Arhive blog

Romaine Brooks(1 mai 1874 – 7 decembrie 1970), pictorita americana

Romaine Brooks – Self-Portrait 1923

Romaine Brooks – The Cross of France

Romaine Brooks – The Cross of France

Romaine Brooks – Peter, a Young English Girl

Romaine Brooks – Portrait of Natalie Barney

Romaine Brooks – White Azaleas

Romaine Brooks, nascuta Beatrice Romaine Goddard (1 mai 1874 – 7 decembrie 1970), a fost o  pictorita americana care a lucrat in special in Paris si Capri.S-a specializat in portretistica si a folosit o paleta estompata dominata de culoarea gri. Brooks a ignorat tendintele contemporane artistice ca de exemplu cubismul si fauvismul, axandu-se in schimb pe curentele artistice ale secolului al XIX-le, simbolismul si esteticismul, mai ales pe lucrarile lui James McNeill Whistler. Subiectele ei au cuprins atat modele anonime, cat si aristocrati titrati. Ea este cunoscuta mai mult pentru imaginile cu femei androgine ori in haine barbatesti, inclusiv autoportretul ei din anul 1923, care este cea mai reprodusa dintre lucrarile ei.

Brooks a a vut o copilarie nefericita dupa ce tatal ei si-a abandonat familia; mama ei era abuziva, iar fratele ei era bolnav psihic. Copilaria ei a lasat o umbra asupra intregii sale vieti. A petrecut cativa ani in Italia si Franta ca studenta saraca la arte, apoi a mostenit o avere dupa moartea mamei sale in 1902. Avutia i-a dat libertatea sa-si aleaga propriile subiecte. Deseori a pictat oameni apropiati ei, ca de exemplu scriitoul si politiciaul Gabriele D’Annunzio, dansatoarea rusoaica Ida Rubinstein si partnera ei de peste 50 ani, scriitoarea Natalie Barney.

Desi a trait pana in anul 1970, ea a pictat foarte putin dupa 1925.
Beatrice Romaine Goddard s-a nascut in Roma, Italia, cea mai mica dintre cei trei copii ai bogatilor americani Ella Waterman Goddard si maiorul Henry Goddard; bunicul dinspre mama a fost multi-milionarul Isaac S. Waterman, Jr. Parintii ei au divortat cand ea era mica, iar tatal a parasit familia. Beatrice a fost crescuta de mama, care era labila si a abuzat-o emotional   pe cand avea grija de fratele ei bolnav mental, St. Mar.Au locuit mai mult in New York, unde de la o varsta frageda, Goddard a trebuit sa fie dusa de langa St. Mar deoarece ataca pe oricine venea langa el. Cand avea sapte ani, mama ei a dat-o la o familie saraca ce traia intro locuinta inchiriata din New York City, apoi a disparut si a oprit achitarea banilor pentru fiica ei. Familia a continuat sa aiba grija de Beatrice, desi erau foarte saraci. Ea nu le-a spus unde locuia bunicul ei de teama sa nu se intoarca la mama ei.

In 1893 la varsta de 19 ani, Goddard si-a parasit familia si a plecat la Paris. A obtinut o alocatie modesta de la mama ei si a luat lectii de canto, apoi a cantat o perioada intrun cabaret, dupa aceea a plecat la Roma sa studieze arta. Fiind singura fata studenta din clasa ei, era neobisnuit pentru femei sa lucreze dupa modele nud, Goddard a cunoscut atunci ceea ce este hartuirea sexuala.

