„Traiasca 1 Mai,ziua Internationala a Oamenilor Muncii!”

Imi amintesc de perioada cand sarbatoream Ziua Muncii si era frumos.In copilaria mea, (of, ce ce mult a trecut de-atunci) era chiar frumos si abia asteptam sa mergem la defilare cu parintii.Dimineata pe la ora 6.00 se dadea desteptarea cu muzica de fanfara.Trecea un camion cu fanfara uzinei si ne trezea cu cantarea ! mai muncitoresc.Incepea forfota in case si oamenii se pregateau sa mearga la defilare.Intotdeauna de 1 mai aveam narcise albe si liliac, asa ca mergeam la defilare cu un buchetel de flori.Uneori, defilam in caruri alegorice impodobite tare frumos.Dupa defilare mergeam la padure sa mancam mici, sa bem suc sau sirop, vata pe bat, turta dulce, acadele si alte dulciuri care numai de 1 mai si 23 august se gaseau.Era frumos atunci.Si oamenii erau altfel.

Am crescut si totul s-a schimbat.Deja intrasem in noua era si totul devenise de nesuportat.Deja eram si eu om al muncii si de 1 mai aveam de facut stegulete si flori din hartie creponata.Colegele mai varstnice ne invatau cum sa facem flori frumoase.Apoi ne pregateam pentru defilare.Nu era permis sa lipsim,se facea prezenta si riscai mult daca nu erai prezent.Singura noastra mangaiere era ca de 1 Mai si de 23 august erau cam singurele zile din an cand mancam mici(daca mai prindeam) si beam Pepsi(daca aveam noroc).Daca nu,gaseam noi altceva,macar floricele de porumb si seminte.

Ziua Internationala a Muncii, 1 Mai, se sarbatoreste in toata lumea in amintirea miscarilor de protest ale proletariatului ce au izbucnit in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aceasta sarbatoare fiind cea mai mare a social-democratiei. In Romania, ea capata tenta comunista odata cu venirea la putere a Partidului Comunist, in 1945. Cum comunismul, la fel ca si fascismul, facea din orice eveniment motiv de parada , au luat nastere miscari de propaganda,defilari cu stegulete, pancarde, flori, discursuri, cantece patriotice (1Mai Muncitoresc ) in cinstea partidului comunist.

În „epoca Ceausescu”, 1 Mai s-a sarbatorit prin grandioase defilãri în uniforme, cântece patriotice si lozinci scrise cu trupuri umane, dupã model nord-corean, pregãtite cu mari eforturi umane . Muncitorii erau obligati sa participe la defilare pe strazile orasului cu pancarte,stegulete,flori.Cand ajungeau in dreptul tribunei oficiale isi indreptau privirea catre conducatori,fluturau steguletele si florile si strigau lozinci pentru conducãtorul iubit:

„Trăiască 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc!”

„Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!”

„Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!”

„Traiasca Nicolae Ceausescu,cel mai iubit fiu al poporului,ctitorul epocii de aur!”

Sãrbãtoarea îsi pierduse sensul initial, fiind parte a cultului personalitãtii lui Nicolae Ceausescu.

In zilele noastre,ziua de 1 Mai e numai buna pentru campaniile electorale ale unor partide si politicieni.Pentru altii,ziua aceasta e o zi libera,atat.

Festivalul Internaţional Shakespeare 2008

Ajuns la cea de-a VI-a ediţie, Festivalul Internaţional Shakespeare 2008 se constituie în acest moment, prin calitatea şi numărul invitaţilor, ca cel mai important eveniment teatral din România. Iniţiat în 1994 de către directorul de atunci al Teatrului Naţional din Craiova, domnul Emil Boroghină, festivalul se află într-o permanentă dezvoltare, reuşind nu doar să păstreze un standard ridicat, ci şi să se dezvolte atât din punct de vedere calitativ, cât şi cantitativ.

La fel ca şi la ediţia precedentă, Festivalul Internaţional Shakespeare se desfăşoară în duplex Bucureşti – Craiova, continuând parteneriatul dintre ArCuB, Teatrul Naţional din Craiova şi Fundaţia „William Shakespeare”.

