarie 1852, in localitatea Haimanale, judeţul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

„Tot Mitica” de Ion Luca Caragiale

Ştefan Luchian – Autoportret

Tot in 1 februarie, anul 1868 s-a nascut Ştefan Luchian (Ştefăneşti, jud.Botoşani ), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.

Ştefan Luchian – Crizanteme galbene

Stefan Luchian(1 februarie 1868 – 28 iunie 1916), pictor român

Publicat în calendarul zilei, cultura, imagini, personalitati, povesti, Romania

5 comentarii

Etichete: 1 februarie, 1 februarie 1852, 1 februarie 1868, dramaturg, Ion Luca Caragiale, pictor român, scriitor român, Ştefan Luchian

Ipolit Strâmbu(18 mai 1871 – 31 octombrie 1934), pictor român

6 mart.

Posted by g1b2i3

Ipolit Strâmbu – Femeie cu umbrela

Ipolit Strâmbu – Umbrela rosie

Ipolit Strâmbu – Dupa-amiaza de vara

Ipolit Strâmbu – La lucru in gradina

Ipolit Strâmbu – Doi copii

Ipolit Strâmbu – In gradina2

Ipolit Strâmbu – În grădină.

Ipolit Strâmbu – En plein soleil

Ipolit Strâmbu – Lectură în grădină

Ipolit Strâmbu – Fetita cusand

Ipolit Strâmbu – Pe ganduri

Ipolit Strâmbu – Taranca cosand

Ipolit Strâmbu – Ţărăncuţă

Ipolit Strâmbu – In curte la tara

Ipolit Strâmbu – În grădină

Ipolit Strâmbu – Lectură în grădină.

Ipolit Strâmbu – In familie

Ipolit Strâmbu – Visare

Ipolit Strâmbu – La terasă

Ipolit Strâmbu – Fete in gradina

Ipolit Strâmbu – Ţărăncuţă cu fuior.

Ipolit Strâmbu – Ţărăncuţă

Ipolit Strâmbu – Fete la fantana

Ipolit Strâmbu – Ciobanas

Ipolit Strâmbu – Răzeși (studii pentru o compoziție)

Ipolit Strâmbu – Tirg la Baia Mare

Ipolit Strâmbu – Peisaj de primavara

Ipolit Strâmbu – Peisaj

Ipolit Strâmbu – Nicolae Tanasoiu

Ipolit Strâmbu – Portretul unui taran

Ipolit Strâmbu – Portret de copil

Ipolit Strâmbu – Maternitate

Ipolit Strâmbu – Alexandru Vlahuta

Ipolit Strâmbu – Portret de barbat

Ipolit Strâmbu – Autoportret

Ipolit Strâmbu – Interior in casa artistului

Ipolit Strâmbu – La promenada

Ipolit Strâmbu – Amiază

Ipolit Strâmbu – Femei cosand

Ipolit Strâmbu – La lumina lămpii

Ipolit Strâmbu – Fata citind

Ipolit Strâmbu – Portret de femeie

Ipolit Strâmbu – Lectia de seara

Ipolit Strâmbu – La oglinda

Ipolit Strâmbu – Lettre d’amour

Ipolit Strâmbu – Odihna

Ipolit Strâmbu – Somnul

Ipolit Strâmbu – Pe ganduri2

Ipolit Strâmbu – Salul rosu2

Ipolit Strâmbu – Şalul roşu

Ipolit Strâmbu – Dealuri la Balcic

Ipolit Strâmbu – Dupa baie

Ipolit Strâmbu – La scaldat

Ipolit Strâmbu – După baie.

Ipolit Strâmbu – Nud

Ipolit Strâmbu – Cochetărie

Ipolit Strâmbu – Nud culcat

Ipolit Strâmbu – Nud culcat pe fond de covor

Ipolit Strâmbu – Nud pe canapea

Ipolit Strâmbu – Nud pe divan

Ipolit Strâmbu – Nud vazut din spate

Ipolit Strâmbu – Reverie

Ipolit Strâmbu – Vas cu flori2

Ipolit Strâmbu – Canceu cu trandafiri şi crizanteme

Ipolit Strâmbu – Vas cu flori.

Ipolit Strâmbu – Cos cu flori

Ipolit Strâmbu – Flori de nalba

Ipolit Strâmbescu (cu variantele Hipolit, Strâmbu, Strâmbulescu) (n. 18 mai 1871, sat Bratilovu lângă Baia de Aramă, județul Mehedinți – d. 31 octombrie 1934, București) a fost un pictor român.

Școala a făcut-o în satul Mărășești, centru de comună, cu popa Lungulescu. La școală l-a pictat pe popa Lungulescu cum sta la catedră și acesta văzându-i desenul l-a încurajat să deseneze.

