Arhive blog

Poveste de dragoste

Tot in 22 aprilie(ziua cand tatal meu a plecat) a pornit in ultima calatorie si Mircea Eliade ( prozator, istoric al religiilor, romancier, eseist, membru al Academiei Romane si al altor academii si societati stiintifice straine, Doctor Honoris Causa al mai multor universitati europene si americane. Stabilit, intre anii 1945 si 1956, in Franta, apoi in SUA,nascut in 9 martie 1907).Nu ma apuc acum sa filozofez ca habar n-am de filozofie,dar am citit si eu demult povestea de dragostea celor doi tineri de religii si culturi diferite.

Sper sa placa povestea mea,mai ales ca toti am fost sau suntem indragostiti.Nu-i asa ca nu se poate trai fara iubire?

”Ma leg de tine, pamantule, ca eu voi fi a lui Allan si nimanui altuia.Voi creste din el ca iarba din tine. Si cum astepti tu ploaia ,asa ii voi astepta eu venirea ,si cum iti sunt tie razele ,asa va fi trupul lui mie”.

Pentru noi, romanii, romanul Maitreyi al lui Mircea Eliade a constituit, generatii de-a randul, o adevarata incantare. Cu toate acestea, putini stiu ca prototipul personajului princial al cartii a trait cu adevarat, pana in 1990, in tara Vedelor si a Upanisadelor. Era fiica lui Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian, si se numea Maitreyi Devi. Tanarul Mircea Eliade avea, cand a cunoscut-o, 23 de ani iar ea 16. Adolescenta scria versuri, apreciate de Rabindranath Tagore, si avea sa devina o cunoscuta poeta indiana. Intalnirea dintre Maitreyi Devi si reputatul nostru sanscritolog Sergiu Al.-George la Calcutta, in 1972, a „declansat” scrierea unei noi carti.

Tulburatoarea poveste de dragoste din anii ’30 a primit astfel o replica magistrala de la insasi eroina ei, Maitreyi (in carte, Amrita), dupa 42 de ani. Romanul-raspuns „Dragostea nu moare”, scris mai intai in bengali, a fost tradus si publicat in limba engleza in 1976. Ne cufundam, in timpul lecturii, in peisajul si in mentalitatea indiana, cu mirifica ei lume a miturilor, ritualurilor si simbolurilor. Coloana vertebrala a cartii de fata este insa relatarea cu autenticitate si, as zice, cu geniu a celei mai mari minuni a lumii: infiriparea sentimentului de dragoste, fericirea iubirii impartasite si destramarea ei.
Mircea si Amrita (din „Dragostea nu moare”), ca si Allan si Maitreyi (din „Maitreyi”), pot sta alaturi de nemuritoarele cupluri Paul si Virginia, Tristan si Isolda, Romeo si Julieta.

eliademaitreyi1