Arhive blog
Mihai Eminescu
Mihai Eminescu, fotografie de Jean Bieling, Botoşani, 1887-1888
Mihai Eminescu (născut ca Mihail Eminovici) (n. 15 ianuarie 1850, Botoșani sau Ipotești – d. 15 iunie 1889, București) a fost un poet, prozator și jurnalist român, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
15 ianuarie, ziua de naştere a lui Mihai Eminescu a devenit Ziua Culturii Naţionale începând cu 2011 odată cu ziua poetului Mihai Eminescu, în urma unei legi promulgate în decembrie 2010.
În multe dintre articolele sale Eminescu a comentat lucrările parlamentare pe care le considera „o farsă constituțională”. După ce parlamentarii își pierdeau timpul cu discursuri politice de fațadă, la sfârșitul sesiunii parlamentare ajungeau ca într-o singură ședință, de la ora 9 seara și până la ora 2 după miezul-nopții, să voteze bugetul statului, bugetul armatei, legea responsabilității ministeriale, rezilierea contractului monopolului tutunului, etc. El este autorul primei cronici parlamentare autentice de la noi, adesea articolele sale puneau în evidență prostia sau insuficienta cultură a aleșilor poporului, gafele și erorile de informație, continuînd activitatea lui Titu Maiorescu, cel care analizase în Retori, oratori, limbuți diferite școli de oratorie politică, tocmai pentru a curăța această pădure tînără de uscături.
„„Camera ajunsese o prăvălie în care fiecare panglicar cu mâncărime de limbă scotea câte o panglică de un ceas și jumătate de lungă, aceasta nu pentru a lumina pe cineva sau a lămuri chestiunea, ci pentru a poza în această atitudine înaintea țării alegătoare. Verzi și uscate, vrute și nevrute, povești scrise pe apă, proorociri despre lucruri trecute, c-un cuvânt negustorie grea ca fulgul pe apă, iată zilnica ocupație a Camerei luni întregi dupăolaltă.
Și acum, când e la adică, când s-ar fi căzut ca bugetul să fie de mult discutat și votat, articolele bugetului zboară și sfârâie unul după altul ca spițele de la roată sau de la vârtelniță; vicepreședintele somnoros, Camera somnoroasă, raportorul somnoros petrec ca prin vis condei după condei fără ca cineva să mai deschidă gura. Toată grija Camerei nu mai e bugetul să fie corect, bine chibzuit, neîncărcat, ci să se mântuie odată comedia; răspunderea ministerului (guvernului n.n.) să fie acoperită prin votul unei Camere neresponsabile … ș-atunci toate vor fi bune.”Și toate acestea se întâmplau datorită abuzurilor comise cu ocazia alegerilor: „furtul de bilete din urne, violarea secretului voturilor și scrierea lor sub controlul agenților admnistrativi, bătăile și încercările de ucidere”.
Tot in 15 ianuarie s-a nascut si Ferdinand Georg Waldmüller (15 ianuarie 1793 in Vienna – 23 august 1865 in Hinterbrühl, Austria), un pictor si scriitor austriac.
Din blogosfera.
Tavi.REMEMBER:15 IANUARIE 1850 NASTEREA MARELUI POET NATIONAL ROMAN MIHAI EMINESCU!
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (070112)
Tu1074.Life in Picture-Viața în imagini-Concert (din stagiunea trecută) !
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (110112)
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (140112)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (140112)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (140112)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (110112)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (070112)
Zamfir Pop.Viaţa-n imagini (140112)
Zamfir Pop.Viaţa-n imagini (110112)
Zamfir Pop.Clipe încremenite (070112)
Zamfir Turdeanu’.Clipe încremenite (110112)
Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 14.01.12
Blog de Filumenistă.Pe chibrituri: Festivalul internațional Cerbul de Aur
Ion Minulescu (6 ianuarie 1881 – 11 aprilie 1944), poet şi prozator român
Ion Minulescu
Ion Minulescu (6 ianuarie 1881, Bucureşti – 11 aprilie 1944, Bucureşti) a fost un poet şi prozator român, reprezentant important al Simbolismului românesc.