Începînd cu ediţia din 2008, Festivalul şi-a propus să instituie o foarte înaltă distincţie: Premiul Internaţional Shakespeare, ce va fi acordat o dată la doi ani unei personalităţi din lumea teatrului sau a scrisului, cu contribuţii majore în promovarea şi afirmarea operei shakespeariene, laureatul urmând a fi decis de un juriu internaţional condus de istoricul şi criticul George Banu, profesor al Universităţii Sorbona din Paris.

Se întrevede aşadar o ediţie amplă, cu evenimente majore şi invitaţi extraordinari, o adevărată sărbătoare, demnă de numele marelui Shakespeare. Un festin teatral, de care vă invităm să vă bucuraţi din plin.

Programul Festivalului International Shakespeare.

Sonet XV

Cînd văd că orişice făptură-şi are
Pe-o clipă doar desăvîrşirea ei,
Că lumea-i scenă cu actorii-i care
Se trec sub ochii stelelor şi ei,
Că bietul om ca un tufar răsare
Şi-abia se coace şi-i de moarte prins
Şi-acelaşi cer furtună-i dă şi boare
Şi amintirea-i rîde focul stins,
Pot să-ţi zăresc bogata primăvara
În tot ce are slab şi omenesc,
Luptînd c-un Timp călău, c-o Vîrstă-amară,
Ce ziua ta cu noapte-o prihănesc.
Cu Timpu-i doar Iubirea-n bătălie,
Ce-ţi fură el, ea-ţi readuce ţie .

Copii vanduti ca sclavi

Multi baietei si fetite sunt norocosi si fericiti pentru ca au mama si tata,frati si surori si sunt cu totii impreuna.Ei merg la scoala,au timp sa se joace.Sunt fericiti.
Dar sunt fetite si baieti mai putin norocosi.In fiecare an mii de copii sunt despartiti de parintii si fratii lor,nu mai merg la scoala,n-au timp de joaca si poate ca nici nu stiu ce este joaca.Ei sunt pusi sa munceasca in fabrici,pe camp,pe santiere,in ateliere si sunt tratati cu cruzime .Acesti copii nu au copilarie ,nu au speranta.Ei plang si nu-i alinta nimeni.
Multi dintre acesti copii sunt vanduti ca sclavi chiar de catre parintii lor care scapa de o gura in plus si fac rost de niste bani.
In tarile sarace copiii incep sa munceasca chiar de la 4-5 ani . Milioane de copii din intreaga lume traiesc fara a li se respecta drepturile pe care le are orice copil.Dreptul de-a avea hrana,apa curata,ingrijire medicala,conditii decente de viata.dreptul de-a fi impreuna cu familiile lor sau in centre de ingrijire pentru a fi feriti de abuzuri fizice si psihice.Copiii trebuie sa mearga la scoala,au dreptul la educatie si…au dreptul la joaca.
Si cand te gandesti ca sunt copii care lucreaza in fabrici de jucarii,copii care fac multe jucarii fara a se juca vreodata cu ele.

Mii de copii din sud-vestul Chinei au fost vânduţi ca sclavi precum „verzele”, pentru a munci în cele mai prospere zone ale ţării, cum ar fi provincia sudică Guangdong.

Anul trecut, autorităţile din China au lansat o acţiune naţională de combatere a exploatării copiilor şi a sclavagismului, după ce presa a scris despre sute de fermieri săraci, copii şi persoane cu handicap forţaţi să muncească în fabrici şi mine din provinciile Shanxi şi Henan.

„Piaţa copiilor sclavi (în provincia Sichuan) a fost creată de şeful unei bande locale, formată din 18 persoane, care gestionează între 50 şi 100 de copii sclavi. Copiii au în general între 13 şi 15 ani, însă pot părea mai mici de 10 ani”.

Potrivit ziarului citat, 76 de copii din districtul Liangshan au fost daţi dispăruţi din februarie, 42 dintre aceştia fiind plecaţi deja din regiune pentru a munci.

Cei mai mici copii descoperiţi pe piaţa muncii aveau între şapte şi nouă ani.

