Diego Velázquez(6 iunie 1599 – 6 august 1660), pictor spaniol

Diego Velazquez – Infanta Margarita Teresa in a Blue Dress

Diego Velazquez – Infanta Margarita Teresa in a Pink Dress

Diego Velazquez – Prince Philip Prospero

Diego Velazquez – Equestrian Portrait of Prince Balthasar Charles

 

Update : Laura scrie aici povestea unui tablou al acestui artist.

Diego Rodríguez de Silva y Velázquez ( 1599, Sevilla –  6 august 1660, Madrid), unul din cei mai cunoscuţi pictori spanioli din sec. XVII-lea. Reprezentant al stilului baroc, s-a remarcat în special ca portretist la curtea regelui Filip al IV-lea al Spaniei. În acelaşi timp, Velázquez este creatorul unei noi viziuni şi al unui nou mod de zugrăvire a naturii. Acest lucru a determinat ca, la sfârşitul secolului al XIX-lea, majoritatea impresioniştilor să valorifice în pictura lor moştenirea lui Velázquez.

Diego Velazquez – Venus at Her Mirror

Diego Velázquez vine pe lume în primăvara târzie a anului 1599, în oraşul Sevilla din Andaluzia. Botezul său are loc la 6 iunie în biserica din cartierul popular „San Pedro”. Era fiul lui Juan Rodriguez de Silva, dintr-o familie de nobili portughezi scăpătaţi, şi al Jeronimei Velázquez. După obiceiul spaniol, Diego şi-a adăugat numele mamei şi a rămas cunoscut în istoria artei sub numele Velázquez. Din fragedă copilărie îl interesa desenul, la vârsta de 11 ani ajunge în atelierul lui Francisco Pacheco, care îi transmite cunoştinţe complexe, legând teoria de practica artei. Velázquez obţine brevetul de pictor la 14 martie 1617, ceea ce îi dă dreptul să deschidă un atelier propriu, să creeze sub numele său şi să primească elevi. În 1618 se căsătoreşte cu Juana, fiica maestrului său Pacheco, de la care primeşte o bogată zestre.

Galerie de pictura

Diego Velazquez – Self-Portrait

Diego Velazquez – The Needlewoman

Diego Velazquez – Archne

Diego Velazquez – Old Woman Frying Eggs

Diego Velazquez – Peasants at Table (El Almuerzo)

Diego Velazquez – Christ in the House of Mary and Marthe

Diego Velazquez – Dona Maria, Queen of Hungary

Diego Velazquez – Francesco II d’Este, Duke of Modena

Diego Velazquez – Infanta Margarita

Diego Velazquez – Infanta Margarita

Diego Velazquez – Infante Felipe Prospero

Diego Velazquez – Portrait of a Little Girl

Diego Velazquez – Young Peasant Girl

Diego Velazquez – Kitchen Maid with the Supper at Emmaus

Diego Velazquez – Lady with a Fan

Diego Velazquez – Las Meninas

Diego Velazquez – A Young Lady

Diego Velazquez – Musical Trio

Diego Velazquez – Infante Don Carlos

Diego Velazquez – The Dwarf Francisco Lezcano

Diego Velazquez – Queen Isabel, Standing

Diego Velazquez – Three Men at a Table (also known as Luncheon)

Diego Velazquez – The Waterseller of Seville

Diego Velazquez – Two Young Men at a Table

Diego Velazquez – St. Anthony Abbot

Diego Velazquez – Joseph’s Bloody Coat Brought to Jacob

Diego Velazquez – Christ and the Christian Soul

Diego Velazquez – Christ Crucified

Diego Velazquez – Saint John at Patmos

Diego Velazquez – Saint Paul

Diego Velazquez – Saint Thomas

Diego Velazquez – St Ildefonso Receiving the Chasuble from the Virgin

Diego Velazquez – St. Anthony Abbot and St. Paul the Hermit

Diego Velazquez – The Adoration of the Magi

Diego Velazquez – The Coronation of the Virgin

Diego Velazquez – The Forge of Vulcan

Diego Velazquez – The Immaculate Conception

Diego Velazquez – The Supper at Emmaus

Diego Velazquez – The Temptation of St. Thomas Aquinas

Diego Velazquez – The White Horse

Diego Velazquez – Venus at Her Mirror

Diego Velazquez – The Fable of Archne (The Spinners)

 

 

Diego Velázquez(1599 – 6 august 1660), pictor spaniol

Tot in 6 iunie s-a nascut Joseph Kleitsch (6 iunie 1885 – 16 noiembrie 1931), pictor impresionist american.

6 iunie in istorie:Debarcarea din Normandia

6 iunie 1944,o zi importanta din istoria omenirii:”Debarcarea din Normandia”.Al doilea război mondial: Sub comanda generalului american Eisenhower, este declanşată Operaţiunea Overlord, însemnând debarcarea aliaţilor în Normandia.

