Povestea Margaretei

Margareta, legenda si simbol
Legenda spune ca Margareta era o printesa deosebit de frumoasa, care fusese promisa la nastere Imparatului Florilor. La varsta de 16 ani, Margareta se indragosteste de un print nespus de frumos si nespus de viteaz. Cei doi se iubesc si planuiesc sa fuga impreuna pentru a se putea casatori si pentru a scapa de promisiunea facuta Imparatului Florilor.

Imparatul Florilor afla si il provoaca pe print la duel. Cei doi se bat in sabii si palose 3 zile si 3 nopti si in final printul este ucis. Speriata si indurerata, Margareta fuge in munti, iar Imparatul Florilor fuge pe urmele ei. Dandu-si seama ca nu are scapare, Margareta se roaga, plangand, sa moara mai bine decat sa fie a Imparatului Florilor. Ruga ii este ascultata si Margareta moare, iar lacrimile ei sunt transformate intr-un sirag de perle.

Indurerat si dandu-si seama de greseala facuta, Imparatul Florilor o transforma pe Margareta intr-o floare alba, pentru ca aceasta sa poata trai vesnic fara ca cineva sa o poata atinge.

Limbajul Margaretei
Margareta inseamna soarta, este un simbol al puterii destinului si a puterii dragostei. Barbatul care daruieste cadou unei femei o Margareta are sentimente nobile fata de aceasta si intentii de casatorie. Femeia careia ii plac Margaretele este o femeie simpla, fragila, care crede in dragoste si in puterea acesteia.

Numele de Margareta
Margareta este un nume care sugereaza idealism si simplitate. O persoana cu numele de Margareta va crede in dragoste si in destin si va considera ca dragostea inseamna daruire cu totul.

Margareta este folosita in magia zanelor, pentru a lucra cu zanele si elfii. Daca veti pune o coronita de margarete pe un copil, aceasta va impiedica zanele sa-l ademeneasca si sa-l ia cu ele.

In Crestinism,margareta a devenit floarea St. Maria Magdalena si i s-a spus Maudelyn sau Maudlin Daisy, (Floarea Inocentei).
O legenda celtica spune ca margaretele sunt spiritele copiilor care au murit la nastere.Pentru a alina suferinta parintilor,Dumnezeu a raspandit margaretele pe tot pamantul.Aceasta legenda sta la baza simbolului de floare a inocentei.
In antichitate,margareta a fost dedicata zeitei femeilor,Artemis,iar in Evul Mediu,margareta a fost folosita ca leac in dementa,varsat,tumori,galbinare si boli de piele.

Omul invata

După un anumit timp, omul învaţă să perceapă diferenţa subtilă între a susţine o mână şi a înlănţui un suflet şi învaţă că amorul nu înseamnă a te culca cu cineva şi că a avea pe cineva alături nu e sinonim cu starea de siguranţă, şi aşa omul începe să înveţe… că săruturile nu sunt contracte şi cadourile nu sunt promisiuni, şi aşa omul începe să-şi accepte căderile cu capul sus şi ochii larg deschişi, şi învaţă să-şi construiască toate drumurile bazate în astăzi şi acum, pentru că terenul lui “mâine” este prea nesigur pentru a face planuri… şi viitorul are mai mereu o mulţime de variante care se opresc însă la jumătatea drumului.

Şi după un timp, omul învaţă că dacă e prea mult, până şi căldura cea dătătoare de viaţă a soarelui arde şi calcinează. Aşa că începe să-şi planteze propria grădină şi-şi împodobeşte propriul suflet, în loc să mai aştepte ca altcineva să-i aducă flori, şi învaţă că într-adevăr poate suporta, că într-adevăr are forţă, că într-adevăr e valoros, şi omul învaţă, şi învaţă… şi cu fiecare zi învaţă.

 

Cu timpul înveţi că a sta alături de cineva pentru că îţi oferă un viitor bun înseamnă că mai devreme sau mai târziu vei vrea să te întorci la trecut. Cu timpul înţelegi că doar cel care e capabil să te iubească cu defectele tale, fără a pretinde să te schimbe, îţi poate aduce toată fericirea pe care ţi-o doreşti. Îţi dai seama cu timpul că dacă eşti alături de această persoană doar pentru a-ţi întovărăşi singurătatea, în mod inexorabil vei ajunge să nu mai vrei să o vezi. Ajungi cu timpul să înţelegi că adevăraţii prieteni sunt număraţi, şi că cel care nu luptă pentru ei, mai devreme sau mai târziu se va vedea înconjurat doar de false prietenii.