A studiat la Școala de arte frumoase cu Theodor Aman și cu G.D. Mirea, apoi la München, cu Karl Marr. La Paris, unde și-a făcut studiile în anul 1900 a pus bazele societății Tinerimea română.

Epigon al lui Nicolae Grigorescu, creația sa, bogată și variată ca genuri (portrete, peisaje, scene de gen, compoziții alegorice), se distinge printr-o notă idilică, prin preocuparea de a reda efectele de lumină, dovedind mai ales o bună cunoaștere a meșteșugului („Două prietene”, „Femei cosind”, etc.).

Ipolit Strâmbu a condus Școala de Arte Frumoase de la București și a fost unul dintre profesorii de la Școala de pictură de la Baia Mare (supranumită “Barbizonului estic”), fiind și fondatorul societății Tinerimea artistică (îimpreună cu Ştefan Luchian, Constantin Artachino, Nicolae Vermont). În ultimii ani de viață, a fost marginalizat, stilul său de pictură fiind considerat învechit.

A decedat în data de 31 octombrie 1934, la București, și a fost înmormântat la cimitirul Sf. Vineri în 2 noiembrie 1934.

sursa

Surse poze: Wikipaintings, Artmark, Artindex, Google

Ipolit Strâmbu(18 mai 1871 – 31 octombrie 1934), pictor român

Publicat în

Un comentariu

Constantin Artachino(7 noiembrie 1870 – 9 februarie 1954), pictor român

5 mart.

Posted by g1b2i3

Constantin Artachino – Fetiţa cu flori

Constantin Artachino – Spre izvor

Constantin Artachino – Ciobănaş

Constantin Artachino – Dobrogeancă

Constantin Artachino – Vatră țărănească

Constantin Artachino – Eros

Constantin Artachino – Scânteia

Constantin Artachino – Pe terasa

Constantin Artachino – Peisaj cu case la Balcic

Constantin Artachino – Strada in Turtucaia

Constantin Artachino – La pescuit

Constantin Artachino – Luntre pe malul Dunării

Constantin Artachino – Peisaj dobrogean

Constantin Artachino – Geamie la Ada Kaleh

Constantin Artachino – Bordei tătărăsc

Constantin Artachino – Scenă din Dobrogea

Constantin Artachino – Turcoaice pe malul Dunării

Constantin Artachino – Târg oriental

Constantin Artachino – Peisaj cu geamie

Constantin Artachino – Aşteptare

Constantin Artachino – Negustorul de migdale

Constantin Artachino – Negustor turc

Constantin Artachino – Turc

Constantin Artachino – Turc.

Constantin Artachino – Han tataresc

Constantin Artachino – Colț de București, iarna

Constantin Artachino – Sfârșit de iarnă

Constantin Artachino – Biblis schimbata in izvor

Constantin Artachino – Trandafiri Sălbatici

Constantin Artachino – Trandafiri galbeni

Constantin Artachino – Mic buchet de trandafiri

Constantin Artachino – Trandafiri

Constantin Artachino – Trandafirul roz

Constantin Artachino – Flori de crin

Constantin Artachino – Margarete

Constantin Artachino – Coltunasi in vas brun

Constantin Artachino – Ulcică cu cârciumărese

Constantin Artachino – Ulcică cu nalbe

Constantin Artachino – Ulcică cu nalbe.

Constantin Artachino – Vila pe insula Capri

Constantin Artachino – Peisaj cu ruine

Constantin Artachino – Vinărie în Provence

Constantin Artachino (n. 7 noiembrie 1870, Giurgiu – d. 9 februarie 1954, București) a fost un pictor român, unul din membrii fondatori ai Societății Tinerimea artistică.

După ce a absolvit 4 clase primare, părinții l-au înscris la Școala de Comerț, unde profesorii i-au descoperit aptitudinea lui pentru desen. Cu sprijinul material din partea unui unchi a început să urmeze, concomitent cu Școala de Comerț, și școala de Belle Arte sub îndrumarea pictorilor Theodor Aman și George Demetrescu Mirea.

După ce a primit o bursă de 4 ani pentru studii în străinătate, din partea bancherului Zerleti, a plecat la Paris unde s-a înscris la Academia Julien și a studiat cu Henri Lucien Doucet, Cormot, William-Adolphe Bouguereau și Brantôt lucrând la Fontainebleau și Barbizon. În perioada studiilor a vizitat orașele Veneția și Milano, iar mai târziu, Londra. Rămânând fără bursă, a fost nevoit să revină în România, unde a expus, cu succes, și a reușit să vândă multe lucrări. Cu banii câștigați a plecat într-o călătorie la Constantinopol.