Povestea mea şi a lor
Mă-ntreb:
Cel care-am fost cândva
Tot eu sunt şi-azi?…
Sau sunt altcineva?…
Confraţii mei – e drept – nu bănuiesc
Că sunt şi morţi rebeli care trăiesc!
Dovadă eu –
Eu, care-am fost ucis
De către cei care, citind ce-am scris,
M-au ponegrit
Şi m-au scuipat,
Apoi cu toţi m-au pastişat…
Iar când n-au mai avut ce-mi face,
Mi-au presărat în pat un pumn de ace –
Convinşi c-am să mă-nţep în ele
Şi-am să mor!…
Dar eu le-am dat cu tifla tuturor…
Şi azi – deşi înmormântat de ei
De viu –
Continuu să trăiesc, ba chiar să scriu…
În timp ce criminalii mei confraţi
Trăiesc din semne de-ntrebare
Şi putrzesc ne’nmormântaţi…
Reamintesc celor carora le place arta si vor lucrari de arta ca in 5 ianuarie s-a nascut Raymond Georges Yves Tanguy (5 ianuarie 1900–15 ianuarie 1955), cunoscut sub numele de Yves Tanguy, pictor francez suprarealist.
In 6 ianuarie s-a nascut Gustave Doré (6 ianuarie 1832 – 23 ianuarie 1883) artist, gravor, litograf, ilustrator de carte si sculptor francez.
Tot in 6_ianuarie6 ianuarie s-au nascut si Ion Heliade Rădulescu, scriitor și politician român, Emil Monția, compozitor român, Ionel Teodoreanu, scriitor român, David Ohanesian, bariton român.
Din blogosfera.
DE-ALE CHEFLIILOR – “Şorici, brânză şi claxoane”
A.P.I.S. România.Noi şi ai noştri – 04.01.12
Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 04.01.12
zamfirpop.Clipe încremenite (040112)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (040112)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (30.12.11)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (27.12.11)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Latraturi ocose (24.12.11)
Ulise al II-lea cel Ocoş.Iaca şi prima listă din an
Amintiri din filumenie.Vechi scăpărări (040112)
Punctul de vedere.Toata viata mea
Lucas de Heere (Ghent, 1534 – Paris, 1584), pictor, poet si scriitor flamand
Lucas de Heere – Allegory of the Tudor Succession
Lucas de Heere – Solomon And The Queen Of Sheba
Lucas de Heere – Triple Profile Portrait
Lucas de Heere – Queen Elizabeth I
Lucas de Heere – Portrait of a Woman
Lucas de Heere – Psyche at her Toilet
Lucas de Heere – Two Lords and a Halberdier
Lucas de Heere (Ghent, 1534 – Paris, 1584) a fost un pictor flamand de portrete, poet si scriitor.
De Heere a fost protestant care s-a refugiat in timpul revoltei olandeze impotriva regelui Philip II al Spaniei, care a incercat sa suprime protestantismul. De Heere a fost nevoit sa fuga in Anglia, insa a reusit sa se intoarca dupa Pacificarea din Ghent in 1576.
El a fost foarte popular in acea vreme si curand a devenit foarte bogat.In Anglia a pregatit mai multi pictori tineri neerlandezi: John de Critz, probabil Marcus Gheeraerts the Younger, precum si englezul Robert Peake the Elder.
 |
| Lucas de Heere (Ghent, 1534 – Paris, 1584), pictor, poet si scriitor flamand |
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.REMEMBER – Dansul ielelor…
CELLA.colecţii de aiurită: sunt toată ziua îndrăgostită!, noAptea (le) călătoresc
Teo Negură.Naufragiu cu parfum de week-end
Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961), filozof, poet, dramaturg român
Risipei se dedă florarul
de Lucian Blaga
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întîmplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmpla fierbinte lînga tîmplă.
De pe stamine de alun,
din plopii albi, se cerne jarul.
