Daily Archives: aprilie 6, 2008

Francesco si Laura

Francesco si Laura

Francesco si Laura

Josef Manes - The Meeting of Petrarch and Laura at Avignon in the Year 1327

Josef Manes – The Meeting of Petrarch and Laura at Avignon in the Year 1327

 

Casa di Francesco Petrarca, Laura e il Poeta

Casa di Francesco Petrarca, Laura e il Poeta

Marie Spartali Stillman - The First Meeting of Petrarch and Laura

Marie Spartali Stillman – The First Meeting of Petrarch and Laura

Philippe-Jacques van Brée - Laure et Pétrarque à Fontaine de Vaucluse

Philippe-Jacques van Brée – Laure et Pétrarque à Fontaine de Vaucluse

Marie Alexandre Valentin Sellier - La farandole de Pétrarque

Marie Alexandre Valentin Sellier – La farandole de Pétrarque

sursa poze

Acum mai bine de şase veacuri, anume în 6 aprilie 1327, la ceasul slujbei de dimineaţă, în biserica Sfînta Clara din Avignon, un tînăr italian zăreşte, printre credincioşii veniţi să se roage, pe o tînără provenţală care-i atrage luarea aminte prin frumuseţea, gingăşia şi puritatea expresiei.Privirile lor se întîlnesc, şi din această întîlnire de o clipă se iscă între ei o atracţie fulgerătoare.Cu deosebire, tînărul e robit cu totul şi pentru totdeauna.

Tanarul se numea Francesco Petrarca, iar frumoasa fata de care s-a indragostit pentru totdeauna era Laura.

Reprezentant de frunte al liricii universale, Francesco Petrarca a fost unul dintre primii umanisti ai Renasterii. Gloria sa literara, recunoscuta chiar din epoca (in 1341 a fost incoronat, la Roma, ca rege al poetilor), se revendica, mai cu seama, de la florilegiul de poeme scrise in toscana, inchinate iubitei sale Laura de Noves, reunite sub titlul Cantonierul.Aceasta masiva culegere de poezii de dragoste surprinde prin delicatete,armonie,cultul pentru frumos si marea ei putere de idealizare a femeii.Marcand dorinta despartirii de lumea mistico-scolastica a Evului Mediu, ,,pe care intelectul o admite , dar pe care inima o respinge, iar inchipuirea o condamna (Francesco de Sanctis), poemele lui Petrarca se caracterizeaza printr-o perfectiune prozodica fara egal si exprima sentimentele si starile sufletesti ale unui indragostit fara leac: duiosia, melancolia, visarea voluptuoasa, resemnarea contemplativa.

Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu…

din volumul„Petrarca -Sonete”

traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)

Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu
Nu obosi să-ţi fie doar ţie închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu?Cum- lăudîndu-ţi chipul şi zîmbetul anume,
Şi buclele, şi ochii la cari mă tot gîndesc-
Nu-mi osteneşte graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi şi-o noapte să te mai strig pe nume?
Cum paşii mei au încă puterea să-nsoţească
Mereu şi-oriunde urma şi umbra-ţi îngerească,
Pierzînd zădarnic viaţa spre-a inimii ruină?

Şi dacă stric atîta hîrtie şi cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greşeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!

6 aprilie 1490

matei-corvin1

La moartea fratelui meu Matei

In ziua de 6 aprilie acum 598 de ani (daca am scazut bine) a murit Matei Corvin.Desi inscaunat rege al Ungariei,Matei Corvin a fost roman nascut la Cluj.Casa in care s-a nascut fiul lui Iancu de Hunedoara s-a pastrat inca si o puteti vizita cand treceti prin Cluj-Napoca.El a fost un rege intelept si drept.

casa-matei-corvin_2Matei Corvin, născut Matia de Hunedoara, (n. 23 februarie 1443, la Cluj – d. 6 aprilie 1490, la Viena) (în latină Matthias Corvinus, în maghiară Hunyadi Mátyás, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin) a fost unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei. A condus ţara între 1458 şi 1490.

Viitorul rege s-a născut în 1443 la Cluj, ca al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara, renumit conducător militar de origine română, care a întreprins în calitate de regent al Ungariei o serie de campanii militare reuşite împotriva Imperiului Otoman, lăsând un regat sigur şi stabil fiului său. Mama sa a fost Elisabeta Szilágy, din mica nobilime transilvăneană.

A primit la botez numele de Matia datorită faptului că s-a născut în ajunul zilei de 24 februarie, zi în care calendarul roman îl comemorează pe Matia Apostolul (trecut în calendarul răsăritean pe 9 august). Din cauza frecvenţei reduse a numelui Matia în spaţiul românesc, prenumele regelui a fost confundat cu cel al apostolului Matei (sărbătorit pe 21 septembrie în calendarul roman universal, respectiv pe 16 noiembrie în cel bizantin-răsăritean). Epitetul Corvinus provine din stema familiei, ce conţinea un corb (corvus în latină).

