Monthly Archives: iulie 2009

Alessandro Algardi (31 iulie 1598 – 10 iunie 1654), sculptor italian

Alessandro Algardi (31 iulie 1598 – 10 iunie 1654) a fost un sculptor italian al barocului care a trait in Roma unde,in ultima perioada a vietii sale, a fost rivalul cel mai mare al artistului  Gian Lorenzo Bernini.Algardi s-a nascut in Bologna si de la o varsta frageda si-a inceput ucenicia in atelierul lui Agostino Carracci. Avand aptitudini pentru sculptura,Alessandro Algardi a ajuns sa lucreze pentru Giulio Cesare Conventi (1577—1640),un artist nu foarte talentat.Cand avea 20 de ani,Ferdinando I, Duce de Mantua, a inceput sa comande diferite lucrari si astfel a ajuns sa lucreze in atelierul unui bijutier.Mai tarziu a fost angajat de catre Ducele de Mantua,nepotul Papei , Ludovico Cardinal Ludovisi, pentru a restaura  statui antice.

In   31 iulie s-au nascut si:

Léon-Augustin Lhermitte (31 iulie 1844 – 1925), pictor francez.

Erich Heckel  (31 iulie 1883, Döbeln, Saxonia – 27 ianuarie 1970) a fost un pictor si grafician german, membru fondator al grupului Die Brücke (“The Bridge”) care a existat intre 1905-1913.

Oameni care au nevoie de ajutor si oameni buni si darnici


Alexandra Bucur are 31 de ani si doi copii: Matei, care are 4 ani şi Luca, de 1 an.Are o tumoră pe nervul optic si isi pierde vederea.A fost acceptată pentru operaţie la INI Hanovra. Iniţial, programarea era pentru 9 septembrie 2009, însă medicii au devansat-o – fiind un caz urgent – pe 18 august 2009.
6.600 de euro o mai despart pe Alexandra de visul de a-şi putea vedea în continuare copiii (operaţia a fost estimată la 28.000 de euro, la care se adaugă câteva cheltuieli, drumul şi cazarea însoţitorului – 30.000 de euro în total). Prietenii au ajutat-o până pe 24 iulie 2009 să strângă 23.400 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi:
ING Bank N.V. Amsterdam – Sucursala Bucuresti
Sos. Kiseleff, Nr 11-13, Sector 1, Bucuresti
RON: RO 96 INGB 0000 9999 0112 9233
EURO: RO 93 INGB 0000 9999 0154 6969
Cod SWIFT: INGBROBU
Banca corespondenta pentru EUR – ING Bank N.V. Amsterdam
Titular: Bucur Alexandra – Silvana
BRD – Sucursala Pitesti
Bdul Republicii nr. 69bis, Piteşti
RON: RO 35 BRDE 030 SV 5212 6960 300
Titular: Bucur Alexandra – Silvana
Telefon: 0727 279 031. E-mail: radoi_alexandra@yahoo.com

Marian George are 28 de ani şi cancer de sânge – Boala Hodgkin stadiul II B.A fost diagnosticat când avea 23 de ani, în decembrie 2004. Orfan de tată înainte de a se naşte, orfan de mamă de la 14 ani. Marian are acum 8.000 RON şi 500 EURO strânşi în perioada 14 mai – 10 iunie 2009. Marian şi Andreea ar mai avea nevoie de încă vreo 2.000 de euro.
Dacă puteţi şi vreţi să ajutaţi – să ducem treaba până la capăt:
Raiffeisen Bank – Agenţia Pajura
Sediu agenţie: Str. Pajurei nr. 7, sector 1, Bucureşti, Cod RO 013152
RON: RO 19 RZBR 00000 600 1163 5298
EURO: RO 51 RZBR 00000 600 1163 5304
USD: RO 46 RZBR 00000 600 1168 9132
Cod SWIFT: RZBR ROBU
Titular: Stamatin Andreea Ioana (prietena lui Marian).
Domiciliu titular cont: Str. Presei nr. 4, bloc 18, scara A, et.2, ap.11, sector 1, Bucureşti, România.
Contact: stamatin_andreea_ioana@yahoo.com. Telefon: 0726 76 81 91.
Teledon la Romtelecom:
0900 900 325 – pentru 5 euro/apel
0900 900 320 – pentru 10 euro/apel
Blogul lui Marian:
http://davidmariangeorge.wordpress.com

Povestea fratilor Daniela Elena si Radu Dumitru.