Potrivit unui contract, dat publicităţii de un reporter sub acoperire, un copil muncitor este plătit cu 3,5 yeni (adică 0,50 dolari) pe oră şi trebuie să muncească cel puţin 300 de ore pe lună.

„Aceşti copii sunt robuşti şi pot face munci grele”, a spus unul dintre cei care răspund de aceşti copii exploataţi, în timp ce a tras o fetiţă plăpândă lângă el.

Potrivit agenţiei de ştiri Xinhua, guvernarea districtului a trimis oficiali pentru a-i salva pe copii, însă unii dintre ei au refuzat să plece.

Ziua internationala a dansului

Ziua de 29 Aprilie,conform calendarului UNESCO este Ziua Internationala a Dansului.

In 1982, Comitetul International al Dansului din cadrul Institutului International de Teatru (ITI – UNESCO) a infiintat Ziua Internationala a Dansului, care este celebrata in fiecare an pe 29 aprilie. Data reprezinta ziua de nastere a lui Jean-Georges Noverre, un mare reformator al dansului, nascut in 1727. In fiecare an, un mesaj creat de o personalitate cunoscuta din domeniul dansului este distribuit in intreaga lume. Intentia Zilei Internationale a dansului si a mesajului sau este sa ii aduca laolalta, in aceasta zi, pe toti cei interesati de dans, sa sarbatoreasca aceasta forma de arta si sa-i dezvaluie universalitatea, sa depaseasca toate barierele politice, culturale, etnice si sa aduca impreuna oameni in pace si prietenie printr-un limbaj comun – care este dansul.

„Dansul este cea mai veche forma originala de exprimare umana. Prin intermediul corpului si al limbajului fizic, dansul are o puternica legatura cu universul emotional si spiritual. Dansul vine din adancuri, este conectat la Spiritul Pamantului care ne-a nascut si ne hraneste ca o mama. Este o parte integranta a existentei umane. Dansul este un limbaj universal. El reprezinte identitatea umana si este o sarbatoare a spiritului uman. Dansul este inima artistica a infratirii dintre oameni. Este un remediu sacru universal.”

In Anul 1977, Agentia Spatiala Americana NASA a lansat o sonda spatiala cu numele de Voyager. In interiorul acestei sonde spatiale se gaseste un disc de aur(Voyager Golden Record) pe care au fost inregistrate piese muzicale reprezentative pentru istoria umanitatii. Una dintre aceste piese se intituleaza „Tchakrulo”(in traducere, unire, armonie). Veti avea ocazia sa ascultati aceasta melodie intr-o interpretare deosebita in acest spectacol.

Samaia – The Georgian Legends, spectacolul ce reuneste pentru prima data cele mai bune companii de muzica si dans din Georgia, va fi prezentat in premiera mondiala la Bucuresti chiar de Ziua Internationala a Dansului.

Samaia este un proiect artistic unic, ce isi trage puterea din anticele povesti mitologice si culturale caucaziene. Samaia este o calatorie catre dragostea de viata si libertate.

Numele spectacolului „ Samaia” este dat de dansul ce o omagiaza pe prima femeie rege din istoria Georgiei, este vorba de regele-regina Tamar, ce era prezentata a fi „rege intre regi si regina intre regine”. Regina Tamar a fost unul dintre cei mai buni conducatori politici si militari ai vremii sale(sec. 12- 13) si una dintre cele mai infocate aparatoare a ortodoxismului. Dupa moarte, Tamar a fost sanctificata de Biserica Ortodoxa Georgiana.

Regina razboinica a Georgiei si dansatorii ei luptatori vin la Bucuresti sa ne uimeasca cu spectaculoasele dansuri si frumoasele melodii georgiene.

Dansatorii georgieni isi incep din copilarie cariera. Selectati pentru scolile de dans de la varsta de 7 ani, ei ajung ca la maturitate sa poata executa figuri ce par aproape imposibile.