In vara lui 1899 Goddard a inchiriat un studio in cea mai saraca zona a insulei  Capri. A studiat putin arta in Paris, insa fondurile ei erau insuficiente. Dupa cateva luni de foame, ea a suferit o cadere nervoasa. In 1901 fratele ei St. Mar a murit. Ea s-a reintors acasa sa aiba grija de mama ei bolnava de durere si care a murit dupa mai putin de-in an in urma unor complicatii de la un diabet avansat. Avea 28 de ani cand ea si sora ei au mostenit mostenirea pe care le-a lasat-o bunicul lor, ceea ce le-a facut foarte bogate.
Pe 13 iunie 1903 Goddard s-a maritat cu prietenul ei John Ellingham Brooks, un pianist fara succes si translator care se afla in mare dificultate financiara. El era homosexual, iar bisexuala Goddard nu a dezvaluit cu exactitate niciodata de ce s-a maritat cu el. Cei doi s-au certat curand dupa ce ea si-a taiat parul si si-a comandat haine barbatesti pentru o calatorie planificata in Anglia; el a refuzat sa fie vazut in public cu ea imbracata in acest fel. Ea l-a parasit dupa un an si s-a mutat la Londra.Brooks si-a petrecut restul vietii la Capri (unde el a murit in 1929).
In 1904 Romaine Brooks, numele preferat de ea, a devenit nemultumita de munca ei, in particular de schemele de culori stralucitoare pe care le folosea in primele ei lucrari.A plecat la St. Ives pe coasta din Cornwall, a inchiriat un mic studio si a inceput sa invete sa creeze gradatii mai fine de gri. Cand un grup de artisti locali au rugat-o sa le arate cum lucreaza, ea le-a aratat doar cateva bucati de carton pe care incercase vopseaua in nuante de gri. Incepand de atunci, aproape toate lucrarile ei au fost dominate de gri, alb si negru, uneori cu ocru sau umber. Si-a gasit paleta de culori pe care o va folosi in intreaga ei cariera.
Brooks a plecat din St. Ives si s-a mutat la Paris. Deoarece pictori ca Pablo Picasso si Henry Matisse reinventau arta in districtele bohemiene din Montparnasse si Montmartre, Brooks si-a luat un apartament in arondismentul 16, a frecventat cercurile de elita si a pictat portrete de femei bogate si titrate. Acestea au inclus-o si pe iubita ei, printesa de Polignac.  In 1910 a avut prima sa expozitie solo la prestigioasa galerie Durand-Ruel, unde a expus 13 picturi, aproape toate reprezentand femei si fete tinere. Unele erau portrete; altele reprezentau modele anonimein scene de interior sau in fundaluri monocromatice, deseori cu expresii melancolice sau retrase. Picturile erau in general naturale, cu accent pe detaliile de moda Belle Époque, cu umbrele, voaluri si palarii lucrate cu minutiozitate.

Brooks a inclus doua studii de nuduri in aceasta prima expozitie—o optiune provocatoare pentru un artist femeie in 1910. Criticii contemporani le-au comparat cu „La maja desnuda” de Francisco de Goya si „Olympia” a lui Édouard Manet .
Aceasta expozitie i-a stabilit lui Brooks reputatia de artist.

Romaine Brooks(1 mai 1874 – 7 decembrie 1970), pictorita americana

Din blogosfera.

Zamfir Turdeanu’.Vis de Arminden

Adelsteen Normann (1 mai 1848 – 26 decembrie 1918), pictor norvegian

Adelsteen Normann – A Summer Day, Norway

Adelsteen Normann -

Adelsteen Normann –

Adelsteen Normann - Sailing on the Fjord

Adelsteen Normann – Sailing on the Fjord

Adelsteen Normann - The Steamship

Adelsteen Normann – The Steamship

Adelsteen Normann – Boats in a Fjord

Adelsteen Normann – Norwegian fjord landscape

Adelsteen Normann – Late Spring, Norway

Adelsteen Normann – Farm and Fjords

Adelsteen Normann - A Fjord

Adelsteen Normann – A Fjord

Adelsteen Normann - The Norwegian Fjord.

Adelsteen Normann – The Norwegian Fjord.

Adelsteen Normann (1 mai 1848 – 26 decembrie 1918) a fost un pictor peisagist norvegian care a muncit in Berlin.
Eilert Adelsteen Normann s-a nascut in Bodin din Norvegia. A studiat la Kunstakademie din Düsseldorf din 1869 pana in 1872, iar lucrarile lui apartin scolii de pictura din Düsseldorf.El a studiat cu pictorul estonian Eugen Dücker.

Normann s-a descurcat pe cont propriu in Berlin din 1883.Picturile lui sunt aproape toate peisaje ale fiordurilor din Norvegia in care a combinat apa cu xasutele si ambarcatiuni si muntii abrupti.

Normann a trait in aceeasi perioada cu compatriotul sau Edvard Munch. La inceputul anilor 1890, Normann traia in Berlin unde se ocupa de vanzarea picturilor lui la proprietarii de hoteluri. Normann a vazut lucrarile lui Munch pe cand expunea la Kristiania. Normann i-a scris lui Munch si l-a rugat sa-si expuna lucrarile in Berlin. Munch a fost asa de incantat incat si-a strans lucrarile expozitiei din 20 octombrie 1892 si a plecat la Berlin. Lucrarile lui Munch au fost expuse intro expozitie care a cauzat o asemenea agitatie incat pictorii din Berlin s-au impartit in doua societati.
Normann a expus in Oslo, Berlin, Londra, Viena, Düsseldorf, München si Paris. Desi statea in Germania din anul 1883, in fiecare vara se intorcea in Norvegia. Normann si Hans Dahl aveau amandoi vile cu ornamente din lemn langa  Balestrand in care isi petreceau verile.

Normann a expus la prestigiosul Salon de Paris inca din anul 1882 si a castigat cateva premii.Se spune ca picturile lui cu fiorduri au contribuit la alegerea  ca destinatii turistice populare a fiordurilor norvegiene.

Adelsteen Normann (1 mai 1848 – 26 decembrie 1918), pictor norvegian

Tot in 1 mai s-au nascut:

George Inness(1 mai 1825 – 3 august 1894), pictor american peisagist.

Jules Breton(1 mai 1827 – 5 iulie 1906), pictor francez realist.

Cecilia Beaux (1 mai 1855 – 7 septembrie 1942), pictorita americana.

Din blogosfera.

Lili.Paradoxuri – 25

Tu1074.Spală sticle :)))

Frederick Sandys (1 mai 1829 – 25 iunie 1904), pictor pre-rafaelit englez

Anthony Frederick Sandys – Portrait of Mary Sandys

Frederick Sandys - Perdita

Frederick Sandys – Perdita

Frederick Sandys - Ysoude with the Love Philter

Frederick Sandys – Ysoude with the Love Philter

 

Anthony Frederick Sandys – La Belle Isolde

Anthony Frederick Sandys – Love

Frederick Sandys – Grace Rose,1866

Frederick Sandys – Mary Magdalene, c.-1858-60

Frederick Sandys – Medea

Frederick Sandys - Queen Eleanor

Frederick Sandys – Queen Eleanor

Frederick Sandys - Morgan le Fay,Queen of Avalon 1864

Frederick Sandys – Morgan le Fay,Queen of Avalon 1864

 

Frederick Sandys – Vivien – 1863

Frederick Sandys - The Pearl

Frederick Sandys – The Pearl

Frederick Sandys - Cassandra, c. 1895

Frederick Sandys – Cassandra, c. 1895

 

Anthony Frederick Augustus Sandys(nascut Antonio Frederic Augustus Sands) (1 mai 1829 – 25 iunie 1904), dar cunocut ca Frederick Sandys, a fost un pictor pre-rafaelit englez, ilustrator si desenator din epoca victoriana.

S-a nascut in Norwich, Anglia si a primit primele lectii de arta de la tatal lui, care era pictor. De la inceput s-a vazut ca era inzestrat cu un dar natural pentru desen. In 1846 Sandys s-a inscris la Norwich School of Design. In acelasi an si anul urmator i-a fost recunoscut talentul de catre Society of Arts. A aratat ca e foarte talentat ca desenator si i s-a recunoscut talentul cu gravura care parodia lucrarea „Sir Isumbras at the Ford” a lui  John Everett Millais in 1857. In caricatura calul lui Sir Isumbras era transformat in magar pe care scria J. R., Oxon. (John Ruskin). Pe magar statea Millais insusi, in rolul de cavaler, cu Dante Gabriel Rossetti si William Holman Hunt in rol de copii, unul in spatele celuilalt. Rossetti si Sandys au devenit prieteni foarte buni si timp de un an si cateva luni in 1867, Sandys a locuit cu Rossetti la Tudor House (actualmente Queens House) in Cheyne Walk, Chelsea. Lucrarile lui au fost profund influentate de cele ale lui Rossetti. S-a concentrat mai ales pe subiecte mitologice si portrete.