Oameni Darnici.Dacă vreţi doar să susţineţi niste Oameni Darnici:

Păstorel,scriitor gurmand şi iubitor de vinuri

Pastorel

Alexandru O. Teodoreanu (1894 – 1964), cunoscut şi sub pseudonimul Păstorel, a fost un avocat şi scriitor român, cunoscut epigramist, mare cunoscător şi degustător de vinuri şi coniacuri, membru de seamă al boemei ieşene şi bucureştene.

În ţara asta prefăcută
Căcaţii scriu în loc sa pută.
Iar scriitori-adevaraţi
Sunt daţi afară de căcaţi…

Pasiunea sa de gurmand şi iubitor de vinuri se baza pe calităţile sale gustative remarcabile. Este îndeobşte cunoscut faptul că Păstorel Teodoreanu era chemat întotdeauna să arbitreze orice dispută în domeniul identificării şi categorisirii degustării produselor obţinute din struguri, adică vinuri şi coniacuri.

redWine

Calităţile sale gustative şi experienţa deosebit de variată şi complexă pe care o avea în degustarea vinurilor româneşti, în special, îl făcea capabil să identifice cu o „precizie uluitoare” nu numai soiul de vin, podgoria şi anul fabricaţiei, ba chiar şi alte amănunte, cum ar fi orientarea geografică a locului pe care se găsea via din care se fabricase vinul, cât de pur era acesta (în sensul folosirii unei singure varietăţi de, să zicem, Muscat Otonel), regimul pluvionar al anului respectiv în locul unde se găsea via etc.

Mircea Ionescu-Quintus despre Păstorel:

Să-nchinăm paharul
Pentru Păstorel:
N-a fost nici Cotnarul
Mai spumos ca el.

Cateva epigrame despre bautura si betie si un epitaf.

Culmea ironiilor
Şi râsul copiilor
Să pun punct beţiilor
Pe Şoseaua Viilor!

Drăgălaşe păhărele
Dinainte-mi să se pună
Să se toarne vin în ele,
Poftă bună !

Să golim toţi în tăcere
Iar cuiva vin de nu-i place
Bea-atunci mai bine bere,
Bea în pace !

Cine-i ameţit prea tare
Pe sub mese să se culce
Şi în zgomot de pahare,
Doarmă dulce !

wine

Să nu fie vorbă lungă
Doară ştim ce scurtă-i viaţa
Să bem până să ne-ajungă,
Dimineaţa.

Dacă apa din fântână
S-ar preface-n vin Cotnar
Aş lăsa limba română
Şi m-aş face Fântânar.

Aici zace Pastorel,
Vesnic si nemangaiat
Ca e prima data mort
Fara ca sa fie beat…

Aici doarme Păstorel,
Băiat bun şi suflet fin,
Dacă treceţi pe la el,
Nu-l treziţi, că cere vin!

Mai multe epigrame la citatepedia.ro

Pictorul zilei de 30 iulie:Giorgio Vasari (30 iulie 1511-27 iunie 1574), pictor italian

Giorgio Vasari - The Studio of the Painter

Giorgio Vasari – The Studio of the Painter

selfportrait

Giorgio Vasari-Selfportrait

A cover of the Lives

Giorgio Vasari (30 iulie 1511, Arezzo, Italia – † 27 iunie 1574, Florenţa), pictor, architect şi istoric de artă italian, devenit celebru prin lucrarea: „Vieţile celor mai renumiţi arhitecţi, pictori şi sculptori italiani, de la Cimabue până în timpurile noastre” („Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani, da Cimabue insino a’ tempi nostri”, 1550 şi 1568).

În anul 1550 apare prima ediţie a operei de care este legat renumele lui Vasari:  „Vite de’ più eccellenti architetti, pittori et scultori italiani da Cimabue insino a’ tempi nostri”, în care ordonează materialele culese încă din anul 1540 asupra vieţii şi operelor marilor artişti. În această perioadă face cunoştinţa lui Michelangelo, care îl sfătuieşte să se ocupe şi de arhitectură.