Bătălia pentru Normandia a fost purtată în 1944 între forţele germane şi forţele Aliaţilor ca parte a celui de-al doilea război mondial. Numele de cod al invaziei aliate a fost Operaţiunea Overlord şi s-a desfăşurat între 6 iunie – 19 august 1944, când Aliaţii au traversat Sena, sau, după alţi autori, 25 august, când a fost eliberat Parisul. Debarcarea din Normandia rămâne până în zilele noastre cea mai mare operaţiune amfibie din istorie, care a implicat participarea a aproape trei milioane de soldaţi, care au traversat Canalul Mânecii din Anglia în Normandia. Faza iniţială a Operaţiunii Overlord a purtat numele de cod Operaţiunea Neptune. În faza iniţială a invaziei, aliaţii au trebuit să pună ferm piciorul pe continent, obiectiv îndeplinit între 6 – 30 iunie.

Primele forţe aliate care au intrat în luptă în Normandia au fost din Canada, Regatul Unit şi Statele Unite. După primul val de invazie, au fost debarcate forţe substanţiale ale Franţei Libere şi Poloniei plus contingente mai mici din Belgia, Cehoslovacia, Grecia, Olanda şi Norvegia.

Invazia din Normandia a început cu acţiunile aeropurtate ale trupelor de paraşutişti şi ale infanteriei transportate cu planoare şi cu atacuri masive ale aviaţiei, artileriei navale, din noaptea de 5/6 iunie. În dimineaţa zilei de 6 iunie a fost declanşată acţiunea amfibie de debarcare pe plajele Normandiei. Forţele destinate acţiunii au început deplasarea în Ziua Z din porturile de pe coastele sudice ale Angliei, cel mai important dintre ele fiind Portsmouth. Bătălia din Normandia a continuat pentru mai mult de două luni, trecând prin fazele de stabilire, extindere a capetelor de pod şi mai apoi de eliberare a teritoriului Normandiei. Aceste acţiuni au dus la închiderea pungii de la Falaise şi la eliberarea Parisului la sfârşitul luni august 1944.

Rusalka,Alexandr Sergheevici Puskin

Rusalka
traducere de George Paşa

de Alexandr Sergheevici Puskin

si de la Vania,uvertura de la Rusalka

În stejărişul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist şi singuratic,
În posturi, rugă şi oftat.
Cu o lopată preasmerită
El şi-a săpat al său mormânt
Şi pentru moartea-i multdorită
Se tot ruga la orice sfânt.

Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul*
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceaţa peste lacuri
Se aşternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parcă-nroşită de fiori.

Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi…
Valuri pe lac se înspumează
Şi se opresc pe-ai săi genunchi…
Deodată… ca a nopţii umbră,
Din ape iese o femeie,
Ce lin pe maluri se adumbră,
Albă, ca neaua ce scânteie.

Ea pe călugăr îl priveşte
Şi-şi piaptănă umedul păr,
Monahu-atunci se-ngălbeneşte:
Era frumoasă-ntr-adevăr.
Din cap făcând semn de-aprobare,
Cu mâna îl cheamă duios…
Dar, ca şi steaua căzătoare,
Piere sub valul somnoros.

El noaptea n-a putut să doarmă
Şi ziua nu s-a mai rugat;
Părea că realul se sfarmă
Şi-apare chipul fermecat.
Luna pe cer pleca hoinară,
Stejarii se înnegurau,
Doar chipul drag, a doua oară,
Stătea pe valuri ce fierbeau.

Privind, îi tot faci semn cu capul,
Săruturi îi trimiţi în glumă;
Râzând, te joci acum cu valul,
Plângând, stropeşti cu a lui spumă.
Chemându-l dulce, gingaş gemi:
„Monah, monah, hai, vino, vino!…”
Dar mult n-aveai să îl mai chemi,
Căci valul te-a-nghiţit, divino!

A treia zi, bătrânul schimnic
Stătea pe malul fermecat
Şi aştepta chipul angelic.
Stejarii iar s-au negurat.
Când zorii noaptea au gonit-o,
De urma lui nu au mai dat;
Doar barba sură i-au găsit-o
Plutind pe valul înspumat.

Aleksandr Sergheevici Puşkin (6 iunie [S.V. 26 mai] 1799 – 10 februarie [S.V. 29 ianuarie] 1837) este un poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne. Puşkin a fost iniţiatorul folosirii dialectului local în poeziile şi piesele sale, creând un stil propriu de amestec al naraţiunii cu teatrul, idila şi satira—asociate cu literatura rusă şi influenţând major scriitorii ruşi care i-au urmat.
În 1831 se căsătoreşte cu Natalya Goncharova. Împreună încep să frecventeze cercurile din înalta societate, poetul devenind un apropiat al curţii. Soţia lui era o femeie foarte admirată, inclusiv de ţar care pentru a-l umili îi oferă cel mai neînsemnat titlul de la curte. În 1837, înglodat in datorii şi în mijlocul zvonurilor despre relaţia amoroasă a soţiei lui cu aventurierul francez d’Anthes, pe 27 ianuarie Puşkin îl provoacă pe presupusul iubit la duel. În urma duelului, amândoi bărbaţii sunt răniţi, Puşkin de moarte. Două zile mai târziu, Rusia pierdea pe cel mai important poet şi dramaturg romantic al secolulului al XIX-lea – Alexandru Sergheevici Puşkin moare. Guvernul, temându-se de o eventuală demonstraţie politică, a mutat desfăşurarea funeraliilor într-o locaţie mai mică, permiţând participarea unui grup foarte restrâns de rude şi prieteni apropiaţi.