După moartea lui Iancu de Hunedoara (Hunyad), oligarhia maghiară a pus din nou mâna pe putere. „Tânarul rege” (Ladislau Postumul) a fost conducătorul nominal; adevăraţii conducători erau familiile Garai, Ujlaki şi Cillei. Grija lor a fost să nimicească influenţa familiei Hunyadi. Astfel au convins pe tânărul rege maghiar să ordone uciderea lui Ladislau, fiul cel mare al lui Iancu de Hunedoara, care a fost decapitat; fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, Matei, încă un copil, a fost curând aruncat în închisoare. Apoi a început războiul civil. Adolescentul rege a fugit în Boemia, luând pe Matei de Hunedoara cu el. Elisabeta Szilágy, văduva lui Iancu de Hunedoara, a organizat armatele fidele soţului său şi a reuşit să pună capăt războiului civil, învingând armatele marii nobilimi. Regele Ladislau Postumul a fost ucis, împreună cu mare parte a celor care îl îndemnaseră să-l ucidă pe Ladislau de Hunedoara. Dieta Naţională a fost reunită la Buda să aleagă noul rege. În prezenţa armatelor lui Hunyadi, cantonate pe Dunărea îngheţată, a fost ales rege Matei, fiul cel mic al lui Iancu de Hunedoara, în vârstă de 18 ani, care trebuia să fie răscumparat şi adus de la Praga.

Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al Ungariei şi domnia sa a fost una dintre cele mai strălucite din istoria Regatului Maghiar. Marea nobilime însă nu s-a împăcat cu prezenţa unui mic nobil pe tronul Ungariei şi a uneltit mereu pentru a-l detrona. Conform legendei, marii nobili ar fi reuşit să-şi pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soţia regelui. Medicul reginei îl trata pe regele Matei de reumatism otrăvindu-l cu plumb; astfel regele Matei muri încet, prin otrăvire, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani.

Matei a fost format în italiană. Descoperind realizările Renaşterii, a început să promoveze influenţele culturale italiene în Ungaria. Buda, Esztergom, Székesfehérvár şi Visegrád au fost printre oraşele care au beneficiat de stabilirea unui sistem de sănătate publică şi educaţie, precum şi a unui nou sistem legal sub domnia lui Matei Corvin. S-a dovedit a fi un generos patron al artiştilor din Italia (ex. Galeotto Marcio) şi Europa de Vest, care s-au strâns la curtea sa. Biblioteca sa, Bibliotheca Corviniana, era cea mai mare colecţie europeană de cronici istorice şi lucrări filosofice şi ştiinţifice din secolul al XV-lea, numărând peste 5.000 de exemplare, fiecare exemplar valorând mai mult de 1.000 forinţi de aur.

Domnia sa este considerată ca fiind unul dintre cele mai glorioase capitole ale istoriei Ungariei, marcate prin campanii militare victorioase ale temutelor sale Fekete Sereg („Armata Neagră”). Ungaria a cunoscut în timpul domniei sale cea mai vastă întindere din istoria sa (la vest din sud-estul Germaniei până în Dalmaţia, iar la est din Polonia până în Bulgaria de astăzi). Matei a condus în uniune personală Regatul Moraviei, Silezia şi Lusacia (Lausitz) (toate trei 1468/1469/1479-1490) şi Austria Inferioară (1477/1485-1491). Vorbea româna, maghiara, italiana, croata, latina şi mai târziu germana, ceha, slovaca, precum şi alte limbi slave. Regele Matei este amintit şi astăzi ca un conducător foarte înţelept şi drept, în multe istorisiri şi cântece populare.

El a fost cel care a ordonat întemniţarea domnitorului Munteniei Vlad al III-lea (Ţepeş), atunci când acesta, urmărit de armata otomană, i-a cerut ajutorul; dar tot el îl ajută pe Vlad să recucerească tronul Valahiei de la Laiotă Basarab. Ulterior, după ce Ştefan cel Mare, domnitor al Moldovei încheie pacea cu Regele Cazimir al Poloniei, Matei îl atacă pe Ştefan şi este înfrânt în lupta de la Baia, oastea sa retrăgându-se, urmărită de cea a lui Ştefan, iar Matei fiind rănit în această luptă de trei săgeţi şi o lovitură de lance.

„Arhitectura de maine sa nu ramana un strat de obiecte clonate…”

Arhitectii au si ei un „Nobel pentru arhitectura”,premiul Pritzker care s-a acordat arhitectului francez Jean Nouvel , realizatorul Institutului lumii arabe din Paris.Incantat si surprins in acelasi timp de premiul primit,arhitectul francez a declarat ca doreste ca arhitectura sa cultive mai mult diferentele, pentru ca lumea sa nu devina uniforma”Sper ca vom merge in directia dezvoltarii diferentelor… arhitectura de maine sa nu ramana un strat de obiecte clonate pe care le vedem acum in toate orasele si pe toate continentele”. Nouvel vede in schimb, pentru viitor, „o serie de micro-lumi care vor surprinde de fiecare data si care vor corespunde spiritului oamenilor care le locuiesc”. Altfel, arhitectura „generica” va face lumea „din ce in ce mai uniforma si lipsita de savoare”.

Arhitectul Jean Nouvel a conceput constructia Institutului lumii arabe (Institut du monde arabe) din Paris, deschis in 1987, ca pe o sinteza intre cultura araba si cea occidentala. Fatada cladirii incorporeaza elemente ale artei geometrice arabe si a fost realizata cu diafragme, care se deschid si se inchid la ora fixa.