În anul 1554 se stabileşte la Florenţa, invitat de ducele Cosimo I de’ Medici, care îl angajează pentru lucrări urbanistice şi de arhitectură.

Giorgio Vasari (30 iulie 1511-27 iunie 1574), pictor si istoric de artă italian

Tot in 30 iulie s-a nascut Julian Onderdonk (30 iulie 1882 – 27 octombrie 1922), pictor impresionist texan.

Muzeul Vodcii

Alcoolul consumat in exces dauneaza grav sanatatii si familiei.

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Hoinarind prin virtual, m-am trezit la portile unui  muzeu mai ciudat despre care nu auzisem, nici nu-mi trecea prin cap ca ar exista.E vorba de Muzeul Vodcii din Rusia.Daca tot am gasit acest muzeu am vrut sa cunosc si putina istorie a acestei bauturi.Am gasit si am preluat din Wikipedia cateva paragrafe din articolul despre vodca.Nu uitati, alcoolul consumat in exces dauneaza grav sanatatii.

Votca (din rusă Водка, Vodka) este una din cele mai cunoscute băuturi alcoolice distilate. Este un rachiu foarte tare, făcut din alcool de cereale şi din apă cu duritate scăzută.

 



Conform DEX online, cuvântul votcă are ca variante substantivele vodcă şi vutcă. Forma de plural este „votci”, iar cea de dativ-genitiv este „votcii” (nu „votcăi”).Originile votcii nu pot fi stabilite cu exactitate, dar se crede că aceasta provine din regiunile cerealiere din Polonia, Belarus, Lituania, Ucraina şi Rusia europeană. Are de asemenea rădăcini vechi în Scandinavia.Prima utilizare scrisă a cuvântului „votcă” a fost descoperită într-un document oficial rus, decretul Împărătesei Elizabeta din 8 iunie 1751, care reglementează posesiunea asupra distileriilor de votcă. Taxele votcii deveniseră un element-cheie ale finanţelor guvernamentale în Rusia Ţaristă, aprovizionând atunci 40% din beneficiile statului.Până în anii 1860, datorită politicii guvernului de promovare a consumului de votcă produsă de stat, a devenit băutura preferată printre mulţi ruşi. În 1863, monopolul guvernului asupra votcii a fost revocat, făcând preţurile acesteia să scadă, făcând-o valabilă şi pentru cetăţenii cu venit mic. Până în 1911, votca reprezenta 89% din toate băuturile alcoolice consumate în Rusia.

 



Ridichea uriasa si alte legume gigant

repka

Ridichea uriasa,basm popular rusesc povestit cu cuvintele mele…asa cum mi-am amintit.

giant turnip

A fost o data ca niciodata ca de n-ar fi nu s-ar povesti.A fost odata un bunic si o bunica care traiau intro casuta impreuna cu nepotica lor.Langa casuta aveau o gradina in care bunicul a semanat mai multe legume,printre care si ridichi.In fiecare dimineata mergea in gradina sa smulga buruienile si sa sape straturile, iar plantele cresteau vazand cu ochii.

Dupa un timp, bunicul a observat ca o ridiche crestea in fiecare zi cat altele intrun an si s-a gandit  sa o scoata din pamant ca s-o manace cu totii.A prins frunzele si a tras…a tras, dar nimic.Ridichea nu se clintea.A chemat-o pe bunica sa-l ajute.Bunica s-a prins de bunic, bunicul de ridiche si au tras…au tras, insa nimic.Bunica s-a gandit atunci s-o strige pe nepotica sa-i ajute si ea.Nepotica a venit, s-a prins de bunica, bunica de bunic, bunicul de ridiche si au tras cat au putut de tare,insa ridichea nu se clintea.Fetita l-a chemat atunci pe catel, catelul a chemat-o pe pisica, pisica l-a chemat pe soricel si impreuna au tras din toate puterile pana ce au reusit sa smulga ridichea uriasa dupa care au cazut cu totii claie peste gramada.Asa de mare a fost ridichea ca au mancat-o impreuna cu tot satul.Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus poveste-asa!

Unde-i unul nu-i putere, unde-s multi, puterea creste.Asta-i completarea mea.

