Voluntariat

forevergreen a scris pe blog un post „Spirala voluntarilor” si pentru ca ma intereseaza acest subiect inca de acum un an cand am ajuns in spital de urgenta la sectia Neurologie,vreau sa-mi spun parerea.

Norocul meu ca nu a fost ceea ce s-a banuit si dupa vreo doua zile m-am simtit mai bine.In acea perioada cand am realizat ca intro clipa se poate sfarsi totul,am simtit ca ceva s-a schimbat si ca moartea nu mai e o sperietoare,e ceva firesc care face parte din viata.De ce sa nu traiesc atunci asa cum n-am mai trait din lasitate,prejudecati,teama de ridicol …Mi-am dat seama ca sunt altfel in momentul cand am simtit nevoia sa intind o mana de ajutor colegei de suferinta,o femeie in varsta de 81 de ani.Femeia avusese un accident vascular mai usor,dar boala si varsta au facut-o neputincioasa.Familia venea zilnic la ea in vizita,dar eu eram tot timpul cu ea si am vazut ca are nevoie de ajutor.Personalul de ingrijire isi facea datoria cand era programat,in rest,ma abtin sa spun.Nici nu pot sa descriu ce minunat te simti cand ajuti fara nici un scop,doar din omenie.Ca mine sunt destui oameni,am cunoscut acolo.

Acum fac niste cursuri organizate de Agentia de somaj special pentru femeile de vreo 50 de ani care sunt somere (cam greu e sa gasesti servici cand nu esti tanar),cursuri de ingrijitor batrani.Cum se stie,pe langa orele teoretice se face si practica.Nu vreau sa spun decat ca am avut ocazia sa vad oameni care au nevoie de ajutor si de multa mangaiere.Nu are rost sa dau amanunte.Vreau doar sa recomand tuturor care nu concep ca lor li s-ar putea intampla sa devina neajutorati si n-au intelegere fata de semenii lor in suferinta,sa viziteze sectia Cronici a unui spital.Intradevar,majoritatea bolnavilor sunt in varsta,dar batranetea si boala nu tine seama de nimic.Cand e sa fii neputincios,neajutorat nu conteaza ca ai fost rege sau cersetor daca tu nu te poti ingriji singur si nici macar sa vorbesti nu poti .Auzi,intelegi si… astepti doar sa se termine totul.