Orice-nceput se vrea fecund,
risipei se dedă florarul.
Polenul cade peste noi,
în preajmă galbene troiene
alcătuieşte-n aur fin.
Pe umeri cade-ne şi-n gene.
Ne cade-n gură cînd vorbim,
şi-n ochi, cînd nu găsim cuvîntul.
Şi nu ştim ce păreri de rău
ne tulbură, pieziş, avîntul.
Ne-om aminti cîndva tîrziu
de-această întămplare simplă,
de-această bancă unde stăm,
tîmplă fierbinte lîngă tîmplă.
Visînd, întrezărim prin doruri-
latente-n pulberi aurii-
păduri ce ar putea să fie,
şi niciodata nu vor fi.
Lumina
de Lucian Blaga
Lumina ce-o simt
năvălindu-mi în piept când te vad,
oare nu e un strop din lumina
creată în ziua dintâi,
din lumina aceea-nsetată adânc de viaţă?
Nimicul zăcea-n agonie
când singur plutea-ntuneric şi dat-a
un semn Nepătrunsul:
“Să fie lumină!”
O mare
şi-un vifor nebun de lumină
facutu-s-a-n clipa:
o sete era de pacate, de-aventuri, de doruri, de patimi,
o sete de lume şi soare.
Dar unde-a pierit orbitoarea
lumină de-atunci – cine ştie?
Lumina ce-o simt năvălindu-mi
în piept când te vad – minunato,
e poate ca ultimul strop
din lumina creată în ziua dintâi.
Glas în paradis
de Lucian Blaga
Vino să şedem subt pom.
Deasupra-i încă veac ceresc.
În vântul adevărului,
în marea umbr-a mărului,
vreau părul să ţi-l despletesc
să fluture ca-n vis
către hotarul pământesc.
Ce grai în sânge am închis?
Vino să şedem subt pom,
unde ceasul fără vină
cu şarpele se joacă-n doi.
Tu eşti om, eu sunt om.
Ce grea e pentru noi
osânda de a sta-n lumină!
Mi-aştept amurgul
de Lucian Blaga
În bolta înstelată-mi scald privirea
Şi ştiu că şi eu port în suflet
Stele multe, multe,
Şi căi lactee,
Minunile întunericului,
Dar nu le văd,
Am prea mult soare-n mine
De aceea nu le văd.
Aştept să îmi apună ziua
Şi zarea mea pleoapa să-şi închidă,
Mi-aştept amurgul,noaptea şi durerea
Şi să răsară-n mine stelele,
Stelele mele
Pe care încă niciodată
Nu le-am văzut…
Lucian Blaga
Lucian Blaga (n. 9 mai 1895, Lancrăm, lângă Sebeș, comitatul Sibiu – d. 6 mai 1961, Cluj) a fost un filozof, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar și diplomat român.
Personalitate impunătoare și polivalentă a culturii interbelice, Lucian Blaga a marcat perioada respectivă prin elemente de originalitate compatibile cu înscrierea sa în universalitate.
Din blogosfera.
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 24
Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 25
Gabriela Elena.Trei monştri pe care îi ador
Clipe de Cluj.Baronul Haussmann şi Clujul. Clădiri în oglindă
Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900), pictor realist francez
Antoine Vollon – Flowers
Antoine Vollon – Vase of Violets and a Rose de Nice
Antoine Vollon – Blumenstilleben mit Rosen, Nelken und Dahlien
Antoine Vollon –
Antoine Vollon – Assorted flowers in a vase with grapes and a peach on a table
Antoine Vollon – Peonies and Apple Blossoms in a Chinese Vase
Antoine Vollon – A Still Life with a Bowl of Fruit
Antoine Vollon – After the ball
Antoine Vollon – Still Life
Antoine Vollon – Anenomies and marigolds by a vase and a fan on a stone ledge
Antoine Vollon – Violets – Google Art Project
Antoine Vollon – Pommes suspendues
Antoine Vollon – La Belle Orientale
Antoine Vollon – View of Antwerp
Antoine Vollon – Dieppe – Google Art Project
-
- Antoine Vollon – Interior of the Cathedral of Dieppe
-
- Antoine Vollon – Interior Scene (A Corner of My Studio)
-
- Antoine Vollon – After the Storm
-
- Antoine Vollon – A Still Life with a Basket of Flowers
-
- Antoine Vollon – Posy of Violets and Roses
-
- Antoine Vollon – A spilled bag of cherries
Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900) a fost pictor realist francez, cunoscut pentru picturile cu natura moarta, peisaje si figuri. Vollon a fost o celebritate de succes, s-a bucurat de o reputatie excelenta si i s-a spus „pictorul pictorilor”.