 

Cu timpul înveţi că vorbele spuse într-un moment de mânie pot continua tot restul vieţii să facă rău celui rănit. Cu timpul înveţi că a scuza e ceva ce poate face oricine, dar că a ierta, asta doar sufletele cu adevărat mari o pot face. Cu timpul înţelegi că dacă ai rănit grav un prieten, e foarte probabil că niciodată prietenia lui nu va mai fi la aceeaşi intensitate.

 

Cu timpul îţi dai seama că deşi poţi fi fericit cu prietenii tăi, într-o bună zi vei plânge după cei pe care i-ai lăsat să plece. Cu timpul îţi dai seama că fiecare experienţă trăită alături de fiecare fiinţă nu se va mai repeta niciodată. Cu timpul îţi dai seama că cel care umileşte sau dispreţuieşte o fiinţă umană, mai devreme sau mai târziu va suferi aceleaşi umilinţe şi dispreţ, dar multiplicate, ridicate la pătrat.

 

Cu timpul înveţi că grăbind sau forţând lucrurile să se petreacă, asta va determina că, în final, ele nu vor mai fi aşa cum sperai. Cu timpul îţi dai seama că, în realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l trăiai exact în acel moment. Cu timpul vei vedea că, deşi te simţi fericit cu cei care-ţi sunt împrejur, îţi vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine şi acum s-au dus şi nu mai sunt…

 

Cu timpul vei învăţa că încercând să ierţi sau să ceri iertare, să spui că iubeşti, să spui că ţi-e dor, să spui că ai nevoie, să spui că vrei să fii prieten, dinaintea unui mormânt, nu mai are niciun sens.

Dar, din păcate, se învaţă doar cu timpul…

 

de Jorge Luis Borges

THE BEST LOVE SONGS EVER – 60

„Nu crea obsesii in viata ta”(de la Maura)

Maura,o studenta indigo care-si da licenta ,m-a vizitat astazi aici si mi-a transmis multa energie si chef de viata.Mi-a lasat un textulet pe care trebuie sa-l „stieee toata lumea!”

Asa ca-l fac cunoscut tuturor celor care trec pe aici si sunt sigura ca veti incerca sa urmati indemnurile. Cine n-are nevoie de energie in ziua de azi? Energia e viata pe care trebuie s-o traim,chiar daca e asa de greu uneori…

“Nu crea obsesii in viata ta. Traieste mai degajat, joaca-te mai mult, fii mai putin serios. Nu deveni rigid; aceasta este calitatea celor morti. Fii flexibil. Cultiva-ti un simt al umorului care sa te protejeze de nopti intunecate, de gauri negre. Simtul umorului te va apara. Si daca din cind in cind vei putea ride din toata inima, din profunzimile tale – acest lucru iti va darui o prospetime, o vitalitate deosebita, o energie noua cu care poti urni muntii din loc.”

Povestea din vis

 

Cand dormim,mintea noastra nu “merge la culcare”,din contra,devine foarte activa cand visam.In timp ce visam,mintea noastra continua sa lucreze gasind solutii la problemele noastre,iar subconstientul nostru le inregistreaza si gaseste astfel rezolvarea la problemele noastre.Visurile noastre sunt niste unelete foarte puternice care ne pot ajuta sa ne rezolvam poblemele sau ne inspira in creatiile noastre.Pierdem mult cu fiecare vis pe care nu ni-l amintim.Inspiratia noastra si raspunsurile la problemele din lumea reala ar putea fi incuiate undeva in visurile noastre.

Visul e o înlănţuire de imagini, de fenomene psihice şi de idei care apar în conştiinţa omului în timpul somnului.Putem fi conştienţi că visăm atunci când visăm? Da,e raspunsul.Visam si suntem constienti ca visam.

Exista numeroase exemple de creativitate,idei,descoperiri faimoase care au fost induse si materializate din visuri si subconstient.Multi scriitori,poeti,compozitori,oameni de stiinta,filozofi au avut astfel de visuri care au stat la baza creatiilor lor.
Melodia „Yesterday” a lui Paul McCartney a aparut intrun vis…
The Beatles erau la Londra pentru a filma Help!(1965);McCartney statea intro incapere mica din casa familiei „M-am trezit cu o muzica minunata in cap.Ma gandeam ce frumoasa e si m-am intrebat ce ar putea fi?Langa mine erau niste partituri pentru pian si un pian.M-am dat jos din pat ,m-am asezat la pian si am atins clapele pianului.Asa a luat nastere melodia.Mi-a placut foarte mult melodia pe care am visat-o si nu mi-a venit sa cred ca am scris-o.Ma gandeam ca nu mai scrisesem niciodata in acest fel.A fost ceva magic.”

Frankenstein de Mary Shelley, inspirat de un vis.

In vara anului 1816, Mary Wollstonecraft Godwin de 19 ani si iubitul ei,poetul Percy Shelley (cu care s-a maritat mai tarziu in acel an),l-au vizitat pe poetul Lord Byron la vila sa de langa lacul Geneva din Elvetia. Au avut parte de o vreme urata si au fost obligati sa stea in casa unde obisnuiau sa citeasca dintrun volum de povestiri cu stafii.Intro seara, Byron i-a provocat pe oaspetii sai sa scrie fiecare o povestire.
Povestirea lui Mary, inspirata de un vis, a devenit Frankenstein.

„Cand mi-am pus capul pe perna n-am putut sa adorm ,stateam cu ochii inchisi fara sa ma gandesc la nimic… am vazut cea mai hidoasa fantasma pe care o poate crea cineva,apoi o masinarie care executa miscari ca si cand ar fi fost vie…a fost infricosator…imaginile m-au obsedat ,au pus stapanire pe minte mea si eram cuprinsa de groaza.Am dorit sa scap de imaginea fantomatica si s-o inlocuiesc cu ceva din realitatea inconjuratoare …Nu puteam scapa de fantoma;inca ma urmarea.Am incercat altceva.Am recurs la povestirile cu fantome. O! Daca as putea sa scriu o povestire care sa infricoseze cititorii asa cum m-am infricosat eu in acea noapte!Am aprins lumina si am inceput sa ma gandesc.Deodata am gasit!Ceea ce m-a speriat pe mine asa de tare ii va speria si pe altii;trebuia doar sa descriu imaginea fantomatica care m-a urmarit ….Dimineata am anuntat ca m-am gandit la o povestire. Am inceput cu cuvintele,”Era intro noapte mohorata de noiembrie…”

Cum castigi increderea celor din jur?

Cum se construieste si cum dispare increderea intre oameni? Si cum se face ca unii oameni declara sus si tare ca nu au incredere in nimeni?

Este bine de precizat, inca de la inceput, faptul ca substantivul „incredere” provine din verbul „a crede”, respectiv „a crede in ceva sau in cineva”. Acest lucru vorbeste despre bazele sentimentului de incredere, de unde porneste si cum ne influenteaza increderea in relatiile cu ceilalti oameni.

Increderea este o atitudine rationala si mai putin emotionala a unei persoane fata de o alta, care are anumite caracteristici ce se intrepatrund cu sistemul de valori al celeilalte persoane.

Increderea se bazeaza pe analiza unor actiuni, activitati, insusiri proprii (increderea in sine) sau ale altora, in urma carora se formeza convingerea ca acele actiuni sunt corecte si conforme sistemului de valori al celui ce analizeaza. Acesta atitudine se poate numi incredere.

Pe baza caracteristicilor analizate, ale persoanelor cu care relationam, se formeaza simpatii, antipatii, credinte etc. Astfel, acordam incredere unor persoane sau castigam increderea altora in noi.

Daca incercam sa facem o scurta si minimala clasificare a tipurilor de incredere, am putea enumera:

• Increderea in relatia de dragoste (se bazeaza in primul rand pe sinceritate, sentimentul de iubire, asteptari implinite, onestitate, realizari etc.);

• Increderea in partenerul de afaceri sau colegul de serviciu (gasim ca principale elemente respectul reciproc, loialitatea partenerului de afaceri si respectarea termenilor contractuali, toate acestea conducand la incredere);

• Increderea in sine (atunci cand, pe baza unor „sondaje” interioare, ne simtim pregatiti sa facem fata unei situatii, ca de exemplu sa sustinem un examen. Spunem atunci ca avem incredere in noi);

• Increderea in relatiile de prietenie (se bazeaza pe toate experientele petrecute impreuna de respectivele persoane si regasim aici si cateva insusiri din cadrul relatiei de dragoste, gen sinceritate, realizari etc.).

