Fernand Léger(4 februarie 1881 – 17 august 1955), pictor, grafician și artist decorator francez

Fernand Léger – La rose

Fernand Léger – Deux papillons jaunes sur une echelle (1951)

Fernand Léger – Feuilles et coquillages (1927)

Fernand Léger – Adam et Eve (1939)

Fernand Léger – La danse (1929)

Fernand Léger – La femme à la rose (1930)

Fernand Léger – Le papillon sur la roue (1948)

Fernand Léger – Kings of Heart 1946

Fernand Léger – Adieu New York (1946)

Fernand Léger – Composition au couteau (1943)

Fernand Léger – Plongeurs sur fond jaune (1941)

Fernand Léger – L’arbre vert (1944)

Fernand Léger – La grande parade sur fond rouge (1953)

Fernand Léger – Los acróbatas de gris

Fernand Léger – Les loisirs (1948-1949)

Fernand Léger – Le campeur (1954)

Fernand Léger – Femme tenant des fleurs (1922)

Fernand Léger – La lecture (1924)

Fernand Léger – Les trois musiciens (1930)

Fernand Léger – Les trois soeurs (1952)

Fernand Léger (născut  Jules Fernand Henri Léger) (4 februarie 1881, Argentan, Normandia – 17 august 1955, Gif-sur-Yvette) a fost un pictor, grafician și artist decorator francez. A fost printre primii pictori francezi care au expus public lucrări de orientare cubistă, deși el însuși nu este considerat ca aparținând mișcării cubiste propriu zise.

Primele sale opere – cu evidentă inspirație impresionistă, în maniera lui Paul Cézanne – datează din anul 1903, pentru a-și dezvolta cu timpul propriul stil, dinamic și plin de optimism. Fascinat de civilizația industrială, dar și de problematica socială, Leger face dovada timpului în care trăiește într-un stil inovator, plin de expresivitate. Îi place formatul mare și execută tablouri de mari dimensiuni și decorații murale.

Fernand Léger s-a născut la 4 februarie 1881 în mica localitate Argentan din Normandia, singurul fiu al lui Marie-Adèle Daunou și Henri-Armand Léger, crescător de vite. La vârsta de trei ani rămâne orfan de tată. Își termină studiile la școala parohială din Tinchbray și, începând de la vârsta de 16 ani, lucrează ca desenator în ateliere de arhitectură la Caen (1897-1899) și la Paris (1900-1902). În anul 1902 se înscrie la Școala de Arte Decorative (École des Arts Décoratifs) din Paris; frecventează și cursurile lui Léon Gérôme și Gabriel Ferrier la École des Beaux-Arts, precum și cele de la Académie Julian din Montparnasse sau de la Académie de la Grande Chaumière. Din 1903 lucrează într-un atelier, pe care îl împarte cu André Mare. Se exersează în special în desen, distruge însă toate lucrările produse în acest timp.

Anul 1907 este marcat de expoziția retrospectivă consacrată lui Cézanne, care exercită o puternică impresie asupra lui Léger. În același an descoperă cubismul lui Picasso și Braque.

Léger propune însă un stil personal, chiar dacă se lasă încă inspirat de arta lui Cézanne și de tablourile lui Picasso.

În 1908, Léger se instalează în „La Ruche” („Stupul”), o clădire bizară în opt unghiuri, ridicată din materialele rămase de la Expoziția Mondială din anul 1900. Numele i se datora faptului că în interior – în jurul scărilor centrale, ca într-un fagure de miere – se afla un număr de 140 de ateliere. Aici se concentra întraga boemă artistică pariziană. Léger are ocazia să cunoască pe pictorul Marc Chagall, pe sculptorul rus Alexander Archipenko, pe pictorul Robert Delaunay, de care îl va lega o statornică prietenie.

Léger se află încă sub puternica impresie exercitată de Cézanne, fauviști și postimpresioniști, dar își va elabora foarte repede propriul său stil caracterizat de o gamă coloristică monocromatică, stinsă și de un format mare. La Salonul Artiștilor independenți din 1910 prezintă trei tablouri și două desene. O adevărată senzație însă va produce pânza intitulată ‘Nus dans la forêt’ („Nuduri în pădure”), expusă la Salonul din 1911, în sala 41, cunoscută sub numele de „Mecca cubismului”, care îi va surprinde și pe colegii artistului.

