Othon Friesz(6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), artist fauvist francez

Othon Friesz - La calanque du Mugel à La Ciotat

Othon Friesz – La calanque du Mugel à La Ciotat

Othon Friesz - La calanque temps gris

Othon Friesz – La calanque temps gris

Othon Friesz - L'estaque,1907

Othon Friesz – L’estaque,1907

Othon Friesz - Estaque Landscape 1907.

Othon Friesz – Estaque Landscape 1907.

Othon Friesz - The Bay of Cassis,1906

Othon Friesz – The Bay of Cassis,1906

Othon Friesz - The Port of Anvers, 1906

Othon Friesz – The Port of Anvers, 1906

Othon Friesz - Landscape from the Terrace,1909

Othon Friesz – Landscape from the Terrace,1909

Othon Friesz - Trees in Cassis

Othon Friesz – Trees in Cassis

Othon Friesz - Sous-bois en automne près de Honfleu

Othon Friesz – Sous-bois en automne près de Honfleu

Othon Friesz - Landscape in Toulon, 1924

Othon Friesz – Landscape in Toulon, 1924

Othon Friesz - Le Jardin de Rodin,1908

Othon Friesz – Le Jardin de Rodin,1908

Othon Friesz - Les Baigneuses

Othon Friesz – Les Baigneuses

Othon Friesz - Bathers, 1907

Othon Friesz – Bathers, 1907

Othon Friesz - Temptation

Othon Friesz – Temptation

Othon Friesz - Sainte-Victoire Mountain,1906

Othon Friesz – Sainte-Victoire Mountain,1906

Othon Friesz - The Red Cart,1905

Othon Friesz – The Red Cart,1905

Othon Friesz - Roofs and Cathedral in Rouen, 1908

Othon Friesz – Roofs and Cathedral in Rouen, 1908

Othon Friesz - Antwerp, 1906

Othon Friesz – Antwerp, 1906

Achille-Émile Othon Friesz sau Othon Friesz (6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), a fost un artist francez fauvist.

Othon Friesz s-a nascut in Le Havre, fiul unui constructor de nave de cursa lunga si capitan de vas. A urmat scoala din orasul sau, unde l-a cunoscut pe Raoul Dufy cu care a ramas prieten pe viata. El si Dufy au studiat la Le Havre School of Fine Arts intre 1895-96, apoi au plecat la Paris sa-si continue studiile. In Paris, Friesz i-a cunoscut pe Henri Matisse, Albert Marquet si  Georges Rouault. Ca si ei, artistul s-a razvratit impotriva predarii academice a lui Bonnat si a devenit membru al Fauves, expunand cu ei in 1907. In urmatorul an, Friesz s-a reintors in Normandia si la un stil mai traditional de pictura. Si-a deschis propriul studio in 1912 si a predat pana in 1914 cand s-a inrolat in armata pe durata razboiului. Si-a reluat viata in Paris in 1919 si a ramas acolo, exceptand scurtele calatorii la Toulon si in muntii Jura, pana la moartea sa in 1949.

In ultimii treizeci de ani de viata, a pictat intrun stil complet diferit de cel al colegilor din tinerete si al contemporanilor. Abandonand  arabescurile  si culorile stralucitoare din anii de fauvism years, Friesz s-a reintors la o paleta sobra pe care a invatat-o  in Le Havre de la profesorul sau Charles Lhuillier si cu admiratia pentru Poussin, Chardin si Corot. A pictat intro maniera care a respectat ideile lui Cézanne de compozitie logica, tonalitate simpla, soliditatea volumului  si separatia distincta a planurilor. O usoara nuanta baroca adauga vigoare peisajelor, picturilor cu naturi statice si figuri.

Othon Friesz este inmormantat in Cimetière du Montparnasse in Paris.

Othon Friesz(6 februarie 1879 – 10 ianuarie 1949), artist fauvist francez

Din blogosfera.

Cristian Lisandru.Cetatea din anticamera trecutului – 2 –

Ioan Usca.Reabilitare

Posted on Februarie 6, 2011, in arta, calendarul zilei, cultura, imagini and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 6 comentarii.

  1. Cristian, iti multumesc pentru informatii.Am scris si eu despre aceasta miscare artistica cateca cuvinte aici:
    https://g1b2i3.wordpress.com/2011/01/26/kees-van-dongen26-ianuarie-1877-–-28-mai-1968-pictor-olandez-fauvist/
    Intradevar, culorile lor sunt salbatice!
    O saptamana mai buna!

  2. Am căutat mai întâi nişte informaţii despre această mişcare fauvistă, sincer să fiu… Şi am găsit asta:

    „În anul 1905, la Salonul de Toamnă din Paris, câțiva tineri pictori – Henri Matisse, André Derain, Maurice de Vlaminck, Jean Puy, Henri Manguin și Albert Marquet – expun tablouri care șochează prin violența exploziei de culori. Criticul de artă Louis Vauxcelles, surprins de contrastul dintre culorile pure ale acestor pânze și două busturi în stil clasic expuse în aceeași sală, exclamă: „S-ar putea spune: Donatello printre bestii sălbatice” (în franceză: fauves = animale sălbatice). Expresia a prins și, în ochii publicului, acest nou gen de experiment reprezintă nașterea unui nou curent. Fauvismul nu este totuși o mișcare organizată, nu are un program sau o definiție exactă, se naște din întâlnirea unor pictori cu temperamente artistice foarte diferite, dar frământați de aceleași probleme ale creației. Pe fauviști îi caracterizează spontaneitatea de creație, culorile nealterate de amestec, aplatizarea spațiului, înregistrarea directă a senzațiilor trăite. Revoluționând folosirea culorii și sensul perspectivei, modificând relațiile dintre pictură și realitate, ei sunt cei care stau în pragul modernității.”

    Gânduri bune, Gabi!

  1. Pingback: Petre Iorgulescu-Yor (24 decembrie 1890 – 29 aprilie 1939), pictor român | my heart to your heart

  2. Pingback: Carl Spitzweg (5 februarie 1808 – 23 septembrie 1885), pictor romantic german « my heart to your heart

  3. Pingback: Constantin Piliuță (4 februarie 1929 – 2003) a fost un pictor român « my heart to your heart

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: