Daily Archives: iunie 15, 2009

Melissa e o luptătoare. Să o ajutăm să învingă

Am citit astazi in HUNEDOREANUL povestea unei fetite de 7 ani,Melissa, care are nevoie de ajutorul nostru.Imi amintesc de accidentul de acum cativa ani,despre care am aflat de la stirile locale (pe atunci le urmaream zilnic aproape).

O poveste spusă printre lacrimi de durere şi disperare. O poveste despre drama unei familii de deveni care, de trei ani, trăieşte între clinici de recuperare şi medici

Se întâmpla în urmă cu trei ani, în 26 mai 2006. Melissa Pricope avea patru ani şi tocmai ce fusese cu părinţii ei să doneze jucării pentru copiii sinistraţi din ţară. A plecat apoi ţopăind şi zâmbind către stadion, acolo unde se sărbătoreau Zilele Cetăţii. A fost imediat fascinată de un tobogan gonflabil imens. Era plin de copii. A urcat bucuroasă să se joace pe el. Mama ei, Claudia, privea de jos. Într-o clipă s-a întâmplat tragedia.

„Am văzut cum partea dreaptă a toboganului este luată de vânt şi lipită de partea stângă. Am văzut-o pe Melissa în aer. A fost o bufnitură pe ciment. Oamenii fugeau disperaţi, iar eu le ceream să-mi aducă copilul”,

a povestit Claudia Căldăraru, mama Melissei.

Fetiţa a fost dusă de urgenţă la spital, dar a intrat în comă. Medicii deveni au luat imediat decizia de a fi transportată cu elicopterul la Târgu Mureş.

„Doctorii mi-au spus că este la aparate şi ar putea să nu reziste nici până a doua zi. După două săptămâni şi ceva a fost operată, altfel nu şi-ar mai fi revenit niciodată”,

a spus mama fetei.

Melissa a supravieţuit, dar nu a mai fost niciodată la fel. Nenorocirea care s-a abătut asupra ei a lăsat-o fără o parte din emisfera dreaptă a creierului mare. Are o pareză pe partea stângă şi nu poate merge neînsoţită. Poartă o orteză specială pentru piciorul stâng. A rămas cu gândirea de la vârsta la care s-a produs tragedia. A avut crize de panică. A rămas fără copilărie.
De trei ani, Melissa şi mama ei se plimbă prin clinici de recuperare din ţară şi străinătate.

„Dacă va continua exerciţiile, are şanse să meargă, cel puţin neînsoţită. De mână nu ştiu. Eu îi fac masaje şi încerc să o ajut, dar nu este de ajuns. Anul acesta ar trebui să meargă la şcoală. Nu o pot trimite. Poate la anul, dacă va fi mai bine. Poate la anul…”,

spune mama Melissei.

Are nevoie de ajutorul nostru

Claudia Căldăraru câştigă 500 de lei pe lună – ajutor pentru că are grijă de Melissa. Tatăl fetei a intrat de curând în şomaj. Cele două aparate de care Melissa are nevoie pentru a se recupera costă în jur de 1.500 de euro, sumă la care se adaugă curele fără de care fetiţa nu îşi poate reveni şi o orteză pentru mână, astfel încât tendonul să nu se scurteze ireversibil. Orteza costă alte câteva sute de euro.
HUNEDOREANULface un apel la oamenii de suflet care sunt dispuşi să îi acorde micuţei o şansă la o viaţă normală. Cotidianul nostru continuă campania „Ajută-ţi aproapele!” cu acest caz şi este alături de Melissa. Conturile în care puteţi face donaţiile sunt deschise pe numele Claudiei Steluţa Căldăraru, respectiv RO42 RZBR 0000 0600 0859 0054 (Raiffeisen Bank) şi RO96 BPOS 8050 1843 334R ON01 (Bancpost).

„Îi rog din suflet pe cei care vor să ne ajute să o facă. Cred că şi fetiţa mea are dreptul la o viaţă normală, dar pentru asta avem nevoie de ajutor”.

Claudia Căldăraru, mama Melissei

Două tragedii, cu finaluri diferite
În urmă cu trei ani, Melissa Pricope şi Athena Călăneanţiu au fost aruncate de la o înălţime de peste 10 metri de un tobogan gonflabil de 500 de kilograme luat de vânt. Accidentul s-a petrecut lângă Stadionul din Deva, în prima zi a Serbărilor Cetăţii. Athena şi-a revenit aproape complet. Pentru Melissa, însă, calvarul nu s-a sfârşit.