Pentru a putea castiga increderea cuiva, trebuie sa comunicam pe aceeasi lungime de unda, sa fim sinceri si sa ne exprimam liber sentimentele.

Realitatea de astazi arata ca totusi multe persoane sunt neincrezatoare. Aceasta am putea-o pune pe seama anxietatii sau chiar a unei usoare fobii. Spre exemplu, daca unei persoane i-a fost tradata increderea de un bun prieten sau de partenerul de cuplu, acesta va resimti puternic o teama de a mai dezvolta acest tip de relatii si de a avea incredere in cei din jur, cel putin pentru o perioada.

In aceste cazuri, este mai bine sa nu „sufocam” persoana respectiva si sa o ajutam sa isi schimbe „harta cognitiva”, adica sa vada din alta perspectiva situatia care produce anxietate.

Nevoia de incredere apare inca din primele luni de viata ale sugarului, care are nevoie de dragoste, ocrotire si sprijin. Toate acestea se concretizeaza prin apropierea fata de mama a fatului, actiune finalizata prin actul de alaptare.

In viata adulta, nevoia de incredere apare si din simplul motiv ca, prin definitie, omul este o fiinta sociala, deci are nevoie de relationare. Prin relationare fiecare cultiva mai mult decat o simpla comunicare, incluzand sentimente, ganduri, emotii etc., care conduc, implicit, la increderea pe care o putem acorda sau castiga.

Pentru a putea capata incredere atat in noi cat si in ceilalti, trebuie sa fim in primul rand sinceri si sa tratam cu seriozitate orice actiune pe care o intreprindem.

de Madalin Rosu
psiholog

Ganduri despre iubire

De la Isabellelorelai: Un tânăr a reuşit să învingă. Şi boala, şi sistemul. Mai are de învins birocraţia, dar sigur izbuteşte să înfiinţeze Asociaţia Neurinomului Acustic. Pe blogul lui se găsesc alte cazuri, în curs de rezolvare, rezolvate, sau… nu. Tânărul este DAN ANDREI SÂNTIMBREANU.

„Iubirea este chiar viata”.

Ganduri despre iubire
Iubire e cand ii lasam pe cei pe care ii iubim sa fie ei insisi,nu incercam sa-i schimbam dupa cum ne place-nu ar insemna asta ca iubim doar reflectarea imaginii noastre pe care o gasim la ei?Cei mai fericiti oameni nu au neaparat tot ce este mai bun din orice…e de-ajuns sa inteleaga.
Cel mai bun prieten este acela alaturi de care poti sa stai fara a rosti un cuvant,plecand apoi sa simti ca si cand ai avut cea mai placuta conversatie.
Nu trebuie sa ne uitam dupa aspect-s-ar putea sa fim dezamagiti.
Nu trebuie sa fim materialisti-chiar si bogatia dispare.
Sa gasim persoana care sa ne faca sa zambim,deoarece numai zambetul poate face ca o zi mohorata sa para stralucitoare.Fericirea e pentru cei care plang,sufera,cauta si incearca.Doar acesti oameni o pot aprecia.
Iubire este atunci cand dupa ce trece sentimentul,pasiunea si romantismul…constati ca inca iti pasa de acea persoana.
Iubirea vine la cei care inca mai spera desi sunt dezamagiti,la cei care mai cred,chiar daca au fost tradati si la cei care vor sa mai iubeasca desi au suferit din iubire.Poate ca Dumnezeu vrea ca noi sa intalnim cativa oameni nepotriviti inainte de a intalni alesul,asa ca atunci cand il intalnim ar trebui sa multumim pentru acest dar.Doare sa iubesti pe cineva fara a ti se raspunde la iubire. Dar ce este mai dureros este sa iubesti pe cineva si sa n-ai curajul sa-i spui acelei persoane ceea ce simti.Viitorul cel mai stralucitor are la baza intotdeauna uitarea trecutului…nu poti merge in viata pana nu scapi de greselile si suferintele din trecut .
Daruind toata iubirea noastra unei persoane nu inseamna neaparat ca ne va raspunde cu aceeasi iubire,trebuie sa asteptam ca iubirea sa creasca in inima lor.Dar,daca nu va fi asa,sa ne multumim cu iubirea din inima noastra.Sunt lucruri pe care am vrea sa le auzim ,dar nu le vom auzi niciodata de la cine am dori.Sa nu fim surzi la persoana care le rosteste cu inima.
Cand ne nastem plangem,iar cei din jur zambesc.Sa traim viata in asa fel ca atunci cand murim sa zambim,iar cei din jur sa planga.
Cand o usa spre fericire se inchide,alta se deschide.Insa daca ne uitam prea mult la usa inchisa nu vom vedea usa care tocmai s-a deschis pentru noi.
Puneti-va intotdeauna in pielea celuilat.Daca simtiti ca asta va provoaca suferinta,atunci sigur ca si celalalt sufera.In viata se poate intampla sa intalnim pe cineva care sa insemne mult pentru noi…numai ca in final s-ar putea sa descoperim ca nu a fost ceea ce ar fi trebuit sa fie.Trebuie sa trecem mai departe.
Dureaza doar un minut sa ne imbratisam cu cineva…o ora sa ne placa de cineva…o zi sa iubim pe cineva…dar dureaza o viata sa uitam pe cineva.

Iubirea incepe cu un zambet,continua cu un sarut si se sfarseste cu o lacrima.

Fetita cu rochita roz

Poveste.”A fost odata o fetita care statea pe o banca in parc.Toti care treceau pe langa ea nu vedeau cat e de trista.

Imbracata intro rochita ponosita de culoare roz,desculta si murdara,fetita statea si se uita la oamenii care treceau.

Fetita nu a incercat sa vorbeasca niciodata cu nimeni.Doar statea tacuta si trista pe banca.

Oamenii treceau pe langa ea,dar nimeni nu s-ar fi oprit din drum sa-i vorbeasca .

A doua zi m-am hotarat sa merg din nou in parc din curiozitate sa vad daca fetita era acolo.

Da,era acolo,in acelasi loc ca si ziua trecuta si cu aceeasi expresie de tristete in ochii ei.

M-am hotarat sa merg la ea si sa-i vorbesc.Parcul cu atatia oameni de toate felurile nu este un loc de joaca pentru copiii singuri.

Eram deja aproape de fetita si i-am vazut spatele.Avea cea mai ciudata forma.Am inteles atunci de ce oamenii treceau pe langa ea fara sa-i vorbeasca.Fetita avea o diformitate.

Oamenii cu diformitati,handicapuri sunt marginalizati de societate de cele mai multe ori,iar cei care le sunt alaturi sunt considerati mai… diferiti.

Cu cat ma apropiam mai mult,fetita isi lasa capul in jos ca sa-mi evite privirea.Ajungand aproape am vazut mai bine forma spatelui ei.Avea o cocoasa cu o forma foarte ciudata.I-am zambit ca s-o fac sa inteleaga ca totul este OK si ca am venit la ea ca sa-i vorbesc si s-o ajut.

M-am asezat langa ea si am salutat-o cu un zambet.Fetita a ramas surprinsa si mi-a raspuns aproape soptit la salut dupa ce s-a uitat in ochii mei.I-am zambit din nou si ea mi-a intors zambetul.Am povestit amandoua pana ce s-a inserat si parcul a ramas aproape pustiu.Am intrebat-o pe fetita de ce este trista.

Fetita s-a uitat la mine cu tristete si a raspuns:”Pentru ca sunt diferita”.”Asta esti tu!”,i-am raspuns zambind.”Stiu”si fetita a devenit mai trista.

„Fetito,esti ca un inger dulce si inocent”.”Chiar?”

„Da,esti asemenea unui Ingeras pazitor trimis sa vegheze asupra oamenilor care trec pe aici”.A dat din cap spunand da si a zambit din nou.

Dupa aceea si-a descheiat rochita roz la spate si au aparut doua aripi de inger.”Da,ai dreptate,sunt un inger”.”Sunt ingerul tau pazitor”.