SAMAIA – The Georgian Legends este un spectacol ce aduce pe scena artisti cu deosebite calitati interpretative. Spectacolul este total, cu dansuri ale caror parti acrobatice te tin cu sufletul la gura, fascinante lupte cu sabii si melodii ce iti incanta auzul. Printi si printese ai dansului si cantecului va vor incanta cu dansuri si melodii ce nu au egal.

Catastrofa nucleara de la Cernobîl

Cernobîl, 2007

Au trecut 22 de ani de la ziua cand s-a declansat infernul pe actualul teritoriu al Ucrainei.Imi amintesc ca eram la servici si s-a auzit un zvon ca s-a intamplat o nenorocire.Au incercat ei sa tina secret accidentul nuclear,dar norul radioactiv ajunsese departe si, din cate imi amintesc, Suedia a fost prima tara care a tras semnalul de alarma.La noi,copiilor li s-a dat iod, iar adultii au cumparat din farmacii.Cu toate acestea, radiatiile de la Cernobîl au afectat pe multi dintre noi, multi copii nascandu-se cu diferite probleme de sanatate.

Era o primavara frumoasa si calduroasa.Mergeam la servici ca de obicei, dar ceva nu era in regula.Mi se punea un nod in gat si simteam o uscaciune nefireasca.Nu stiam care e cauza, apoi am auzit despre nenorocire.

De atunci mi s-a mai intamplat odata sau de doua ori sa am aceleasi senzatii neplacute si sunt sigura ca tot din cauza nivelului depasit al radiatiilor .

„La reactorul 4 al centralei nucleare a avut loc o explozie, cel mai probabil provocată de o eroare umană. Timp de 9 zile, reactorul a emis în atmosferă radiaţii de 400 de ori mai intense decât bomba atomică de la Hiroshima. Puţini au fost cei care au ştiut ce s-a întâmplat de fapt. Informaţiile au fost ţinute secrete de responsabilii locali, chiar şi faţă de conducerea sovietică.

În noaptea dintre 25 spre 26 aprilie 1986, o explozie violentă a distrus reactorul 4 al centralei de la Cernobîl. Temperatura mult prea ridicată a topit miezul reactorului şi a distrus scutul de protecţie al clădirii, care cântărea nu mai puţin de o mie de tone. Fisiunea nucleară a dus la degajarea de substanţe radioactive în atmosferă. Calvarul supravieţuitorilor însă abia începea.Oraşul Pripiat, construit special pentru muncitorii de la Cernobîl, a fost evacuat abia o zi mai târziu, pe 27 aprilie. Deşi responsabilii locali au încercat să ascundă amploarea dezastrului, sub presiunea guvernelor occidentale, liderul sovietic de atunci – Mihail Gorbaciov a ordonat guvernului să facă lumină în acest caz.

Vestea unui accident nuclear a provocat o adevărată psihoză printre europeni. Specialiştii din domeniu au atras atenţia asupra efectelor nocive care apar în urma expunerii la emisiile radioactive. Cel mai mult au avut de suferit Ucraina, Belarus şi Rusia. Peste 3 milioane de ucraineni, inclusiv peste un milion de copii au fost afectaţi de „efectul Cernobîl”. Emisii radioactive au trecut şi peste România, Polonia, Iugoslavia şi au ajuns până în Statele Unite.

Statisticile medicilor români confirmă spusele specialiştilor. După accidentul nuclear, România a înregistrat o creştere a numărului de copii cu probleme grave de sănătate. Dezastrul pare să nu se fi oprit încă. Cercetătorii susţin că efectele radioactivităţii vor continua să apară şi în următorii 20 de ani.

Ultimul reactor al centralei de la Cernobîl a fost închis în 2002. Cu toate acestea, ucrainenii trăiesc în continuare cu spaima că ar putea fi din nou contaminaţi.”

De ce liliecii nu au prieteni

Pasarelele stiu foarte multe povesti.Trebuie doar sa ne facem timp ca sa le ascultam si,negresit vom afla povesti si legende nestiute sau uitate de noi.Astazi mi-a fost dor de povesti si am aflat de la canarii vorbareti de ce liliecii nu au prieteni.