Poate ca ridichea uriasa din poveste a existat cu adevarat dupa cum se vede in imaginile urmatoare.

big_pumpkincauliflowergiant_cabbagelarge_potato-783382giant_vegetablesvegetablegiant

Bugs Bunny a implinit 64 de ani

bugs_bunny

Credeam ca nu voi ajunge sa postez nimic astazi.Ma bucur ca am reusit la miezul noptii,macar.Am avut niste probleme cu calculatorul(din vina mea) si n-am mai avut chef de bloggereala.Poate ca am primit un semn ca ar fi cazul sa fac o pauza,sau a fost doar o zi mai putin frumoasa…nu stiu inca.

Astazi iepuroiul enervant,Bugs Bunny a implinit 64 de ani.A imbatranit si el ca si prietenii lui din desenele animate,Merrie Melodies,Warner Bros.

In 27 iulie 1940,iepurele Bugs Bunny a debutat pe micile ecrane, în desenul animat A Wild Hare.Bugs Bunny s-a „născut” in Brooklyn, New York, rezultatul imaginaţiei lui Tex Avery (care a regizat A Wild Hare, debutul lui Bugs Bunny) şi Robert McKimson (cel ce a creat disignul lui final), printre mulţi alţii. După Mel Blanc, vocea lui originală, Bugs Bunny are un accent Flatbush-an, o amestecătură de dialecte din Bronx şi Brooklyn. Fraza lui preferată este „What’s up, Doc?” (tradusă „Care-i treaba, meştere”), spusă în timp ce mănâncă un morcov. Alte fraze populare sunt: „Of course you realize…this means war” („Desigur, înţelegi că… asta înseamnă război”) şi „Ain’t I a stinker?”.
sursa

Mickey Mouse

Donald Duck

Disneyland

Povesti din Sibiul copilariei mamei mele

Sibiu
Mi-a venit ideea sa povestesc ceva frumos despre orasul copilariei mamei mele,Sibiul, dupa ce am citit ca in 26 iulie s-a nascut Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721, Nocrich – 1803, Sibiu), jurist sas, guvernator al Transilvaniei, colecţionar de artă şi fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.Poate ca intamplator sau nu,am mai citit astazi ca oraşul Sibiu va face parte, de anul viitor, din itinerar turistic european din România.

Dimineata am fost pe la mama mea sa vad cum se simte si sa-i duc ceva.Bineinteles ca i-am spus si ei ce am citit in calendarul zilei.Atat i-a trebuit si a inceput sa-mi povesteasca despre Sibiul in care a copilarit.

free-picture-artistic-architectural-sibiu

Familia mamei nu a fost instarita si stateau in chirie intro casa cu 14 apartamente si o curte interioara cu o poarta frumoasa de lemn.Proprietareasa imobilului facuse un regulament care era respectat cu strictete de toti chiriasii fara ca cineva sa aiba ceva impotriva.Fiecare familie avea o zi cand spala rufele in spalatoria casei,fiecare avea in pod sarmele in care-si intindeau rufele spalate,o  zi de batut covoarele,aveau si beci,iar curatenia era pastrata de toti chirisii,la fel si orele de liniste (intre 12-15 daca nu ma insel).In plus,poartea se inchidea fix la ora 22:00 si rar se intampla ca unul dintre ei sa intarzie.

Sibiu,curte interioara

In serile de vara,oamenii obisnuiau sa stea de povesti pe banca din curte pana tarziu si se bucurau de mirosul imbatator al florilor de Regina-noptii care cresteau pe un mic spatiu verde de sub un geam.Erau un fel de familie mare cu copii,pisica si caine.

Sibiu,_ochiiDespre „ochii” acoperisurilor aici.

In acea perioada,sibienii care stateau mai bine cu banii obisnuiau sa participe la cursele de cai de la hipodrom,mergeau la teatru sau opera,la cinematograf sau la muzeul Bruckenthal.Tot la muzeu era si locul de intalnire al fetelor care mergeau la cofetarie dupa ce primeau salariul.

Duminicile, lumea mergea la biserica si la plimbare cu caleasca daca-si permiteau.Iarna se plimbau cu sanii trase de cai,iar de Craciun,parintii  ii faceau mamei mele un cadou deosebit,o plimbare cu sania pana la Dumbrava.Tot de Craciun,copiii mergeau la proprietareasa cu prajituri si primeau cadouri de la ea.