Am ramas fara glas-nu eram sigura ca toate acestea sunt aievea.A continuat:”Inca odata te-ai gandit la cineva altfel decat tine.Sarcina mea aici pe Pamant s-a terminat”.

M-am ridicat in picioare si am intrebat: „Asteapta,de ce nu a oprit nimeni sa ajute un inger?”

M-a privit zambind si a raspuns:”Tu ai fost singura care ma putea vedea”,apoi a disparut.

Din acea clipa,viata mea s-a schimbat foarte mult.Asa ca,atunci cand credem ca nu ne avem decat pe noi insine,sa ne amintim ca Ingerul nostru pazitor vegheaza intotdeauna asupra noastra.”

Toti avem un inger pazitor, fara nici o exceptie. El sta langa noi, de la nastere pana la plecarea noastra din aceasta lume. Dragostea acestui inger pentru noi este neconditionata si mai mare decat orice altceva pe pamant. Ingerul nostru pazitor are grija sa fim intotdeauna in siguranta si indrumat.

Cantec fara raspuns

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?…

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

Nichita Stanescu

Ciocolata

 

 

Arborele de cacao a fost descoperit in urma cu mai bine de 2000 de ani in padurile tropicale din continentul american. Pastaile acestui tip de arbore contin seminte ce sunt procesate pentru a obtine pudra de cacao. Aceasta este folosita in producerea ciocolatei.

Istoria ciocolatei incepe inca din 250-900 I.H., cand maiasii utilizau arborii de cacao, pe care i-au adus din padurile tropicale, pentru a-i cultiva. Ei recoltau, fermentau, prajeau si macinau semintele de cacao pentru a le transforma intr-o pasta. Aceasta pasta era amestecata cu apa, ardei iuti si faina de porumb pentru a crea o bautura spumoasa si condimentata, de ciocolata.
In cultura Maya, populatia avea dreptul sa bea ciocolata doar la ocazii; in rest, acesta bautura era destinata folosirii doar de catre regi. Insa, in cultura Azteca, doar preotii, militarii decorati, conducatorii si comerciantii foarte instariti aveau dreptul sa utilizeze aceasta licoare regala.

Totodata, ciocolata a reprezentat un element foarte important al spiritualitatii acestor doua culturi, maiasa si azteca. Boabele de cacao erau oferite de catre marii preoti drept ofrande pentru zei, iar in timpul ceremoniilor religioase era servita bautura de ciocolata.

Boabele de cacao au ajuns pentru prima data in Europa in anul 1521, atunci cand Mexicul a fost cucerit de catre spanioli. Deoarece a devenit, in timp, un produs de export foarte scump, ciocolata a mai ramas inca 300 de ani de atunci bautura celor bogati.

Cand au adus ciocolata in tara, spaniolii au inceput sa-i modifice compozitia. Prin incercarea lor de a scapa de gustul puternic amar, acestia au adaugat scortisoara si zahar bauturii. Ciocolata indulcita a devenit in scurt timp cel mai mare capriciu al continentului.

Spaniolii au tinut inca 100 de ani secretul ciocolatei, din momentul cand au adus-o in tara lor. Cand a reusit sa ajunga in toata Europa, ciocolata a devenit produs de lux. In Franta, datorita costului foarte ridicat al importului de zahar si cacao, ciocolata era interzisa, fiind consumata doar la curtea regelui.

Dezvoltarea exportului de cacao a produs schimbari diferite pe continente diferite. Daca in Europa capetele incoronate comandau noi tipuri de seturi de portelan si argint, special concepute pentru a bea ciocolata, in America Latina deja erau create colonii de sclavi pentru a munci plantatiile de arbori de cacao.

Din anul 1800, odata cu dezvoltarea tehnologiei si cu Revolutia Industriala, procesul de producere al ciocolatei a suferit schimbari majore. Inventarea de masini industriale pentru macinat boabele de cacao si pentru crearea amestecului de ciocolata a facut ca acest produs sa nu mai fie consumat doar in stare lichida, ci si in cea solida, sub forma de tablete.

Dezvoltatea tehnologica nu a adus insa si modificari in procesul de crestere si recoltare a boabelor de cacao. Chiar si in prezent se folosesc exact aceleasi proceduri ca acum 2000 de ani. Boabele de cacao sunt recoltate, fermentate, uscate, curatate si macinate, actiuni desfasurate in mare parte manual.