Vollon s-a nascut in Lyon, Franta, fost fiul unui mestesugar de ornamente. Singur a invatat sa picteze, apoi a devenit ucenic la un gravor si a studiat sub indrumarea lui Jehan Georges Vibert la Ecole des Beaux-Arts din Lyon pentru a deveni grafician. A lucrat la decorarea de placi si sobe. In 1860 s-a casatorit cu Marie-Fanny Boucher si au avut doi copii, Alexis si Marguerite.
In 1859 s-a mutat la Paris, cu intentia de a deveni pictor. Acolo a devenit studentul lui Théodule Ribot si a fost influentat de pictorii olandezi de naturi statice din secolul al XVII-lea. S-a imprietenit cu Alexandre Dumas, Jean-Baptiste Carpeaux, Honoré Daumier si Charles-François Daubigny. Vollon s-a descris ca tanar artist „indragostit nebuneste de pictura”.
 |
| Antoine Vollon (23 aprilie 1833 – 27 august 1900), pictor realist francez |
William Shakespeare si Joseph Mallord William Turner s-au nascut in 23 aprilie.
Doar ii amintesc aici pe cei doi mari artisti ai omenirii.Despre ei si operele lor am scris, iar daca doriti sa cititi sonete minunate si sa vedeti o galerie de pictura, dati click pe numele lor.
William Shakespeare (23 aprilie 1564 – 23 aprilie 1616) a fost un dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.
Joseph Mallord William Turner(23 aprilie 1775, Londra – 19 decembrie 1851, Chelsea, Londra) a fost pictor şi gravor britanic peisagist, reprezentant al romantismului.
Din blogosfera.
„Voi n-aţi fost cu noi în celule”, Radu Gyr
Închisoarea Aiud
Voi n-aţi fost cu noi în celule
de Radu Gyr
Voi n’aţi fost cu noi în celule
să ştiţi ce e viaţa de bezne,
sub ghiare de fiară, cu guri nesătule,
voi nu ştiţi ce-i omul când prinde să urle,
strivit de cătuşe la glezne.
Voi n’aţi plâns în palme, fierbinte,
străpunşi de cuţitul trădării.
Sub cer fără stele, în drum spre morminte,
voi n’aţi dus povara durerilor sfinte
spre slava şi binele ţării.
În cântec cu noi laolaltă
trecând printre umbre pereţii,
voi n’aţi cunoscut frumuseţea înaltă
cum dorul irumpe, cum inima saltă
gonind după harfele vieţii.
Ce-i munca de braţe plăpânde,
ce-i jugul, ce-i rânjet de monstru,
cum scârţâie osul când frigul pătrunde,
ce-i foamea, ce-i setea, voi n’aveţi de unde
să spuneţi aproapelui vostru.
nici candela-aprinsă şi nici libertate,
Voi nu ştiţi în crunta ’nchisoare
cum minte speranţa şi visul,
când uşile grele se’nchid în zăvoare,
şi’n teama de groaznica lui încleştare
pe sine se vinde învinsul.
Aţi stat la ospeţe’ncărcate
gonind după fast şi orgoliu,
nici milă de noi şi nici dor, nici dreptate,
Nici candel-aprinsa si nici libertate,
doar ghimpii imensului doliu.