Am fost si eu la Sibiu in copilarie cu parintii mei,din pacate,nu mai traia nimeni din familia mamei.Am mai fost odata acum cativa ani,la invitatia unor cunostinte.Era  de ziua mortilor (1 noiembrie) si am trecut pe la cimitir sa punem o lumanare si flori la mormintele bunicilor mei care au murit inainte ca eu sa ma fi nascut. Apoi am luat masa la restaurant si nu oriunde,ci la restaurantul hotelului Imparatul Traian unde neam de neamul meu n-a fost si nu stiu daca va mai fi vreodata.

Bineinteles ca am vizitat si casa copilariei,casa a carei poarta de lemn are un soare sculptat,am trecut si pe la manastirea Ursulinelor unde mergeau la scoala copiii de religie luterana,am trecut si pe Podul Mincinosilor, am vazut ruinele teatrului care a ars chiar cand se juca „Focul”,daca am retinut bine.

E tare frumos Sibiul si cred ca sibienii sunt mandri de orasul lor,capitala europeana in anul 2007.

Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Fecioarei Maria,26 iulie

Santi_gioacchino_e_annaStAnneIcon_saint_annaAngelos_Akotanos_Saint_Anne_with_the_Virgin_-_15th_centuryIgnoto_XV_Secolo_SantAnna_Favria(TO)
Domenico_Beccafumi.st.Ana

Nu prea le am cu religia si foarte rar postez subiecte religioase.Astazi fac o exceptie deoarece astazi Biserica Catolică sarbatoreste pe Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Sf. Fecioare Maria.Nu stiam cine sunt parintii Fecioarei Maria,bunicii lui Isus si am vrut sa aflu mai multe.Am gasit un site catolic din care am preluat cateva fragmente, cine vrea sa afle mai multe sa citeasca aici.

Зачатие_праведной_анны

Sfintele Evanghelii nu amintesc nimic despre părinţii Preacuratei Fecioare Maria, dar scrierile apocrife, nerecunoscute de Biserică deoarece conţin şi adăugiri inexacte, ne dau multe amănunte. Din ele se ştiu că mama Fecioarei Maria se numea Ana, iar tatăl Ioachim. Amândoi erau din tribul lui Iuda, tribul din care a fost ales Regele David şi trăiau o viaţă sfântă; stăpâneau mari turme de oi, dar, din nefericire, o grea durere le umbrea viaţa: nu aveau copii. La evrei, faptul acesta se considera o pedeapsă de la Dumnezeu şi constituia o dezonoare pentru familie; uneori li se refuza primirea darurilor pe care le duceau la Templu. Mâhnit şi umilit, Ioachim a plecat cu turma la munte, unde a rămas timp de cinci luni, până când un înger îl sfătuieşte să revină la Ierusalim; acelaşi înger, trimis de Dumnezeu, îi destăinuie Anei că la întoarcerea soţului de pe munte ea va fi mamă. Plină de fericire, Ana merge în întâmpinarea lui Ioachim şi-l întâlneşte la „Poarta Aurită”. O bucurie adâncă le cuprinde sufletele când se privesc unul pe altul şi împreună mulţumesc lui Dumnezeu că le-a ascultat rugăciunea îndelungată. În prima perioadă a cultului Sfinţilor Ioachim şi Ana, pictorii au ales tocmai această întâlnire a soţilor fericiţi pentru a le cinsti amintirea în sfintele icoane. Mai târziu, Sfânta Ana va fi reprezentată ţinând-o în braţe sau alături de ea pe copila Maria şi citind împreună Cartea Sfântă.

Birth of Mary

Cultul părinţilor sfinţi ai Maicii Domnului este foarte vechi, îndeosebi în părţile Răsăritului; în anul 550, împăratul Justinian a zidit la Constantinopol o bazilică în cinstea Sfintei Ana; şi astăzi Biserica Orientală ţine anual trei sărbători în cinstea bunicii Domnului nostru Isus Cristos. Din Răsărit, cinstirea Sfintei Ana s-a răspândit în Apus şi în anul 1584 a fost instituită o sărbătoare oficială pentru întreaga Biserică.

Referitor la soţul Sfintei Ana s-a păstrat o anumită rezervă, deoarece cărţile apocrife care îl aminteau îi atribuiau nume diferite; afară de numele Ioachim, tatăl Maicii Domnului a mai purtat numele de Cleofa, Sadac, Eli. În anul 1584 când s-a fixat sărbătorirea Sfintei Ana, Sfântul Ioachim a fost trecut în calendar la 20 martie, pentru ca din 1738 să fie sărbătorit în duminica după Sfânta Maria Mare, iar din 1913 în ziua de 16 august; noul calendar liturgic îl readuce alături de soţia lui şi se hotărăşte comemorarea Sfinţilor Ioachim şi Ana la data de 26 iulie.

Sărbătorirea în aceeaşi slujbă a Sfinţilor Ioachim şi Ana, părinţii Maicii Domnului şi bunicii lui Isus, este un omagiu adus bunicilor şi o reamintire a datoriei de a cinsti pe părinţii părinţilor noştri.

Ioachim este numele folosit şi în Vechiul Testament; se compune din numele lui Dumnezeu, Iahvé, şi un alt cuvânt care poate însemna: „a acorda, a împlini” sau „a ridica, a uşura (pe un nenorocit)”; împreună au înţelesul: „Dumnezeu acordă” ceea ce i s-a cerut sau „Dumnezeu ridică”, scapă pe cel nenorocit de ocară. Numele acesta se dădea copiilor doriţi şi ceruţi în rugăciune de la Dumnezeu; prin naşterea lor împlineau rugăciunea părinţilor şi ridicau ocara ce apăsa familia fără copii. În româneşte mai are formele: Achim, Ichim, Oachim, Ioachim, Chima, Chimel, Chinea, Chinu; din limba italiană se preia uneori si numele Gioachino.

Ana este unul dintre cele mai răspândite prenume feminine. După diferitele forme ale unui cuvânt ebraic, poate avea înţelesul de „graţioasă, amabilă, drăguţă” sau „Iahvé – Dumnezeu – a avut milă, a fost îndurător, a fost darnic”, cu înţelesul de: „a revărsat multe daruri, calităţi”. De ziua Sfintei Ana, 26 iulie, îşi sărbătoresc ziua numelui şi persoanele care poartă numele derivate din cuvântul Ana: Anica, Nica, Anicuţa, Nicuţa, Cuţa, Anişca, Nişca, Anişoara, Aniţa, Niţa, Anuca, Anuşa, Nuşa, Anuşca, Anuţa, Nuţa, Uţa, Anca, Ancuţa; precum şi formele mai noi: Aneta, Neta, Neti, Netuţa, Anita, Anina, Ani, Nana. Toate aceste nume invită la grija de a cultiva darurile sufleteşti în care se vede adevărata frumuseţe a unei femei.

Ilustratiile lui Maxfield Parrish (25 iulie 1870 – 30 martie 1966), pictor si ilustrator american

Maxfield Parrish - Reveries

Maxfield Parrish – Reveries

Maxfield Parrish-photo

Maxfield Parrish-photo

Maxfield Parrish (25 iulie 1870 –  30 martie 1966) a fost un pictor si ilustrator american.S-a nascut in Philadelphia, Pennsylvania si a inceput sa deseneze din copilarie ca forma de amuzament.Numele lui de botez a fost Frederick Parrish, insa mai tarziu a adoptat numele de fata al bunicii dinspre tata, Maxfield, acesta fiind mai tarziu numele sau de artist.Tatal lui a fost pivtor prisagist si gravor, iar parintii lui i-au incurajat talentul artistic.A urmat cursurile Colegiului Haverford si ale Academiei de Arta din Pennsylvania. Cariera sa artistica a durat mai mult de jumatate secol, artistul  aducandu-si contributia in formarea epocii de aur a ilustratiei si viitorul artelor vizuale americane.

Maxfield Parrish net

Maxfield Parrish (25 iulie 1870 – 30 martie 1966), pictor si ilustrator american

Tot in 25 iulie s-a nascut si Thomas Eakins (25 iulie 1844 – 25 iunie 1916), pictor realist american, fotograf, sculptor.