Expozitie de arta

Edvard Munch - Madonna

Am intarziat putin cu „deschiderea”  expozitiei de arta din motive intemeiate.Ieri ne-am amintit de marele Amza Pellea,azi ne-am amintit de Nichita Stanescu.

Donatello - David

Expozitia de arta cuprinde lucrari de pictura si sculptura.Iubitorii de arta si de frumos sunt invitati la expozitie.Intrarea e libera.

Edvard Munch-self-portrait

Edvard Munch (n. 12 decembrie 1863, Loyten, Norvegia, d. 23 ianuarie 1944, Ekely) a fost un pictor norvegian, unul dintre pionerii artei moderne, considerat precursor al expresionismului, mai cu seamă un reprezentant al tradiţiei artistice europene decât a celei norvegiene. A fost prin natura sa un solitar, dar, paradoxal, l-au interesat foarte mult relaţiile interumane, care vor reprezenta esenţa creaţiei sale.

Donato di Niccolò di Betto Bardi cunoscut sub numele de Donatello (*ca.1386, Florenţa – †13 decembrie 1466, Florenţa) a fost un sculptor şi pictor italian, primul şi cel mai strălucit sculptor din pragul Renaşterii. Galerie.

Donatello – The Virgin and Child, Sant’Antonio, Padua

Donatello – St Mark, Orsanmichele

Donatello – David (marble)

Donatello – David (bronze)

Donatello – St John the Evangelist, Duomo, Florence

Donatello – St George, Orsanmichele, Florence

Donatello – Crucifix, Santa Croce

Donatello – Cavalcanti Annunciation, Santa Croce, Florence

Donatello – Amor-Atys

Edvard Munch – Self-Portrait 1886

Edvard Munch – The Scream

Edvard Munch – Young Woman on the Shore

Edvard Munch – The Kiss

Edvard Munch – View over the Rover at St.Cloud

Edvard Munch – Girl Kindling a Stove

Edvard Munch – Sister Inger

Edvard Munch – Madonna

Edvard Munch – Starry Night

Edvard Munch – Anxiety

Edvard Munch – Self-portrait with a bottle of wine 1906

Edvard Munch(12 decembrie 1863-23 ianuarie 1944), pictor norvegian

Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!

„Ce-o fi fost adevărat în viaţa mea şi ce-oi fi crezînd eu să fi fost adevărat în viaţa mea, Dumnezeu cu mila le mai poate alege una de alta„.

„Am fost absolut liber şi egal atunci cînd am înţeles că ideea de frumos nu-mi aparţine mie, ci ne aparţine tuturora. S-a mistuit în mine dintr-o dată ideea de geniu, ca un fum de ţigară” .Poezia erotica Nichita Stanescu.

Mă las în continuare

Mă las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns
şi-ntrors din ce e către ce e.

Şi eu m-aş fi dorit un om frumos,
subţire şi pătrat la falcă,
peste stafii victorios
sau cel mai înţelept din arcă.

De coadă aş fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
bătut în cuie m-aş fi pus
pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi.

Dar mi-a fost dat pe lângă os
să am şi nervi şi chef de viaţă,
şi eu am vrut să fiu frumos
aşa cum legea ne învaţă.

Dar, o, am fost aşa cum sunt,
cum este osul repetat,
din cărămizi, un zid urcând,
haină de lucru şi purtat,

pe care nu pot s-o sfâşiu,
mai neavând un braţ, o gură,
atâta timp cât am să fiu
cu însumi, însumi de-o măsură.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

Cântec

E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma fericire, în sus, şi izbeste-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.

Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplarii că sunt.

In 13 decembrie 1983,în camera de gardă a unui spital de urgenţă,la ora 2.00 noaptea, medicul l-a întrebat pe Nichita Stanescu: “Respiraţi mai bine?”Nichita a silabisit: “Res-pir”. Şi sufletul său s-a ridicat la cer, iar trupul se pregătea să ia drumul ţărânei din care s-a născut.

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.Varsta de aur a dragostei.