Proprietarul toboganului care a schimbat dramatic viaţa Melissei nu avea autorizaţie pentru amplasarea acestuia în parcul de distracţii al serbării. El a fost dat în judecată de mamele celor două fetiţe rănite şi a fost obligat la plata lunară a unei sume de nimic. Melissa nu a văzut până acum niciun ban.

Paolo Uccello(15 iunie 1397 – 10 decembrie 1475), pictor italian si Nicolas Poussin(15 iunie 1594 – 19 noiembrie 1665), pictor francez

Paolo Uccello - Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin
Paolo Uccello – Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin
Paolo Uccello - Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin
Paolo Uccello – Creation of Animals, Adam, Eve and Original Sin
Paolo Uccello - Madonna
Paolo Uccello – Madonna

Paolo Uccello, pictor italian (1397 – 1475)

Paolo Uccello

Paolo Dono di Pratovecchio zis Uccello (15 iunie 1397, Florenţa – 10 decembrie 1475, Florenţa), pictor italian din perioada timpurie a Renaşterii florentine. Stăpânirea artei perspectivei, care era o mărturie a epocii şi care s-a manifestat în mod deosebit în opera sa, îl situează printre cei mai importanţi pictori renascentişti italieni ai secolului al XV-lea.

Cu toate acestea, stilul lui Uccello este încă îmbibat de arta gotică târzie, încât artistul este considerat ca fiind ultimul reprezentant al acestui stil internaţional în pictura italiană.

Paolo Uccello(15 iunie 1397 – 10 decembrie 1475), pictor italian
Self-Portrait by Nicolas Poussin

Nicolas Poussin (15 iunie, 1594 în Les Andelys, Normandia – 19 noiembrie, 1665 în Roma) a fost un pictor francez din perioada clasicismului baroc.Poussin s-a născut într-o familie modestă, a unui fost soldat din armata regală franceză. A învăţat pictura între anii 1612 – 1621 în Rouen şi Paris. Primele impulsuri în domeniul picturii le are deja în şcoala din Fontainebleau. Prima lucrare a lui mai importantă este realizată în palatul „Palais du Luxembourg” din Paris, unde a pictat împreună cu „Philippe de Champaigne ”. In Paris Nicolas Poussin va cunoaşte pe poetul Marino, care-l va iniţia în mitologia greacă şi romană, el va ilustra mai târziu prin schiţe epopea lui Marino despre Venus şi Adonis.Ajunge în Roma în anul 1624, unde Marină îl va recomanda cardinalului „Giulio Sacchetti” şi lui „Francesco Barberini” nepotul papei Urban VIII. In Roma va cunoaşte pe pictorii Jacques Stella, Joachim Sandrart şi Claude Lorrain. In anul 1630 se va căsători cu Anne Marie Dughet, fica unui bucătar francez din Roma.

Nicolas Poussin-The Triumph of Neptune
Nicolas Poussin-The Triumph of Neptune
Nicolas Poussin-The Assumption of the Virgin
Nicolas Poussin-The Assumption of the Virgin

Ca o recunoaştere târzie a meritelor sale în 1665 Ludovic al XIV-lea al Franţei îl numeşte primul pictor al Franţei. Poussin moare la 19 noiembrie 1665 fiind înmormântat la biserica San Lorenzo din Lucina.

Nicolas Poussin (15 iunie, 1594 – 19 noiembrie, 1665), pictor francez

Sursa picturi

In 15 iunie s-au nascut:

Iosif Fekete Negrulea (15 iulie 1903, Hunedoara – 1979) a fost un sculptor român.

Victor Brauner (15 iunie 1903, Piatra Neamţ – d. 12 martie 1966, Paris) a fost un pictor şi poet suprarealist evreu, originar din România.

„O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă…”,Mihai Eminescu

Doamna Marilena mi-a scris acest mesaj si sper sa-l vada cei care se folosesc de numele lui Eminescu la diferite evenimente,mai ales unii oameni de cultura,politicieni si asa zisi iubitori de neam si tara.