Sandys nu a devenit niciodata un pictor popular. A pictat putin, iar influenta dominanta a fost exercitata de conceptiile grandioase ale puterii tragice.

S-a casatorit cu Georgiana Creed, insa casnicia a durat doar trei ani, cu toate ca ei n-au divortat niciodata. El a avut relatie indelungata de dragoste cu Romany Keomi Gray (a fost modelul sau pentru „Medea” si alte picturi.)A avut o relatie si cu actrita Mary Emma Jones (cunoscuta ca „Mrs Sandys”) cu care a ramas pana la sfarsitul vietii. A murit in zona Kensington din Londra in 1904.

 

Frederick Sandys (1 mai 1829 – 25 iunie 1904), pictor pre-rafaelit englez

Din blogosfera. 

Cristian Lisandru.Cocium

Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 66)

Gabriela Savitsky.Expresul de Zoro*

Blog de furăciuni 2.Când lacrimi curgeau şiroaie pe faţă

Cecilia Beaux(1 mai 1855 – 7 septembrie 1942), pictorita americana

Cecilia Beaux – Sita and Sarita

Cecilia Beaux – Man with the Cat (Henry Sturgis Drinker)

Cecilia Beaux – Dorothea and Francesca

Cecilia Beaux – Self-Portrait

Cecilia Beaux - New England Woman

Cecilia Beaux – New England Woman

 Cecilia Beaux - Lady George Darwin

Cecilia Beaux – Lady George Darwin

Cecilia Beaux - Mrs. Theodore Roosevelt and Daughter Ethel

Cecilia Beaux – Mrs. Theodore Roosevelt and Daughter Ethel

Cecilia Beaux - A Little Girl

Cecilia Beaux – A Little Girl

Cecilia Beaux - A Country Woman

Cecilia Beaux – A Country Woman

 

Cecilia Beaux - Self Portrait

Cecilia Beaux – Self Portrait

 

Cecilia Beaux(1 mai 1855 – 7 septembrie 1942) a fost o portretista a societatii americane, in stilul lui John Singer Sargent. Ea a fost aproape contemporana cu bine cunoscuta artista americana Mary Cassatt si, de asemenea si-a facut pregatirea in Philadelphia si Franta. Redarea cu duiosie a clasei conducatoare americane a facut din ea cea unul dintre cei mai de succes artisti portretisti americani ai acelor vremuri.

Cecilia Beaux s-a nascut in Philadelphia, Pennsylvania, cea mai mica fiica a unui producator francez de matase, Jean Adolphe Beaux si a profesoarei Cecilia Kent Leavitt, fiica unui  proeminent om de afaceri din New York City.  Cecilia Kent Leavitt a murit de febra puerperala dupa 12 zile de la nastere, la varsta de 33 de ani. Cecilia “Leilie” Beaux si sora ei Etta au fost crescute de bunica maternala si de matusi, in Philadelphia.Tatal ei, neputand suporta durerea dupa moartea sotiei lui si simtindu-se in deriva intro tara straina, s-a reintors in Franta natala, facand doar o vizita inapoi in Philadelphia.S-a reintors cand Cecilia avea doi ani, insa a plecat dupa patru ani cand afacerea lui a dat faliment.Cecilia a marturisit mai tarziu: “Noi nu l-am iubit pe tata foarte mult, el era asa de strain. Noi credeam ca e ciudat”. Tatal ei avea o aptitudine naturala pentru desen, iar surorile erau fermecate de schitele lui bizare ale animalelor. Mai tarziu, Beaux va descoperi ca mostenirea ei franceza ii va servi foarte bine bine in timpul pelerinajului ei si a formarii ei   in Franta.

In Philadelphia, matusa lui Beaux, Emily, s-a casatorit cu inginerul minier William Foster Biddle, pe care-l va descrie mai tarziu ca fiind omul cu cea mai puternica si binefacatoare influenta din viata ei dupa bunica ei.” Dupa razboiul civil, Beaux a inceput sa-si petreaca ceva timp in gospodaria lui “Willie” si Emily, ambii muzicieni  competenti. Beaux a invatat sa cante la pian, insa prefera sa cante din gura. Atmosfera muzicala s-a dovedit a fi un avantaj pentru ambitiile ei artistice. In anii adolescentei, ea a avut prima sa expozitie de arta la Academy of the Fine Arts din   Pennsylvania.

La varsta de 16 ani a luat lectii de arta cu o ruda, Catharine Ann Drinker, care avea deja propriul studio si clientela. Apoi a studiat timp de doi ani cu pictorul Francis Adolf Van der Wielen.
La 18 ani, Beaux a fost numita profesoara de desen la scoala Miss Sanford. A dat si lectii particulare de arta si a pictat arta decorativa si mici portrete.A invatat si litografia si a facut ilustratii pentru reviste si pentru volumele lui Edward D. Cope, sponsorizate de U.S. Geological Survey.

Beaux  a intrat la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania in 1876, aflata sub puternica influenta a lui Thomas Eakins.

Dupa ce a plecat de la Academie, la 24 de ani, Beaux s-a hotarat sa incerce pictura pe portelan.Apoi a studiat in particular cu William Sartain, un prieten a lui Eakins si un artist din New York invitat in Philadelphia sa predea unui grup de studenti la arta, in 1881.

Dupa doi ani de cursuri cu Sartain, Beaux a inchiriat primul ei studio pe care l-a impartit cu un grup de artiste care au angajat un model si au continuat sa lucreze fara profesor. Dupa ce grupul s-a destramat, Beaux a inceput sa lucreze serios pentru a demonstra abilitatile sale artistice. Ea a pictat o panza mare in 1875, „Les Derniers Jours d’enfance”, un portret al surorii si nepotului, o compozitie in stilul lui James McNeill Whistler al carui subiect a fost asemanator cu picturile mama si copil ale artistei Mary Cassatt. In anii 1880 a primit comenzi de la notabilitatile din Philadelphian si castiga 500 $ pe portret.Cand prietena ei Margaret Bush-Brown a insistat ca „Les Derniers” era destul  de bun  pentru a fi expus la  Salonul din  Paris Salon, Beaux s-a hotarat sa trimita lucrarea la expozitie in grija prietenei ei.
La 32 de ani, in ciuda succesului ei din Philadelphia, Beaux a decis ca are nevoie sa invete mai mult. A plecat la Paris cu verisoara ei May Whitlock, refuzand cativa petitori si trecand peste obiectiile familiei. Acolo a studiat la Académie Julian si la Académie Colarossi, primind saptamanal aprecieri de la maestri Tony Robert-Fleury si William-Adolphe Bouguereau.

Intoarsa in America in 1889, Beaux a inceput sa picteze portrete intro maniera distinsa, avand ca subiecte membri din familia surorii ei, precum si elita din Philadelphia. In luarea deciziei de a fi devotata artei, ea s-a gandit ca cel mai bine era sa nu se marite, iar barbatii care o acompaniau nu trebuiau sa-i ameninte cariera.

In 1895 Beaux a devenit prima femeie care a avut un post normal de predare la Academy of the Fine Arts din Pennsylvania, predand desenul de portrete si pictura timp de douazeci de ani.

Cecilia Beaux(1 mai 1855 – 7 septembrie 1942), pictorita americana

Din blogosfera.
Cati Lupaşcu.Cri, cri, cri, tara gri!