In present, ciocolata este produsa in milioane de forme si sortimente. Ceea ce a inceput prin a fi o bautura iute si amara folosita in procesiuni religioase a ajuns cel mai iubit produs dulce din lume.

Dragoste fara cuvinte

De la inceput,familia a fost impotriva ca fata lor sa se intalneasca cu baiatul acela.Spuneau ca e in legatura cu traditia familiei si ca fata va avea de suferit pentru tot restul vietii daca va fi cu el.

Datorita presiunii familiei,cei doi se certau destul de des.Fata il iubea pe baiat foarte mult si il intreba uneori:”Cat de mare este dragostea ta fata de mine?”

Baiatul nu era asa de priceput la cuvinte,de aceea fata se supara destul de des pe el,mai ales ca la asta contribuia si presiunea din partea familiei.Cat despre baiat…acesta suferea in tacere.

Dupa un timp de cand erau impreuna,baiatul a terminat facultatea si a trebuit sa-si completeze studiile departe,in strainatate.Inainte de a pleca,el i-aspus fetei: „Nu ma pricep la cuvinte,dar tot ce stiu e ca te iubesc foarte mult.Daca imi permiti,vreau sa am grija de tine pentru tot restul vietii.Cat priveste familia ta,imi voi da silinta sa ii accept asa cum sunt.Vrei sa te casatoresti cu mine?”

Fata a acceptat si datorita insistentei baiatului,familia i-a dat fetei consimtamantul si au fost de acord cu casatoria.Astfel ca,inainte de plecarea baiatului in strainatate,cei doi s-au logodit.

Cei doi isi scriau des.Era foarte greu pentru amandoi sa stea despartiti,dar nu s-au gandit niciodata sa renunte.Isi trimiteau e-mailuri,vorbeau la telefon.

Intro zi,in timp ce fata mergea la serviciu,un sofer care a pierdut controlul masinii a lovit-o pe fata.Fata a cazut si n-a mai stiut nimic.Cand s-a trezit,i-a vazut pe parintistand langa patul ei.Atunci a realizat ca a fost grav ranita.Vazand-o pe mama ei plangand,a dorit s-o linisteasca ,dar nu putea sa vorbeasca,fata isi pierduse glasul…

Doctorii care au consultat-o au spus ca lovitura la cap a fost asa de puternica incat a cauzat pierderea vocii.Fata a fost tare daramata cand a aflat ca si-a pierdut vocea,dar n-a vrut sa-si arate disperarea in fata parintilor. A iesit din spital si s-a intors acasa.Totul parea la fel ca inainte de accident.In afara de soneria telefonului,ceea ce o facea sa simta ca un fier incins ii strapunge inima de cate ori suna. Fata nu dorea ca logodnicul ei sa afle despre necazul ei,nu voia sa fie o greutate pe umerii lui,de aceea i-a scris o scrisoare spunandu-i ca nu mai vrea sa astepte si sa termine cu telefoanele…tot ce i-a mai ramas fetei de facut a fost sa planga si sa planga…

Parintii ei s-au gandit sa se mute de acolo in speranta ca fata va uita totul si va fi fericita.

In noul mediu,fata a invatat limbajul semnelor si a inceput o viata noua spunandu-si in fiecare zi ca trebuie sa-si uite logodnicul. Intro zi,prietena ei a vizitat-o si i-a spus ca baiatul s-a intors acasa. Fata a rugat-o pe prietena ei sa nu-i spuna baiatului ce is-a intamplat.Din acea zi n-a mai auzit nimic despre el.

Trecuse un an de atunci,cand prietena ei a vizitat-o si i-a adus un plic cu o invitatie la nunta baiatului. Fata a tresarit,a deschis plicul ,a scos invitatia si…a vazut numele ei.

Tocmai cand se pregatea sa-si intrebe prietena despre ce este vorba,l-a vazut pe logodnicul ei stand in fata ei si,prin limbajul semnelor i-a spus ca i-a luat un an sa invete limbajul semnelor ca sa-i poata transmite ca n-a uitat de promisiunea facuta. Si ca vrea ca el sa fie vocea ei.I-a declarat ce mult o iubeste,apoi i-a pus din nou inelul pe deget.Atunci fata a zambit pentru fericita.