Aşa sunteţi toţi cei ce credeţi
că pumnul e singura faimă.
Făţarnici la cuget, pe-alături ne treceţi,
când noi cu obraji ca pământul şi vineţi,
gustăm din osândă şi spaimă.
Când porţile sparge-se-or toate
şi morţii vor prinde să urle,
când lanţuri şi ziduri cădea-vor sfărâmate,
voi nu ştiţi ce’nseamnă’nvierea din moarte,
căci n’aţi fost cu noi în celule.
Radu Gyr
Radu Gyr (n. 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel – d. 29 aprilie 1975, București, pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu) a fost un poet, dramaturg, eseist și gazetar român. O bună perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu.
Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.
Atanasie Berzescu: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbarbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)
Site dedicat poetului Radu Gyr
Din blogosfera.
Marin Sorescu (19 februarie 1936 – 8 decembrie 1996, București), poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător
Marin Sorescu
Marin Sorescu (n. 19 februarie 1936, Bulzești, județul Dolj – d. 8 decembrie 1996, București) a fost un scriitor din România.
Sorescu a fost poet, dramaturg, prozator, eseist și traducător. Operele lui au fost traduse în mai mult de 20 de țări, totalizând peste 60 de cărți apărute în străinătate. S-a făcut remarcat și prin preocuparea pentru pictură, deschizând numeroase expoziții în țară și în străinătate. Fără a se înscrie într-un partid politic după Revoluția română din 1989, a ocupat funcția de Ministru al Culturii în cadrul cabinetului Nicolae Văcăroiu (25 nov. 1993 – 5 mai 1995).
Scara la cer
de Marin Sorescu
Un fir de paianjen
Atârna de tavan.
Exact deasupra patului meu.
În fiecare zi observ
Cum se lasa tot mai jos.
Mi se trimite si
Scara la cer – zic,
Mi se arunca de sus.
Desi am slabit îngrozitor de mult
Sunt doar fantoma celui ce am fost
Ma gândesc ca trupul meu
Este totusi prea greu
Pentru scara asta delicata.
– Suflete, ia-o tu înainte.
Pâs! Pâs!
Tot in 19 februarie s-au nascut:
Constantin Brâncuşi (19 februarie 1876 – 16 martie 1957), sculptor român.
Hans Dahl (19 februarie 1849 – 27 iulie 1937), pictor norvegian.
Gabriele Munter (19 februarie 1877 –19 mai 1962), pictorita expresionista germana.
Hans Grundig (19 februarie 1901 – 11 septembrie 1958), pictor şi grafician german antifascist.
Marsden Hartley(4 ianuarie 1877 – 2 septembrie 1943), pictor american modernist
Marsden Hartley – The Ice Hole
Marsden Hartley – Hall of the Mountain King
Marsden Hartley – Cosmos The Mountains
Marsden Hartley – Mountain Lake Autumn
Marsden Hartley – Arroyo Hondo New Mexico
Marsden Hartley – Storm Clouds, Maine
Marsden Hartley (4 ianuarie 1877 – 2 septembrie 1943) a fost un pictor american modernist, poet si eseist al inceputului de secol XX. Hartley s-a nascut in Lewiston, Maine, SUA, acolo unde s-au stabilit parintii lui. Si-a inceput pregatirea in arta la Cleveland Institute of Art dupa ce familia s-a mutat la Cleveland, Ohio, in 1892. Numele lui a fost Edmund Hartley, insa a ales sa-si ia numele de fata al mamei vitrege, Marsden.La varsta de 22 de ani, Hartley s-a mutat la New York City, unde a urmat cursurile National Academy of Design si a studiat pictura la Art Students League din New York sub indrumarea lui William Merritt Chase.Mare admirator a lui Albert Pinkham Ryder, Hartley va vizita studioul lui Ryder din Greenwich Village cat de des posibil. In perioada din New York, el a intrat in atentia lui Alfred Stieglitz si a devenit asociat al Stieglitz’ 291 Gallery Group. Hartley a avut prima mare expozitie la 291 Gallery in 1909 si alta in 1912. A facut parte din curentul avangardist, in acelasi mediu ca si Gertrude Stein, Hart Crane, Charles Demuth, Georgia O’Keeffe, Fernand Léger, Ezra Pound, Arnold Ronnebeck si multi altii.