Mirela Pete.De Armindeni

Jules Breton (1 mai 1827 – 5 iulie 1906), pictor francez realist

Jules Breton – The Rest of the Haymakers

Jules Breton – Asleep In The Woods

Jules Breton – Souvenir de dour Amenez

Jules Breton - The Reapers

Jules Breton – The Reapers

 Jules Breton - Setting out for the Fields

Jules Breton – Setting out for the Fields

 Jules Breton - A Breton Laundress

Jules Breton – A Breton Laundress

Jules Breton - Breton Laundresses at Douarnenez

Jules Breton – Breton Laundresses at Douarnenez

 Jules Breton - A Rest in the Fields

Jules Breton – A Rest in the Fields

Jules Breton - Song of the Lark

Jules Breton – Song of the Lark

Jules Breton - End of the Working Day

Jules Breton – End of the Working Day

Jules Breton - Evening Call

Jules Breton – Evening Call

Jules Breton - The Weeders

Jules Breton – The Weeders

Jules Breton – Young Women Going to a Procession

Jules Breton - The Wounded Sea Gull

Jules Breton – The Wounded Sea Gull

Jules Adolphe Aimé Louis Breton (1 mai 1827 – 5 iulie 1906) a fost un pictor francez realist din secolul al XIX-lea. Picturile lui au fost mult influentate de regiunile rurale franceze, iar absorbirea metodelor traditionale de pictura  au facut din Jules Breton unul dintre primii transmitatori ai frumusetii si privelistii idilice din mediul rural.
Jules Adolphe Aimé Louis Breton s-a nascut pe 1 mai 1827 in Courrières, un mic orasel din Pas-de-Calais. Tatal lui, Marie-Louis Breton, supraveghea pamanturilor unui proprietar bogat. Mama lui Jules a murit cand el avea 4 ani si   a fost crescut de tatal lui. In aceeasi casa locuiau si alti membri ai familiei, bunica materna si unchiul Boniface Breton. Respectul pentru traditie, dragostea pentru pamant si regiunea natala au ramas principale in arta lui pe toata durata vietii sale si au fost surse de inspiratie pentru lucrarile cu care a participat la Salonul din Paris.
Primele lectii artistice le-a invatat la Colegiul St. Bertin de langa Saint-Omer. L-a cunoscut pe pictorul Félix de Vigne in 1842 care, impresionat de talentul tanarului, i-a convins familia sa-l lase sa studieze arta. Breton a plecat la  Ghent in 1843 unde a continuat sa studieze arta la Academia de Arte Frumoase cu Félix de Vigne si cu pictorul Hendrik Van der Haert. In 1846, Breton s-a mutat la Antwerp unde a luat lectii cu Baron Gustaf Wappers si  a facut copii dupa lucrarile maestrilor flamanzi. In 1847 a plecat la Paris sa-si perfectioneze pragatirea artistic la Ecole des Beaux-Arts.

In Paris a studiat in atelierul lui Michel Martin Drolling. A cunoscut si s-a imprietenit cu cativa pictori realisti, ca François Bonvin si Gustave Brion, iar primele lui participari la   Salonul din Paris  au reflectat influenta lor. Primele lui incercari au avut subiecte istorice: „Saint Piat preaching in Gaul” sub influenta revolutiei din 1848, in care a reprezentat Suferinta si Disperarea.
Dupa succesul din Bruxelles si Ghent, Breton s-a mutat in Belgia unde a cunoscut-o pe Elodie, viitoarea lui sotie. Elodie era fiica primului sau profesor Félix de Vigne. In 1852, Breton s-a reintors in Franta si a inteles ca nu s-a nascut sa fie pictor istoric si s-a reintors la natura si viata la tara care l-au impresionat in tinerete. In 1853 a expus „Return of the Reapers”, prima din numeroasele scene rurale influentate de lucrarile pictorului elvetian  Léopold Robert. De atunci, interesul lui Breton in imagini cu tarani a ramas bine stabilit de atunci.

Breton s-a casatorit cu Elodie de Vigne in 1858.
A continut sa expuna in anii 1870, iar in anii 1880 si 1890, reputatia lui a crescut.A fost foarte popular in vremea lui si a expus numeroase lucrari la  Salonul din Paris. A fost unul dintre cei mai cunoscuti pictori din acea perioada atat in Franta natala, cat si in Anglia si Statele Unite. In 1880 Vincent van Gogh a strabatut 85 de mile pana la Courrières pentru a-l vizita pe  Breton, pe care l-a admirat mult, insa s-a intors din cauza zidului de superioritate din fata lui Breton.

In 1886, Breton a fost ales membru al Institut de France in urma mortii lui  Baudry. In 1889 a fost facut comandant al Legiunii de Onoare, iar in 1899 a fost ales membru in Royal Academy din Londra.

Jules Breton (1 mai 1827 – 5 iulie 1906), pictor francez realist

Din blogosfera. 

CELLA.alfabet, nevorbirii

Cristian Lisandru.Puzzle – 6 –

Mirela Pete.De Armindeni

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 17

George Inness (1 mai 1825 – 3 august 1894), pictor american peisagist

George Inness – Spring Blossoms, Montclair, New Jersey

George Inness - Etretat, Normandy

George Inness – Etretat, Normandy

George Inness - Evening Landscape

George Inness – Evening Landscape

George Inness - Fisherman in a Stream

George Inness – Fisherman in a Stream

George Inness - Hackensack Meadows, Sunset

George Inness – Hackensack Meadows, Sunset

George Inness - Hillside at Etretet

George Inness – Hillside at Etretet

George Inness – Cromwell`s Bridge

George Inness - The Storm

George Inness – The Storm

George Inness - Castel Gandolfo

George Inness – Castel Gandolfo

George Inness - A Breezy Autumn

George Inness – A Breezy Autumn

George Inness - Early Autumn, Montclair

George Inness – Early Autumn, Montclair

George Inness – Harvest Moon

George Inness (n. 1 mai 1825 – d. 3 august 1894) a fost un pictor american de peisaje. Născut în Newburgh statul New York, Inness a murit în localitatea Bridge of Allan din Scoția. Opera sa a fost influențată de vechii maeștri, de școala americană de pictură romantică numită Hudson River School, de mișcarea artistică franceză Școala de la Barbizon și, în final, de opera teologică a lui Emanuel Swedenborg, ale cărui influențe spirituale au găsit o reprezentare limpede în operele maturității artistice ale lui Inness. De fapt, Inness este cunoscut mai ales pentru aceste lucrări ale sale, care au ajutat la definirea și cristalizarea mișcării tonaliste.

George Inness (1 mai 1825 – 3 august 1894), pictor american peisagist

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Ultimul Mitropolit – 16

Clipe de Cluj.Tîrgu Mureș (I)

Mirela Pete.De Armindeni


Despre 1 Mai

Labor Day Parade, Union Square, New York, 1882

Despre 1 Mai,  Ziua Internationala a Muncii, am scris altadata, acum doar amintesc istoricul acestei zile.Pentru mine aceasta zi e ca oricare alta, nu mergem niciunde, nu mancam mici si nici nu bem bere.

1 Mai, Ziua Internationala a Muncii se sarbatoreste in toata lumea in amintirea miscarilor de protest ale proletariatului ce au izbucnit in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aceasta sarbatoare fiind cea mai mare a social-democratiei. In Romania, ea capata tenta comunista odata cu venirea la putere a Partidului Comunist, in 1945. Cum comunismul, la fel ca si fascismul, facea din orice eveniment motiv de parada , au luat nastere miscari de propaganda, defilari cu stegulete, pancarde, flori, discursuri, cantece patriotice  in cinstea partidului comunist.

 

1 Mai muncitoresc

1 mai de altadata avea un farmec aparte.Sa ne amintim cum a fost!

 

“1 mai muncitoresc”

Versurile: Maria Ranteş
Muzica: Ciprian Porumbescu

Rîde iară primăvara,
Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,
Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,
Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Maï.

Despre ziua de 1 mai am mai vorbit si anul trecut,aici,acum vreau doar sa mai adaug cateva cuvinte.
De aproape 20 de ani,ziua de 1 mai e o zi obisnuita de weekend si multi dintre noi isi vad de programul unei zile obisnuite.Altii,au inca o ocazie sa iasa la iarba verde sau la tara,la bunici,parinti.Mai mult,ziua aceasta e un prilej pentru politicieni sa se arate in public,sa ofere mici,bere si spectacole in scop electoral.
Parca ne-am cam saturat de mici,de bere,de discursuri…de atmosfera unei false sarbatori.Cred ca sunt si oameni fericiti in aceasta zi si anume acei vesnic flamanzi sau pomanagii care reusesc sa ajunga la portia de mici si bere gratis.

Poze vechi cu prilejul sărbătoririi zilei de 1 mai 1965.

Ce ramane dupa petrecerile la iarba verde.Astfel de imagini nu se vedeau pe vremuri.Si atunci se iesea la iarba verde.

gunoaie2

„Traiasca 1 Mai,ziua Internationala a Oamenilor Muncii!”


Imi amintesc de perioada cand sarbatoream Ziua Muncii si era frumos.In copilaria mea, (of, ce ce mult a trecut de-atunci) era chiar frumos si abia asteptam sa mergem la defilare cu parintii.Dimineata pe la ora 6.00 se dadea desteptarea cu muzica de fanfara.Trecea un camion cu fanfara uzinei si ne trezea cu cantarea ! mai muncitoresc.Incepea forfota in case si oamenii se pregateau sa mearga la defilare.Intotdeauna de 1 mai aveam narcise albe si liliac, asa ca mergeam la defilare cu un buchetel de flori.Uneori, defilam in caruri alegorice impodobite tare frumos.Dupa defilare mergeam la padure sa mancam mici, sa bem suc sau sirop, vata pe bat, turta dulce, acadele si alte dulciuri care numai de 1 mai si 23 august se gaseau.Era frumos atunci.Si oamenii erau altfel.

Am crescut si totul s-a schimbat.Deja intrasem in noua era si totul devenise de nesuportat.Deja eram si eu om al muncii si de 1 mai aveam de facut stegulete si flori din hartie creponata.Colegele mai varstnice ne invatau cum sa facem flori frumoase.Apoi ne pregateam pentru defilare.Nu era permis sa lipsim,se facea prezenta si riscai mult daca nu erai prezent.Singura noastra mangaiere era ca de 1 Mai si de 23 august erau cam singurele zile din an cand mancam mici(daca mai prindeam) si beam Pepsi(daca aveam noroc).Daca nu,gaseam noi altceva,macar floricele de porumb si seminte.

Ziua Internationala a Muncii, 1 Mai, se sarbatoreste in toata lumea in amintirea miscarilor de protest ale proletariatului ce au izbucnit in cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea, aceasta sarbatoare fiind cea mai mare a social-democratiei. In Romania, ea capata tenta comunista odata cu venirea la putere a Partidului Comunist, in 1945. Cum comunismul, la fel ca si fascismul, facea din orice eveniment motiv de parada , au luat nastere miscari de propaganda,defilari cu stegulete, pancarde, flori, discursuri, cantece patriotice (1Mai Muncitoresc ) in cinstea partidului comunist.

În „epoca Ceausescu”, 1 Mai s-a sarbatorit prin grandioase defilãri în uniforme, cântece patriotice si lozinci scrise cu trupuri umane, dupã model nord-corean, pregãtite cu mari eforturi umane . Muncitorii erau obligati sa participe la defilare pe strazile orasului cu pancarte,stegulete,flori.Cand ajungeau in dreptul tribunei oficiale isi indreptau privirea catre conducatori,fluturau steguletele si florile si strigau lozinci pentru conducãtorul iubit:

„Trăiască 1 Mai, Ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc!”

„Trăiască comunismul, viitorul luminos al întregii omeniri!”

„Trăiască prietenia, colaborarea frăţească şi solidaritatea tuturor ţărilor socialiste!”

„Traiasca Nicolae Ceausescu,cel mai iubit fiu al poporului,ctitorul epocii de aur!”

Sãrbãtoarea îsi pierduse sensul initial, fiind parte a cultului personalitãtii lui Nicolae Ceausescu.

In zilele noastre,ziua de 1 Mai e numai buna pentru campaniile electorale ale unor partide si politicieni.Pentru altii,ziua aceasta e o zi libera,atat.