A fost odata ca niciodata.A fost odata cu multi ani in urma,pe vremea cand omul inca nu era pe Pamant.A fost un razboi intre animale si pasari.Nimeni nu a stiut vreodata de ce.S-a intamplat pur si simplu.Toata pasarimea si-a luat zborul spre campul de lupta si si-a facut tabara.Animalele au mers si ele acolo pe picioare.Erau doua tabere de razboinici:tabara inaripatelor si tabara animalelor cu doua picioare.

Liliacul s-a alaturat pasarilor.”Am aripi,asa ca trebuie sa fiu pasare.Si cu cat suntem mai multe pasari,cu atat vom castiga mai repede razboiul.”

Prima batalie a fost foarte lunga si grea,dar incetul cu incetul,ghearele si coltii animalelor au reusit sa le vina de hac pasarilor.

Liliacul a vazut ca pasarile pierd batalia si s-a ascuns intro tufa.

Dupa ce s-a terminat marea batalie,animalele si pasarile s-au retras in tabarele lor.

Bizonul,scuipand niste pene dintre dinti a intrebat:”Le-am batut bine pe zburatoare?”

„Da,le-am dat peste clont”,a strigal liliacul cu o voce pitigaiata.

Animalele au tacut.”Ce faci cu noi,liliacule,a strigat castorul dand din coada tare suparat.Tu ai aripi,esti din cealalta tabara”.

„Da,e adevarat,a racnit si ursul.Si vreau sa te manac!”

„Prieteni,calmati-va,coborati cu picioarele pe pamant!”a spus liliacul aratand catre gura lui.”Cand ati mai vazut voi o pasare cu dinti?Cum sa fiu pasare daca am dinti?”

Urma inca o batalie a doua zi,iar liliacul a trecut in tabara animalelor.”Sa le venim de hac ciocurilor”,a strigat liliacul.

De data aceasta pasarile au zburat pregatite de lupta avand soarele in spatele lor,stralucirea soarelui orbind animalele.Pasarile s-au napustit cu ghearele si aripile asupra animalelor.De data asta,pasarile au castigat batalia.Liliacul s-a ascuns din nou intro tufa.

Dupa ce s-a terminat totul si pasarile au zburat inapoi in tabara lor,liliacul s-a alaturat lor pe furis.

Vulturul a spus:”Astazi am castigat batalia,am invins!”

„Da,le-am aratat noi animalelor”,a strigat liliacul.

„Stai putin!”,a croncanit corbul.”Tu ai fost in cealalta tabara”.

„Prieteni!Uitati-va bine la mine!Cand ati vazut voi un animal cu aripi cum am eu?Bineinteles ca sunt pasare ca si voi.”Si si-a falfait aripile cu putere.

„Cred ca ai dreptate”,a spus vulturul.

La fel a procedat liliacul de fiecare data cand erau batalii.Cand vedea ca o tabara e pe cale sa piarda batalia,se prefacea ca face parte din cealalta tabara.

Sefii taberelor razboinice s-au hotarat sa se intalneasca si sa faca o intelegere ca nu se mai putea asa,din batalie in batalie fara un castigator sau invins.

Liliacului ii era foarte greu acum,nu putea sa faca parte din ambele tabere.Sefii stiau ce siretlicuri a folosit si au luat o hotarare in privinta lui.

„Prietenii trebuie sa se ajute intotdeauna unul pe celalalt si nu sa se prefaca a fi ceva cand sunt altceva”,au spus sefii.

„Liliacul are aripi,dar nu este pasare.Are dinti,dar nu este animal.De acum inainte,liliacul va zbura numai noaptea cand celelalte pasari dorm,iar animalele vaneaza.”

Toate vietuitoarele au aprobat aceasta hotarare.

„Intotdeauna vei fi singur,liliacule.Nu vei avea niciodata un prieten nici printre vietuitoarele care zboara ,nici printre cele care merg!”

De aceea liliecii zboara noaptea si nu au nici un prieten.

Liliecii sunt foarte utili atat omului cat si mediului inconjurator in multe feluri.
Liliecii care se hranesc cu fructe si nectar, polenizeaza si imprastie semintele plantelor in padurile tropicale. Multe fructe sau legume (ex.banane, avocado, vanilia, piersicile) depind aproape in totalitate de lilieci pentru polenizare.