Marsden Hartley – Portrait of a German Officer
Marsden Hartley – Portrait
Marsden Hartley – Painting No. 47, Berlin, 1914-15
Marsden Hartley – One Portrait of One Woman
Marsden Hartley – Musical Theme
Marsden Hartley – Still Life
Marsden Hartley – Summer, Sea, Window, Red Curtain, 1942
Marsden Hartley – Still LIfe with Bread and Fruit
Hartley, care era gay, a pictat ‘Portrait of a German Officer’ (1914), care era o oda inchinata lui Karl von Freyburg de care s-a indragostit inainte de moartea lui in Primul Razboi Mondial.
Marsden Hartley prin prin toata SUA si Europa in in primii ani ai secolulului al XX-lea. Considerat un modernist timpuriu, Hartley a fost un pictor nomad in cea mai mare parte a vietii. A pictat de la Maine pana la Massachusetts, in New Mexico, California, New York si Europa de vest. In final, dupa ce si-a petrecut multi ani departe de statul sau natal, el s-a reintors la Mainespre sfarsitul vietii. Dorea sa devina „pictorul statului Maine” si sa descrie viata americana de acolo. Asadar, a fost membru al regionalistilor, un grup de artisti ai secolului XX care au incercat sa reprezinte clar „arta americana”.
In afara de a fi considerat unul dintre cei mai remarcabili pictori americani din prima jumatate a secolului al XX-lea, Hartley a scris poezii, eseuri si povesti.Cartea sa „Twenty-five Poems” a fost publicata de Robert McAlmon in Paris in 1923.
 |
| Marsden Hartley(4 ianuarie 1877 – 2 septembrie 1943), pictor american modernist |
Din blogosfera:
Tot in 4 ianuarie s-au nascut:
Augustus John (4 ianuarie 1878 – 31 octombrie 1961), pictor galez.
Aristarkh Lentulov (4 ianuarie 1882 – 15 aprilie 1943), pictor avangardist rus.
Din blogosfera:
Mirela Pete.Iarna pe lângă bancă
Elisa.Universul, materia, energia, inceputul si sfarsitul
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 49)
Geanina.Stângăcia primei iubiri
Cristian.Dragoste sub ochi de pescăruş
Sunt culmi înfricoşate, Vasile Voiculescu
Edvard Munch - The Scream
Sunt culmi înfricoşate
de Vasile Voiculescu
Sunt culmi înfricoşate în sufletele noastre,
Dar nimeni nu le suie şi nimeni nu le-atinge,
Deasupra, peste neguri, furtună şi dezastre
Pe ele niciodată lumina nu se stinge …
Acolo răsăritul trimite-ntâia rază,
Amurgul tot acolo lucirea lui din urmă,
Pe fruntea lor lumina de-a pururi scânteiază
În chip de sărutare, ce-n veci nu se mai curmă.
Arareori un vultur cu aripe bălane
Rătăcitor ajunge pe culmi, dar nu mai zboară,
Căci prins adânc de vraja senilelor arcane,
Rămâne sus acolo şi nu se mai coboară.
Edvard Munch - The Scream
Trec vremile
de Vasile Voiculescu
Trec vremile… ca nişte ape
Şi faţa lumilor o spală…
Se luptă sufletul să scape
Din furtunoasa-nvălmăşeală
Şi din şuvoaiele de apă.
Ca-n încleştarea agoniei
S-afundă iar şi iar se suie.
Izbeşte-n porţile veciei,
Dar taina nimeni nu-i să-i spuie,
Şi iar s-afundă… şi se suie!
Edvard Munch - The Scream
Durerea
de Vasile Voiculescu
Oprită să se urce în Ceruri vreodată,
Durerea n-are aripi, să-şi facă vânt,
Ci calca, peste lespezi încovoiată,
Înger pururi încătuşat de pământ.
Adâncu-i glas n-ajunge la stele…
Braţele-i vântură cenuşă şi lut,
Presărându-le peste răni grele.
Dar Domnul a ales-o de la-nceput.
În ochii ei luceşte, încă neînţeleasă,
Lumina, semnul Lui izbăvitor,
Şi a pus-o mai presus, craiasă
Şi pildă, îngerilor tuturor.
Ea nu ştie… Dar când somnul o doboară,
În miezul nopţii şi-al tăcerii,
Marii îngeri pe pământ coboară
Şi se pleacă de sărută picioarele durerii.
Vasile Voiculescu(27 noiembrie 1884 - 26 aprilie 1963)
Vasile Voiculescu (27 noiembrie 1884, Pârscov, Buzău, România – 26 aprilie 1963, București, România), a fost un medic, poet, prozator și dramaturg român.
Din blogosfera.
Cristian.LUMEA GÂNDURILOR MELE
Caius.Colecţionara de coşmaruri – 7
Autoportret, Omar Khayam
Autoportret
de Omar Khayam
Un om prin lume trece. El nu e musulman.
Nici infidel nu este. Nu crede-n legi şi zei.
Nu neagă, nu afirmă. Dar vezi în ochii săi
Că nimenea nu este mai trist şi mai uman.
Nu mi-am făcut vreodată din rugi şirag de perle
Ca să-mi ascund noianul păcatelor cu ele.
Nu ştiu dacă există o Milă sau Dreptate,
Dar totuşi nu mi-e teamă: curat am fost în toate.
Mă dojeniţi că veşnic sunt beat. Ei bine, sunt!
Necredincios mă faceţi. Şi ce dacă-i aşa?
Puteţi orice să spuneţi pe socoteala mea.
Îmi aparţin. Pricepeţi? Şi sunt ceea ce sunt!
Avui vestiţi maeştri. Făcusem mari progrese.
Cînd mi-amintesc savantul ce-am fost, azi îl compar
Cu apa ce ia forma impusă de pahar
Şi fumu-n care vîntul năluci ciudate ţese.
Cu-o mînă ţin Coranul şi cupa cu cealaltă.
Sunt cînd de partea legii, cînd muşc din fruct oprit.
Aşa mă ştie zilnic cupola cea înaltă:
Nici infidel cu totul, nici musulman smerit.
Virtuţile să-mi numeri doar una câte una.
Păcatele îmi iartă cu sutele, cu mia.
Nici vântul nu-ţi aţâţe, nici aerul mânia.
Tu ştii: curat şi sincer am fost întotdeauna.
Cătat-am horoscopul în a iubirii carte,
Şi-un înţelept strigat-a: „A fericirii parte
Aceasta este: – o fată ca luna argintie
Şi-o noapte care ţine un an cât o vecie”.
The tomb of Persian poet, mathematician and astronomer Omar Khayyam
Omar Haiām (Ghiās od-Dīn Abul-Fatah Omār ibn Ibrāhīm Haiām Nişābūrī) (18 mai 1048 la Nişapur, Persia – 4 decembrie 1131) a fost un poet, matematician, filosof şi astronom persan.
“Trăieşte-ţi clipa! Căci clipa-i viaţa ta!”
Din blogosfera.
Elisa.Vremuri,vremuri… , Hoţii de timp.Ioan Usca, CELLA.Cine are dreptate şi răbdare, pentru acela vine şi timpul- Goethe(Faust)/, Ioan Usca.19 mai, Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 19), Caius.Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 34, Cristian.LA CAPĂT DE LINIE, SPERANŢA… (12), Andrei Pavel.Cu mana dreapta, Mirela Pete.Sophia Grojsman. Parfumieri de top (parf. 31), Gabriela Savitsky.Două lecţii, Gabriela Elena, Testament neonorat- Marea Doamnă a cantecului românesc,
G a b i, My heart to your heart 