Pe mormantul lui Eminescu nu creste nicio floare! Ceremonii si atat.Fraze sforaitoare care cuprind sintagme de genul “cel mai mare poet roman”,”poetul national “,spuse cu pompa de personaje cunoscute:academicieni,politicieni,etc.. Romani luati atitudine!Cei care mergeti la comemorarea mortii lui ziceti-le ceva de dulce momailor de academicieni care se umplu de bani de pe urma operei eminesciene si nu se gandesc la un lucru de bun simt:ca si mormantul lui Eminescu trebuie ingrijit.As plati eu pe cineva sa puna flori si sa le ude,dar n-am nicio calitate.

O, stingă-se a vieţii…
de Mihai Eminescu

O, stingă-se a vieţii fumegătoare faclă,
Să aflu căpătâiul cel mult dorit în raclă!
N-aflai loc unde capul în lume să mi-l pun,
Căci n-am avut tăria de-a fi nici rău, nici bun,
Căci n-am avut metalul demonilor în vine,
Nici pacinica răbdare a omului de bine,
Căci n-am iubit nimica cu patimă şi jind…
Un creier plin de visuri ş-o inimă de rând.

De mult a lumii vorbe eu nu le mai ascult,
Nimic e pentru mine ce pentru ea e mult.
Viitorul un trecut e, pe care-l văd întors…
Acelaşi şir de patimi s-a tors şi s-a retors
De mânile uscate a vremii-mbătrânite.
Sunt limpezi pentru mine enigmele-ncâlcite:
Nu-ntreb de ce în lume nu ne e dat de soarte
Noroc fără durere, viaţă fără moarte.
Am pus demult deoparte acele roase cărţi
Ce spun c-a vieţii file au vecinic două părţi…

Cu-a lor înţelepciune nimica nu se schimbă
Cu dezlegări ciudate şi cu frânturi de limbă
Ocupe-se copiii… Eu pun o întrebare
Nu nouă, însă dreaptă… nu liberă, dar mare.

Viaţa, moartea noastră noi le ţinem în mâni,
Pe ele deopotrivă noi ne simţim stăpâni.
O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar
Ne scapă deopotrivă de-o lume de amar.
De ce ţin toţi la dânsa, oricât de neagră fie?
Ea împlineşte oare în lume vo solie?
E scop în viaţa noastră ­ vun scop al mântuirii?
Nu junghiem fiinţa pe-altarul omenirii?
A gândului lucire, a inimei bătaie
Ridică un grăunte din sarcina greoaie
Mizeriei comune? Trăind cu moartea-n sân
Pe altu-n astă lume îl doare mai puţin?
O, eu nu cer norocul, dar cer să mă învăţ
Ca viaţa-mi preţ să aibă şi moartea s-aibă preţ.
Să nu zic despre mine ce omului s-a zis:
Că-i visul unei umbre şi umbra unui vis.

O, Demiurg, solie când nu mi-ai scris în stele,
De ce mi-ai dat ştiinţa nimicniciei mele?
De ce-n al vieţii mijloc, de gânduri negre-un stol
Mă fac să simt în minte şi-n inimă un gol?
De ce de pe vedere-mi tu vălul ai rărit,
Să văd cum că în suflet nu am decât urât?
Viaţa mea comună s-o târâi uniform
Şi să nu pot de somnul pământului s-adorm?

Zadarnică, pustie şi fără înţeles
Viaţa-mi nu se leagă de-un rău sau de-un eres.
Eu nu mă simt deasupra şi nu sunt dedesupt,
Cu mine nu am luptă, cu lumea nu mă lupt
Pentru-o minciună mare ori mare adevăr.
Totuna mi-ar fi mie, căci alta nu mai cer,
Decât să fiu în dreapta ori stânga hotărât,
S-omor şi eu pe altul sau să fiu omorât
Şi făr- de nici un titlu în lume să mă-nser…

Căci ce-i la urma urmei minciună, adevăr?…
Să ţin numai la ceva… oricât ar fi de mic…
Dar nu ţin la nimica, căci nu mai cred nimic.

In 15 iunie 1889, Bucureşti,a murit poetul national Mihai Eminescu (nascut in 15 ianuarie 1850, Botoşani sau Ipoteşti), membru post-mortem al Academiei Române in anul 1948.