Liliecii insectivori, care traiesc si in tara noastra, sunt esentiali in controlul numarului de insecte. De exemplu, un „Pipistrellus pipistrellus”, care este unul din cei mai mici lilieci de la noi din tara poate consuma intr-o ora aproximativ 600 de tantari.

Guano-ul (excremente de liliac) este foarte bogat in potasiu si nitrati, fiind cel mai bun fertilizator pentru legume, plante si flori si este 100% natural.

Pisica + hamster=love

Nu prea suntem obisnuiti sa vedem o pisica si un hamster in aceeasi incapere fara a se urmari unul pe altul-pisica sa-l prinda,hamsterul sa se fereasca de pisica.Si totusi,intre cele doua animalute poate sa existe iubire.

O pisica si un hamster sunt un cuplu de ceva timp,dorm impreuna,mananca impreuna,se plimba ,se spala,se joaca impreuna.Cei doi prieteni sunt foarte fericiti si au grija unul de altul.

Povestea Iepurasului de Pasti

Iepurasul de Pasti este asteptat de toti copiii in fiecare primavara.El aduce dulciuri si oua colorate intrun cosulet.Cand a aparut pe lume Iepurasul?Unde s-a nascut el?Stiti povestea Iepurasului de Pasti?A fost odata ca niciodata.Demult,intro tara nu foarte indepartata de Romania.Germania e tara in care s-a nascut Iepurasul de Pasti.Era primavara ca acum,soarele stralucea si incalzea pamantul,iarba era deja inalta,felurite floricele colorate in toate culorile curcubeului se zareau printre firele de iarba.Era asa de frumos,vantul adia usor si se auzeau pasarile ciripind.De fapt,pasarile nu ciripeau doar ca sa se afle in treaba;ele isi vorbeau si anuntau ca in poienita au aparut niste urechiati frumosi si tare veseli.Una dintre pasarele (care era mai batrana) a ciripit:

-Urechiati ?Au codita scurta si sunt tare pufosi?

-Da,i s-a raspuns.-Stiu cine sunt pufosii .Sunt iepurasii si-l aduc pe Iepurasul de Pasti.

Atunci s-a nascut Iepurasul ,prin secolul al XV-lea cand s-a si scris despre el.Mai tarziu,prin secolul al XVIII-lea,in Germania s-au facut si primii iepurasi din aluat si zahar.In America,Iepurasul a ajuns prin secolul al XVII-lea ,adus de catre colonistii germani.

Copiii l-au iubit tare mult pe Iepuras si au inceput sa-l astepte cu nerabdare in fiecare primavara pregatindu-i un cuib cu oua colorate.Baieteii faceau cuiburile din sepcutele lor,iar fetitele din bonete.Asa era atunci.Mai tarziu le-a venit ideea sa faca cosulete pentru Iepuras.

In cuiburile pentru Iepuras se aseaza oua colorate ,la inceput se colorau numai in rosu,culoarea sangelui,(sacrificiul lui Isus si renasterea naturii).Mai tarziu au inceput sa fie colorate in mai multe culori.Stiti ca ouale se pot colora cu coji de ceapa?

De atunci au trecut sute de ani ,iar copiii pregatesc si acum cuiburi pentru Iepuras.In gradina,in casa ,cosuletele sunt aranjate cu grija.Se pune iarba,chiar si floricele si oua colorate.Iepurasul vine cand copiii nu-l vad,foarte rar se intampla ca Iepurasul sa se lase vazut de prichindei.El lasa dulciurile si pleaca mai departe.In dimineata de Pasti,copiii abia asteapta sa caute prin gradina si iarba sa gaseasca oua de ciocolata,Iepurasi de ciocolata si oua frumos colorate in cosuletul pregatit.De multe ori au surprize mari cand gasesc oua si dulciuri in tufele de flori si in iarba.Iepurasul are cuiburi secrete care nu se vad decat in ziua de Pasti.