La 2 mai 1896, din inițiativa lui Ștefan Luchian, s-a deschis la București, „Expoziția artiștilor independenți”, al cărei manifest era semnat de Ştefan Luchian, alături de un grup de prieteni (Constantin Artachino, Al. Bogdan-Pitești și Nicolae Vermont). La Expoziția Artiștilor Independenți din 1896 au expus tineri artiști, între care și Constantin Artachino, care fuseseră refuzați la Salonul Oficial, deschis în același timp.

Împreună cu alți pictori ai vremii, printre care Nicolae Vermont și Ștefan Luchian, Artachino organizează în iulie 1897 o societate denumită “Societatea pentru dezvoltarea artelor în România – „Ileana”.

A fost membru fondator al societății Tinerimea artistică înființată la 3 decembrie 1901 de un grup de pictori, între care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu și Gheorghe Petraşcu. Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând.

După un examen a ocupat postul de profesor la catedra de desen, după natură și antic, la Școala de Arte Frumoase din Iași. După anul 1920, a fost transferat la Școala de Belle Arte din București, unde a predat până în anul 1935, când a fost pensionat pentru limită de vârstă. A continuat să picteze și să expună.

În 1951, pentru a putea fi acceptat la expoziția anuală de la sala Dalles, în plină epocă a realismului socialist, bătrânul Artachino a trebuit să picteze un tablou înfățișând o muncitoare citind ziarul „Scânteia”.

În anul 1954, pe 9 februarie, a murit subit, la vârsta de 84 de ani.

A abordat toate stilurile sfârșitului de secol al XIX-lea, înregistrând influențe din academism, impresionism, postimpresionism ori simbolism, curente cu care a luat contact în timpul studenției ori ulterior, în anii maturității artistice.

sursa

http://www.dailymotion.com/video/xxz535_constantin-artachino-pictor-roman_creation

Constantin Artachino(7 noiembrie 1870 – 9 februarie 1954), pictor român

sursa poze

Publicat în

Un comentariu

Iarna in pictura românească

24 feb.

Posted by g1b2i3

Adam Bălțatu – Iarnă la Huşi

Adam Bălțatu – Peisaj de iarnă.

Arthur Verona – Sanie cu zurgălăi

Aurel Băeșu – Casa de mahala in Iasi

Aurel Ciupe – Iarna la Cluj

Camil Ressu – Iarnă grea (Ruși la Iași)

Camil Ressu – Zi de iarnă

Constantin Isachie Popescu – Iarnă grea

Constantin Isachie Popescu – Peisaj de iarnă

Constantin Piliuță – Peisaj de iarnă

Constantin Piliuță – Peisaj de iarnă..

Constantin Piliuță – Peisaj de iarnă

Dumitru Ghiaţă – Iarnă grea

Dumitru Ghiaţă – Iarnă peste Popa Soare

Dumitru Ghiaţă – Peisaj de iarnă

Dumitru Ghiaţă – Sfârșit de iarnă

Dumitru Ghiaţă – Birtul satului, iarna

Emilian Lăzărescu – Piaţă din Paris

Emilian Lăzărescu – Pribegie

George Catargi – Peisaj de iarnă

Gheorghe Petrașcu – Iarnă grea

Ignat Bednarik – Călători în faţa troiţei

Ignat Bednarik – Drumul spre casă

Ignat Bednarik – La troita

Ion Andreescu – Pădure iarna

Ion Musceleanu – Iarna în Pangratti

Ion Musceleanu – Iarna pe strada Pangratti

Ion Theodorescu Sion – Iarnă în Bucureşti

Ion Ţuculescu – Iarnă la Costinești

Ion Ţuculescu – Iarnă pe strada Lizeanu

Ion Ţuculescu – Iarna în mahala

Ion Ţuculescu – Iarna în pădure

Iosif Rosenblut – La derdeluş

Jean Cheller – Iarna în mahala

Jean Cheller – Iarnă în mahala

Jean Cheller – Iarnă.

Jean Cheller – Peisaj de iarnă

Jean Cheller – Peisaj de iarnă în Dobrogea

Jean Cheller – Iarnă

Jean-Alexandru Steriadi – Peisaj de iarnă

Jean-Alexandru Steriadi – Iarnă în București

Leon Biju – Iarnă peste oraş

Ludovic Bassarab – Iarna

Marin H. Georgescu – Refugiatii

Marius Bunescu – Dezgheţ

Marius Bunescu – Negustor de București

Nicolae Tonitza – Peisaj de iarnă

Nicolae Tonitza – Case sub zăpadă

Nicolae Tonitza – Iarna in Bucuresti

Nicolae Vermont – Popas

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Sfârșit de iarnă la Gherla

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – A înghețat iazul

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Cu covrigii (Pregătiri de Crăciun)

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Drum de iarnă prin pădure

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Peisaj de iarnă.

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Peisaj de iarnă

Rudolf Schweitzer-Cumpăna – Peisaj pe Valea Prahovei

Ștefan Luchian – Ghereta din Filantropia

Ștefan Luchian – Iarna la Bariera Filantropia

Ștefan Luchian – Peisaj de iarna

Ștefan Luchian – Inainte, baieti

Ștefan Popescu – Magazinul de mărunţişuri

Ștefan Popescu – Peisaj de iarnă

Ștefan Popescu – Acoperișuri sub zăpadă

Surse:Wikipedia, Artmark, Google

Publicat în

Un comentariu

Lucian Grigorescu (1 februarie 1894 – 28 octombrie 1965), pictor post-impresionist român

1 feb.

Posted by g1b2i3

Lucian Grigorescu – Vedere din atelier (Acoperișuri din București)

Lucian Grigorescu – Chibiți în Cișmigiu

Lucian Grigorescu – Acoperișuri dinspre Piața Sf. Gheorghe

Lucian Grigorescu – Bucureștiul Vechi dinspre Sf. Spiridon

Lucian Grigorescu – Peisaj din Bucureşti

Lucian Grigorescu – Peisaj din Balcic

Lucian Grigorescu – Balcic

Lucian Grigorescu – Peisaj la Balcic

Lucian Grigorescu – Dealuri la Balcic

Lucian Grigorescu – Case și dealuri la Balcic

Lucian Grigorescu – Peisaj

Lucian Grigorescu – Potecă prin pădurea Mogoșoaia

Lucian Grigorescu – Pădurea de fagi

Lucian Grigorescu – Munci de primăvară

Lucian Grigorescu – Uliță dobrogeană

Lucian Grigorescu – Case la Medgidia

Lucian Grigorescu – Marea la Tuzla

Lucian Grigorescu – Peisaj din Cassis

Lucian Grigorescu – Peisaj din Martigues

Lucian Grigorescu – Portul Martigues.

Lucian Grigorescu – Peisaj din sudul Franţei

Lucian Grigorescu – Case din Via Ripetta

Lucian Grigorescu – Natură statică cu fructe

Lucian Grigorescu – Flori

Lucian Grigorescu – Țărăncuță cu mărgele roșii

Lucian Grigorescu – Femeie în interior.

: Lucian Grigorescu – Uliță dobrogeană

: Lucian Grigorescu – Cafeneaua lui Mamut

: Lucian Grigorescu – Țărăncuță cu mărgele roșii

: Lucian Grigorescu – Peisaj din Balcic

: Lucian Grigorescu – Dealul alb

: Lucian Grigorescu – Peisaj cu biserică roșie

Lucian Grigorescu(n. 1 februarie 1894, Medgidia – d. 28 octombrie 1965, București) a fost un pictor român postimpresionist.

Studiază pictura cu G.D. Mirea și Gabriel Popescu între 1912 și 1915 la Academia de Belle Arte din București. Își continuă formația artistică la Roma (1921-1923) și Paris (1924), unde frecventează atelierele de la „Grande Chaumière” și „Académie Ranson”, în atelierul lui Roger Bissière. Pe un drum urmat adesea de artiști, începând cu repezentanții impresionismului, călătorește spre sudul Franței, lucrând, între 1927-1939 la Cassis, fascinat de lumina intensă, de culorile proaspete ale regiunii. Participă la saloanele oficiale din România, la expoziții organizate de „Tinerimea Artistică”, „Grupul nostru”, „Arta” etc.

Lucian Grigorescu a fost înainte de toate un pictor al naturii, dar aici trebuie adăugată și natura umană. Cele mai multe portrete aparțin perioadei târzii a artistului, totuși și în tinerețe a realizat unele portrete semnificative. Printre acestea este de menționat „Arlechinul”, aflat în muzeul Zambaccian.

În 1948, Lucian Grigorescu a fost ale membru corespondent al Academiei Române.

Cititi mai multe pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Lucian_Grigorescu

Lucian Grigorescu (1 februarie 1894 – 28 octombrie 1965), pictor român postimpresionist

http://www.dailymotion.com/video/xxy75r_lucian-grigorescu-pictor-roman_creation

Tot in 1 februarie s-au nascut:

Sava Henţia(n. 1 februarie 1848, Sebeșel, Alba – d. 21 februarie 1904), pictor român.

Ştefan Luchian (1 februarie 1868, Ştefăneşti, Botoşani – 28 iunie 1916, Bucureşti), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.

Albert Lebourg (1 februarie 1848 – 6 ianuarie 1928), pictor peisagist francez.

Din blogosfera.

Ulise.Lumina

Dana.scrisoare către fiica mea

Mirela Pete.Culoare si formă – atelier. Miercurea fără cuvinte