Arhive blog

Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961), filozof, poet, dramaturg român

Risipei se dedă florarul

de Lucian Blaga

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmpla fierbinte lînga tîmplă.

De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă florarul.

Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.

Ne cade-n gură cînd vorbim,
şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avîntul.

Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întămplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmplă fierbinte lîngă tîmplă.

Visînd, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodata nu vor fi.


Lumina

de Lucian Blaga

Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?

Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”

O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.

Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?

Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.

Glas în paradis

de Lucian Blaga


Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.

Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!

Mi-aştept amurgul

de Lucian Blaga  

În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…

Lucian Blaga

Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român.

Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 24

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 25

Gabriela Elena.Trei monştri pe care îi ador

Cristian Lisandru.Călătorie

Clipe de Cluj.Baronul Haussmann şi Clujul. Clădiri în oglindă

Caius.Prinţesa calomniată

Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900), pictor realist francez

Antoine Vollon - Flowers

Antoine Vollon – Flowers

Antoine Vollon - Vase of Violets and a Rose de Nice

Antoine Vollon – Vase of Violets and a Rose de Nice

Antoine Vollon - Blumenstilleben mit Rosen, Nelken und Dahlien

Antoine Vollon – Blumenstilleben mit Rosen, Nelken und Dahlien

Antoine Vollon -

Antoine Vollon –

Antoine Vollon - Assorted flowers in a vase with grapes and a peach on a table

Antoine Vollon – Assorted flowers in a vase with grapes and a peach on a table

Antoine Vollon - Peonies and Apple Blossoms in a Chinese Vase

Antoine Vollon – Peonies and Apple Blossoms in a Chinese Vase

Antoine Vollon - A Still Life with a Bowl of Fruit

Antoine Vollon – A Still Life with a Bowl of Fruit

Antoine Vollon - After the ball

Antoine Vollon – After the ball

Antoine Vollon - Still Life

Antoine Vollon – Still Life

Antoine Vollon - Anenomies and marigolds by a vase and a fan on a stone ledge

Antoine Vollon – Anenomies and marigolds by a vase and a fan on a stone ledge

Antoine Vollon - Violets - Google Art Project

Antoine Vollon – Violets – Google Art Project

Antoine Vollon - Pommes suspendues

Antoine Vollon – Pommes suspendues

Antoine Vollon - La Belle Orientale

Antoine Vollon – La Belle Orientale

Antoine Vollon - View of Antwerp

Antoine Vollon – View of Antwerp

Antoine Vollon - Dieppe - Google Art Project

Antoine Vollon – Dieppe – Google Art Project

Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27  august  1900)  a fost pictor realist francez, cunoscut pentru picturile cu natura moarta, peisaje si figuri. Vollon a fost o celebritate de succes, s-a bucurat de o reputatie excelenta si i s-a spus  „pictorul pictorilor”.
Vollon  s-a nascut in Lyon, Franta, fost fiul unui mestesugar de ornamente. Singur a invatat sa picteze, apoi a devenit ucenic la un gravor si a studiat sub indrumarea lui Jehan Georges Vibert la Ecole des Beaux-Arts din Lyon pentru a deveni grafician. A lucrat la decorarea de placi si sobe. In 1860 s-a casatorit cu Marie-Fanny Boucher si au avut doi copii, Alexis si Marguerite.
In 1859 s-a mutat la Paris, cu intentia de a deveni pictor. Acolo a devenit studentul lui Théodule Ribot si a fost influentat de pictorii olandezi de naturi statice din secolul al XVII-lea. S-a imprietenit cu Alexandre Dumas, Jean-Baptiste Carpeaux, Honoré Daumier si Charles-François Daubigny. Vollon s-a descris ca tanar artist  „indragostit nebuneste de pictura”.

Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900), pictor realist francez

William Shakespeare si Joseph Mallord William Turner s-au nascut in 23 aprilie.

Doar ii amintesc aici pe cei doi mari artisti ai omenirii.Despre ei si operele lor am scris, iar daca doriti sa cititi sonete minunate si sa vedeti o galerie de pictura, dati click pe numele lor.

William Shakespeare (23 aprilie 1564 – 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.

Joseph Mallord William Turner(23 aprilie 1775, Londra – 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor şi gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului.

Din blogosfera. 

Caius.Lovitura-1

CELLA.:) cu DRAG !

Clipe de Cluj.Sarbatori fericite!

Cristian Lisandru.Puzzle – 3 –

Poetului, de Alexandr Puşkin

Vasily Tropinin. Portrait of Alexander Pushkin

Poetului
de Alexandr Puşkin
traducere de Alexei Mateevici


(Sonet)

Poete, să nu cauţi la dragostea mulţimii,
Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,
Vei auzi judeţul şi râsetul prostimii,
Dar să rămâi ca stânca posomorât, tăcut.

Eşti crai: trăieşte singur. Pe slobodul tău drum
Te du, unde te cheamă al minţii tale zbor,
Desăvârşeşte-ţi roada gândurilor de dor
Şi n-aştepta răsplată a trudei nicidecum.

Ea este-n tine. Tu-ţi eşti înaltul tău judeţ
Ce aspru-ţi hotărăşte al muncii tale preţ.
Eşti mulţumit, artiste, ne-ndoios?… Atunci

Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar
Şi clatine-ţi temeiul sfinţitului altar
Şi pângărească-ţi vatra înaltei tale munci.

30 iunie 1917, Mărăşeşti (Moldova)

Aleksandr Sergheevici Puşkin (6 iunie 1799 – 10 februarie 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne. Puşkin a fost iniţiatorul folosirii dialectului local în poeziile şi piesele sale, creând un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira—asociate cu literatura rusă şi influenţând major scriitorii ruşi care i-au urmat.

Din blogosfera.

Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 41

Nataşa.Colţul frumos

Ioan Usca.Neşansă

Cristian.Pariu

Geanina.Tu

Elisa.Muncă ordonată

Gabriela Elena.Asa, daca tot e iunie…

William Shakespeare (23 aprilie 1564- 23 aprilie 1616), dramaturg englez

La multi ani tuturor celor care isi serbeaza azi onomastica!Gheorghe, George, Georgiana…

Francesco Hayez.The Last Kiss of Romeo and Juliet

Noi doi….

tradus de Ion Frunzetti

Noi doi, da-mi drept s-o spun, ramanem doi,
Chiar daca una dragostea ne face.
Asa port singur pata de noroi
Pe care s-o-mpartim nici nu mi-ar place.

Iubirile din noi au doar un leac,
Desi ne razletira sorti potrivnici
Ce, chiar de nu-i vin dragostei de hac,
Din nopti de-alint pot face nopti de schivnici.

Eu nu-ti pot nici binete da, rusine
De vina-mi grea sa nu-ti fac tie-n lume.
Si tu-ntre oameni te feresti de mine

Sa nu-ti stirbesti, vorbindu-mi, bunul nume.
Sa nu-l primejduiesti! Mi-esti drag, asa,
Ca-al meu fiind, a mea-i si cinstea ta.

Ford Madox Brown.Romeo and Juliet

Sonetul IV

Traducere Neculai Chirica

Cînd risipeşti al frumuseţii har
De ce-l reverşi numai asupra ta ?
Nu dă Natura, împrumută, doar,
Şi darnică fiind, la fel te vrea.

Atunci, zgîrcitule, de ce-ţi baţi joc
Din ce-ai primit din plin ca să fii darnic ?
Ce cămătar adună la un loc
Averi, ca să le spulbere zadarnic ?

Făcînd negustorie doar cu tine
Pe tine te înşeli şi-ţi faci rău ţie ;
Dar moartea cînd o vei simţi că vine,
Cu ce te vei plăti de datorie ?

Cînd mori şi stearpa-ţi frumuseţe moare ;
Dar dîndu-i rost, o laşi moştenitoare.

Karl Ludwig Friedrich Becker.Romeo and Juliet before Friar Lawrence

Sonetul X

Traducere Neculai Chirica

Să nu iubeşti pe nimeni, e-o ruşine
Cînd eşti în dăruiri nestăvilit !
Mulţi te iubesc, o ştii destul de bine ;
În schimb, că nu iubeşti, e prea vădit.

Înstăpînit de-o ură fără margini
Tu te sfiieşti să lupţi cu tine, chiar,
Lăsînd frumosul casei în paragini
În loc să-i fii destoinicul zidar.

O, schimbă-ţi gîndul să mi-l schimb şi eu !
La ură ţii mai mult ca la iubire ?
Fii drept şi bun cum te-am ştiut mereu
Sau ţie, cel puţin, dă-ţi fericire.

Fă-ţi un alt tu, de dragul meu, să-ţi fie
Prin el de-a pururi frumuseţea vie.

Frederic Leighton.The Reconciliation Of The Montagues And Capulets Over The Dead Bodies Of Romeo And Juliet

Sonete,William Shakespeare

Romeo si Julieta


William Shakespeare (23 aprilie 1564- 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.

In 23 aprilie 1775 s-a nascut Joseph Mallord William Turner, pictor britanic (†1851).

Din blogosfera. Cristian.TRECĂTOR NOCTURN, Ioan Usca.Evanescentul, Gabriela Elena.Life would be miserable without them: 1. Jim Carrey,Gabriela Savitsky.Ziua Pământului , Ryana.Buna dimineata…dimineata!

Stanisław Ignacy Witkiewicz (24 februarie 1885 – 18 septembrie 1939), pictor polonez

Va invit sa vizitati si sa cumparati tablourile pictate de  Mirela Pete avand ca tema:”Primavara:flori, soare și mere!”

In calendarul zilei de 24 februarie, la nasteri am citit ca in aceasta zi s-a nascut Stanisław Ignacy Witkiewicz, a.k.a. „Witkacy” (24 februarie, 1885 –  18 septembrie, 1939), dramaturg, romancier, pictor, fotograf si filozof polonez.S-a nascut in Varsovia, fiul pictorului, arhitectului si criticul de arta,  Stanisław Witkiewicz. Baiatul a fost educat acasa si incurajat sa-si desavarseasca talentele in diferite domenii creative.

Witkiewicz a trait Revolutia Rusa in Sankt Petersburg.A marturisit ca a scris principiile sale filozofice in timpul unui  asalt al artileriei si ca a fost ales comisar politic al regimentului sau dupa revolutie. Lucrarile sale ulterioare dezvaluie teama sa de revolutii sociale si invazii straine, deseori   exprimandu-se intrun limbaj  absurd.

A inceput sa-sirotunjeasca veniturile pictand portrete pana cand  s-a reintors in Zakopane, Polonia, perioada de  mare creativitate artistica, stabilind principiile Noilor Forme in Pictura si Introducerea Formei Pure in Teatru.

Galerie de pictura Stanisław Ignacy Witkiewicz

Stanisław Ignacy Witkiewicz (24 februarie 1885 – 18 septembrie 1939), pictor polonez

Tot in 24 februarie s-au nascut:

Mattia Preti (24 februarie 1613 – 3 ianuarie 1699), pictor baroc italian.

Winslow Homer (24 februarie 1836 – 29 septembrie 1910), pictor si ilustrator american.

Charles Le Brun (24 februarie 1619 – 22 februarie 1690), pictor si teoretician francez.

Franz Stuck (24 februarie 1863 – 30 august 1928), pictor, sculptor, gravor si arhitect simbolist german.

Johan Christian Dahl (24 februarie 1788 – 14 octombrie 1857), pictor norvegian.

Rusalka,Alexandr Sergheevici Puskin

Rusalka
traducere de George Paşa

de Alexandr Sergheevici Puskin

si de la Vania,uvertura de la Rusalka

În stejărişul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist şi singuratic,
În posturi, rugă şi oftat.
Cu o lopată preasmerită
El şi-a săpat al său mormânt
Şi pentru moartea-i multdorită
Se tot ruga la orice sfânt.

Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul*
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceaţa peste lacuri
Se aşternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parcă-nroşită de fiori.

Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi…
Valuri pe lac se înspumează
Şi se opresc pe-ai săi genunchi…
Deodată… ca a nopţii umbră,
Din ape iese o femeie,
Ce lin pe maluri se adumbră,
Albă, ca neaua ce scânteie.

Ea pe călugăr îl priveşte
Şi-şi piaptănă umedul păr,
Monahu-atunci se-ngălbeneşte:
Era frumoasă-ntr-adevăr.
Din cap făcând semn de-aprobare,
Cu mâna îl cheamă duios…
Dar, ca şi steaua căzătoare,
Piere sub valul somnoros.

El noaptea n-a putut să doarmă
Şi ziua nu s-a mai rugat;
Părea că realul se sfarmă
Şi-apare chipul fermecat.
Luna pe cer pleca hoinară,
Stejarii se înnegurau,
Doar chipul drag, a doua oară,
Stătea pe valuri ce fierbeau.

Privind, îi tot faci semn cu capul,
Săruturi îi trimiţi în glumă;
Râzând, te joci acum cu valul,
Plângând, stropeşti cu a lui spumă.
Chemându-l dulce, gingaş gemi:
„Monah, monah, hai, vino, vino!…”
Dar mult n-aveai să îl mai chemi,
Căci valul te-a-nghiţit, divino!

A treia zi, bătrânul schimnic
Stătea pe malul fermecat
Şi aştepta chipul angelic.
Stejarii iar s-au negurat.
Când zorii noaptea au gonit-o,
De urma lui nu au mai dat;
Doar barba sură i-au găsit-o
Plutind pe valul înspumat.

Aleksandr Sergheevici Puşkin (6 iunie [S.V. 26 mai] 1799 – 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne. Puşkin a fost iniţiatorul folosirii dialectului local în poeziile şi piesele sale, creând un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira—asociate cu literatura rusă şi influenţând major scriitorii ruşi care i-au urmat.
În 1831 se căsătoreşte cu Natalya Goncharova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curţii. Soţia lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de ţar care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte. În 1837, înglodat in datorii şi în mijlocul zvonurilor despre relaţia amoroasă a soţiei lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Puşkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbaţii sunt răniţi, Puşkin de moarte. Două zile mai târziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet şi dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea – Alexandru Sergheevici Puşkin moare. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstraţie politică, a mutat desfăşurarea funeraliilor într-o locaţie mai mică, permiţând participarea unui grup foarte restrâns de rude şi prieteni apropiaţi.

„Politică” si pictura

Caragiale si Vlahuta

– Domnule, mai trebuie materie, îmi zice tipograful.

– Multă?

– Multă.

– Bine, aşteaptă.

Poftim – zic eu în gându-mi – poftim de scrie mofturi fără inspiraţie. A! de ce n-am avut bunul gând să scoatem un ziar politic grav, în loc de Moftul ăsta! Ce abundentă materie! Ce comodă viaţă! şi ce onoare! Ce satisfacţie morală! Un redactor grav, al unei gazete grave – asta este o situaţie socială înaltă… Dar nişte moftangii!

Da, dar avem satisfacţia că…

– Domnule, mă-ntrerupe zeţarul, să mai aştept?

– Da, să mai aştepţi, şi dacă asta te osteneşte prea mult, fii bun şi dă-mi o idee, o inspiraţie… Ce rubrică lipseşte?

– „Politica”.

– „Politica”? aşteaptă… Mă execut la moment!

Şi încep să scriu şi dau filă cu filă pe nerăsuflate acestui monstru de zeţar, care se hrăneşte cu manuscris… Brrr! murdară hrană!

Legea maximului

Destul!

Naţiunea este sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acestui regim poreclit conservator, regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant. Naţiunea e sătulă: Destul!

Ce vor oamenii-strigoi, ieşiţi din tenebrele reacţiunii la lumina zilei? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, chinoros şi sânge?

Vor oare să arunce ţara pe calea desperării, pe calea deznădejdii, pe calea exasperării, pe calea celor mai extreme mijloace de rezistenţă? O vor aceasta? să ne spună.

Până atunci le zicem încă o dată: destul – Naţiunea este sătulă de faptele voastre!
*

– Dar bine, domnule – zice zeţarul, venind cu corectura – ăsta este un articol de opoziţie, şi mi se pare că Moftul nu e ziar opozant; aţi făcut poate greşală.

– Tovarăşe – răspund eu ca un adevărat socialist – ai dreptate; am făcut o greşală pe care trebuie s-o repar. Mergi şi culege şi aceasta:

Legea maximului

Domnii colectivişti sunt incorijibili şi imposibili.

După ce Naţiunea, sătulă de turpitudinile, mişeliile, jaful, corupţiunea, infamia, trădarea intereselor ei celor mai sacre, de cruzimea, cinismul, sfruntarea, ticăloşia şi scârba acelui regim poreclit colectivist, regim vitreg şi căzut, corupt şi corupător, infam şi infamant, după ce Naţiunea sătulă le-a strigat destul! ce mai vor oamenii ieşiţi din tenebrele demagogiei la lumina zilii? Ce vor aceste fantome plămădite din rachiu, spirt, basamac, ciomag, tibişir şi sânge?

Vor oare să împingă pe guvern la măsuri desperate, deznădăjduite, exasperate, pe calea celor mai extreme măsuri pentru apărarea ordinii? O vor aceasta? să ne-o spună.

Până atunci, le zicem încă o dată, destul… Naţiunea este sătulă de frazele voastre!
*

– Domnule, mai trebuie materie.

– Să se usuce cerneala aceluia ce a pronunţat aceste cuvinte! Mai trebuie! mai trebuie! strig eu exasperat. Dar crezi tu, tovarăşe, că mintea mea este o fântână nesecată? Ţi-am dat două articole de fond, de vederi şi de forme aşa de deosibite, şi tot ţi se pare că nu-i de ajuns!… Cât mai trebuie?

– O bucată mică.

– Aşteaptă:

Legea maximului

Întrebăm pi Lascar Catargi, racul din Menajeria regală, pănă cănd cu enfamiile? Pănă cănd, călcănd peste cuvântul de onoare ce m-a tradat când mi l-o spus în şedinţa solemnă pi care s-o giurat la Ieşi cu opoziţia unită, care guvernul o fost combătut din cauza enfamiilor, că Shylockul încoronat, papistaşul catolic împreună cu nepoţelul seu nu vor mai capata nouă domenii, sau daca o minţit atunci, să vină să ne spună acuma ca să ştie publicul, să ştie ţara cu ce ramolit bătrân avem a face!

Voi stigmatiza…
*

– E destul atâta, mă-ntrerupe zeţarul.

– Crez şi eu! numai eu ştiu cât am muncit.

Apărut în 1893

Ion Luca Caragiale


Ion Luca Caragiale
s-a nascut in 1 februarie 1852, in localitatea Haimanale, judeţul Prahova, astăzi I. L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, A fost un dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, scriitor, director de teatru, comentator politic şi ziarist român, de origine greacă. Este considerat a fi cel mai mare dramaturg român şi unul dintre cei mai importanţi scriitori români. A fost ales membru al Academiei Române post-mortem.

„Tot Mitica” de Ion Luca Caragiale

Ştefan Luchian – Autoportret

Tot in 1 februarie, anul 1868 s-a nascut Ştefan Luchian (Ştefăneşti, jud.Botoşani ), pictor român, denumit poetul plastic al florilor.

Ştefan Luchian – Crizanteme galbene

Stefan Luchian(1 februarie 1868 – 28 iunie 1916), pictor român