Doi ani mai târziu, Léger închiriază un atelier pe strada Notre-Dame-des Champs nr. 86, unde va lucra până la sfârșitul vieții. Creația lui înregistrează o evoluție rapidă. Participă la formarea grupului „Section d’Or”, alături de Jacques Villon, Frantisek Kupka și Francis Picabia, începe să abordeze teme din actualitate (Le Passage à niveau, 1912) și inițiază ciclul abstract „Contrastele formelor”, în care reintroduce policromatismul (La femme en bleu, 1912) și realizează o atmosferă de incantație ca în tablourile lui Delaunay, fapt care îl va determina pe Apollinaire să caracterizeze acest stil cu denumirea de orfism.
Imediat după izbucnirea primului război mondial, Fernand Léger este mobilizat și repartizat ca genist la detașamentul trupelor tehnice. Gazat cu iperită, la sfârștul anului 1917 este declarat inapt pentru continuarea seviciului militar. Întors la Paris, artistul își schimbă cu desăvârșire stilul, decizie pe care o explică în felul următor: „Războiul a fost pentru mine un eveniment sublim. Am părăsit Parisul epocii picturii deliberate în care domnea arta astractă, pentru ca brusc să mă găsesc în mijlocul geniștilor, meseriași care lucrau în lemn și metal. Mi-ar fi trebuit și mai puțin decât atât pentru a uita de formele abstracte din anii 1912-1913”.

Pe 2 decembrie 1919, Fernand Léger se căsătorește cu Jeanne Lohy, o tânără cu care mai fusese împreună înainte de izbucnirea războiului. Locuiesc la Fontenay-aux-Roses lângă Paris, însă artistul continuă să picteze în atelierul său din Montparnasse.

Dornic să promoveze o artă nouă, fondează în anul 1924 Academia de pictură Modernă (Académie Moderne), unde depune o activitate pedagogică îndelungată. În anul 1925 realizează primele compoziții murale monumentale. Împreună cu Robert Delaunay proiectează lucrările de decorare a clădirii pavilionului francez la Expoziția Internațională de artă decorativă și industrială de la Paris.
Realizând primele picturi destinate decorațiilor murale, Fernand Léger descoperă posibilitățile pe care le ascunde arta decorativă, culorile și spațiul folosite în compoziții fiind îmbinate cu arhitectura. În septembrie 1931, Léger pleacă pentru prima dată în Statele Unite, unde va vizita orașele New York și Chicago. În timpul celei de-a doua călătorii în America, în octombrie 1935, descoperă „frumusețea serilor la New York generată de nenumăratele lumini și neobositul joc al reclamelor”.

La aproape 70 de ani, artistul descoperă cea de-a treia dimensiune și își deschide un atelier de ceramică la Biot, o mică localitate situată pe Coasta de Azur.

Pe 21 februarie 1952 se căsătorește cu Nadia Chodasiewicz, care îl asista deja de câțiva ani la realizarea unora din compoziții. După căsătorie se mută în localitatea Gif-sur-Yvette din imediata apropiere a Parisului. La 17 august 1955, Fernand Léger moare în urma unui infarct cardiac la vârsta de 74 de ani. Din inițiativa Nadiei, pe terenurile proprietății lor din Biot se construiește un muzeu de stat cu operele lui Fernand Léger, inaugurat la data de 13 mai 1960.

Fernand Léger(4 februarie 1881 – 17 august 1955), pictor, grafician și artist decorator francez

sursa poze

Tot in 4 februarie s-au nascut:

Octav Băncilă (4 februarie 1872, Botoşani – 3 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un pictor realist român şi activist politic de stânga.

Constantin Piliuță (4 februarie 1929 – 2003), pictor român.

Myles Birket Foster (4 februarie 1825 – 27 martie 1899), ilustrator, acuarelist si gravor englez.

Din blogosfera.

Ioan Usca.Cairo

Cristian Lisandru.Perpetuu