Cam atat despre povestea Iepurasului de Pasti.Va veni la toti,el nu uita pe nimeni.Toti vom gasi ceva dulce de la el si oua rosii.

Pasti fericit! Hristos a Inviat!

Iubiti animalele si copiii!

Exista oameni care iubesc copiii si-i ajuta fara a cere ceva.Aflati mai multe de la Isabellelorelai.
Am adoptat si o pisicuta virtuala .
Adopt your own virtual pet !

My virtual kitten !

Avem in familie si pisici adevarate.Iubim animalele mult.Ele ne rasplatesc pentru ca le ingrijim oferindu-ne multa dragoste.Nu suntem o familie instarita,din contra,ne descurcam greu cu plata utilitatilor,avem un venit mic pitic .De ce m-am simtit obligata sa vorbesc despre bani?Pentru ca am auzit unele persoane spunand ca se construiesc adaposturi pentru animale in loc sa ajute copiii mai nevoiasi.E gresit sa gandim asa.Cei mai multi dintre noi traim la limita decentei.Cati dintre noi isi permit sa-si cumpere…sa zicem,o pereche de pantofi?Dar sa mergem undeva la munte?Poate ca exagerez,dar in tara in care traiesc eu,o tara numita Romania,toti cei din jurul meu traiesc greu,unii mai greu si cativa traiesc binisor sau bine.Daca salariile si veniturile ar fi decente n-am mai vedea copii suferind de foame si de frig,copii bolnavi,copii tristi care plang de dorul parintilor plecati.De ce trebuie sa plece atatia tineri sa munceasca in alte parti?De ce n-ar munci aici pe salarii decente. Iarasi m-am aprins si am mai vorbit despre acest subiect nu demult.Le doresc celor care ne conduc sa traiasca asa cum isi doresc,dar sa ne lase si pe noi sa traim respectandu-ne,respectandu-si promisiunile,punand mai presus interesele tarii decat cele personale.Sunt tare trista,suntem tare tristi.Suntem o natiune de oameni foarte tristi.

Poveste de dragoste

Tot in 22 aprilie(ziua cand tatal meu a plecat) a pornit in ultima calatorie si Mircea Eliade ( prozator, istoric al religiilor, romancier, eseist, membru al Academiei Romane si al altor academii si societati stiintifice straine, Doctor Honoris Causa al mai multor universitati europene si americane. Stabilit, intre anii 1945 si 1956, in Franta, apoi in SUA,nascut in 9 martie 1907).Nu ma apuc acum sa filozofez ca habar n-am de filozofie,dar am citit si eu demult povestea de dragostea celor doi tineri de religii si culturi diferite.

Sper sa placa povestea mea,mai ales ca toti am fost sau suntem indragostiti.Nu-i asa ca nu se poate trai fara iubire?

”Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si nimanui altuia.Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia ,asa ii voi astepta eu venirea ,si cum iti sunt tie razele ,asa va fi trupul lui mie”.

Pentru noi, romanii, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit, generatii de-a randul, o adevarata incantare. Cu toate acestea, putini stiu ca prototipul personajului princial al cartii a trait cu adevarat, pana in 1990, in tara Vedelor si a Upanisadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, si se numea Maitreyi Devi. Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, si avea sa devina o cunoscuta poeta indiana. Intalnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al.-George la Calcutta, in 1972, a „declansat” scrierea unei noi carti.

Tulburatoarea poveste de dragoste din anii ’30 a primit astfel o replica magistrala de la insasi eroina ei, Maitreyi (in carte, Amrita), dupa 42 de ani. Romanul-raspuns „Dragostea nu moare”, scris mai intai in bengali, a fost tradus si publicat in limba engleza in 1976. Ne cufundam, in timpul lecturii, in peisajul si in mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor si simbolurilor. Coloana vertebrala a cartii de fata este insa relatarea cu autenticitate si, as zice, cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: infiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii impartasite si destramarea ei.
Mircea si Amrita (din „Dragostea nu moare”), ca si Allan si Maitreyi (din „Maitreyi”), pot sta alaturi de nemuritoarele cupluri Paul si Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta.