Daily Archives: decembrie 22, 2008

Zurgălăul

christmas_bell

Fulgi uriaşi deasupra ţării cad,
Pe bărăgane vânturile ţipă,
Somn neclintit de iarbă şi de brad
Învăluieşte munţii sub aripă.
Cu clinchete zglobii din dunga văii
Răsună zurgălăii argintii;
S-apropie de geamuri zurgălăii
Certându-se cu glasuri de copii.
Întregi, întinderile ţării mele
De sunete voioase se cuprind
Şi împleteşte glasuri subţirele
Acest şăgalnic, aşteptat colind…

Târziu, când zarea-n zori sticlea brumată,
Un zurgălău mai răsuna stingher,
Poate-un copil întârziat de ceată
Şi-mpleticit printre nămeţi, prin ger,
Suna c-o nefirească dăruire,
Împrăştiindu-şi clinchetele-n stol…
Pălind, cuprins de-o veche amintire,
Am stat cu ochii duşi pe geam, în gol.

…Eram firav, parcă bătut de vânt,
Iar tata dus în marşul surd, de chin,
Poate-n tranşeu, ori poate în mormânt,
Oricum departe, în pământ străin.
De groaza avioanelor, prin sate,
S-au tras peste ferestre foi de cort.
Orbeau ferestrele întunecate
Ca într-un sat de multă vreme mort.

O cetină c-un fir de lumânare
Şi c-o mărgică smulsă din suman
Vestea că, pe vântoase reci, călare,
Din viaţa noastră-a mai trecut un an.
Zăvozii nu lătrau în bătătură,
Ci scheunau cu vântul pe sub uşi.
Flăcăii nu mai ajungeau să ure
Pe la fereşti, de unde erau duşi.

Plutea încremenită o tăcere…
Nici urători, nici câini, nimic, pustiu,
Când, deodată, ca o adiere,
Cu glas scâncit, tremurător şi viu,
S-a auzit un zurgălău cum sună
Îndepărtat, cum sună subţirel,
De parcă nopţii ar fi vrut să-i spună
Durerile ştiute doar de el.

Se auzea de undeva, din vale,
Şi vântul îneca în răbufniri,
Parcă plângea încet metalul, moale,
În palmele-ngheţate şi subţiri.
Şi mama sta aşa cu faţa udă,
Cu gândul dus la tata, ascultând
De unde-i el, nu poate să audă
Şi poate nu va auzi nicicând,
Că poate-acolo, în această clipă,
Învăluită-n viscol uriaş,
Vreo pasăre de noapte, rece, ţipă
Lângă bocancii aspri de ostaş…

Am ascultat până spre dimineaţă
Cu fruntea rezemată de uşor
Şi mama şi-a dus palmele la faţă
Şi mi-a părut că râde-ncetişor.
Îl auzeam la geamuri şi la uşă,
Afară, undeva în infinit…
Cutremurat de friguri şi de tusă,
În clinchetele lui am adormit.
. . . . . . . . . . . . . . . . .
E Anul Nou. Ştiam noi ce mâine fi-va
Şi ce-o să mai aducă anul nou?
Un zurgălău stingher din nou porni-va
Prin sate durerosul lui ecou?

Voi, oameni ai pământului, uitarea
S-a aşternut pe sânge, scrum şi fier?
N-aţi cunoscut ce-nseamnă aşteptarea
Şi ce înseamnă-un zurgălău stingher?

– Am cunoscut cu toţi durerea ce e.
Avem la masă câte-un scaun gol.
Să n-aibă somn şi-n tihnă să nu steie
Ei, alchimiştii noului pârjol!

Nicicând noi nu vom îngrăşa ogoare
Aşa cum ei ne văd în visul lor,
Prin bălării de foc, nimicitoare,
Sub pălării de foc, nimicitor.

Sculaţi, voi, boieri mari, s-arată zorii,
Voci tragice pe vânturi se aprind.
Treziţi-vă, vă vin colindătorii,
Acuzatorii, asprul lor colind.

In 22 decembrie 1956 a murit Nicolae Labiş , poet–simbol al anilor 50, numit de criticul Eugen Simion „buzduganul unei generaţii”.

Acum 25 de ani

cat_rose

La multi ani mama!

morozov-dsc02318_filtered

La multi ani Mihai,baiatul meu cel mare!

Acum 25 de ani,mai exact in 22 decembrie am adus  pe lume pe baiatul meu cel mare,cadoul meu pentru mama care implinea atunci 50 de ani.

La multi ani,Mihaita!La multi ani,mama!Multa sanatate,bucurii,fericire alaturi de noi si cine va este drag!

Fiul meu nu voia sa se nasca,ori se simtea prea bine in culcusul lui,ori avea de deslusit vreo taina.Pana la urma a trebuit sa iasa in lume cu ajutorul forcepsului si dupa cateva minute s-a auzit strigatul lui puternic.Eram asa de epuizata ca nu am reusit sa-l vad prea bine.Chiar si asa am observat ca seamana cu neamul meu.Cel mai fericit a fost tata,imi spuneau vecinii ca era asa de fericit ca are un baiat,primul baiat din familie.Tatal meu a mai trait doar patru luni din acel 22 decembrie 1983 si intro zi de Pasti,22 aprilie 1984 a plecat in rai,dupa ce cu vreo trei zile inainte pusese o iconita pe perete deasupra patutului lui Mihai spunandu-i: bunicu` o sa vina la tine sa te vada.

Dupa trei ani si vreo patru luni,am mai facut un baiat voinic care a tipat ca o trompeta.Mihai a primit un fratior si cred ca i-a fost cam greu in perioada cand toata lumea venea sa-l vada si sa-i aduca ceva bebelusului,cum se obisnuieste.

Au trecut anii cu bucurii si necazuri,Mihai a terminat facultatea si s-a facut programator asa cum si-a dorit.De la el am invatat primele notiuni de internet acum la batranete si de cate ori vine acasa ma laud cu ce am mai invatat.Azi maine cred ca se insoara si voi deveni soacra mare (ce nu-mi place cum suna „soacra mare”).

Duminica am fost la mama sa-i uram La multi ani si multa sanatate.Sora mea cea mica i-a facut un tort cu piscoturi,frisca,gelatina si fructe pe care l-a ornat foarte frumos,parca era din revista.

Ii doresc fiului meu tot binele din lume si sa fie fericit alaturi de viitoarea mea nora,Larisa.Daca ati stii ce frumosi sunt amandoi si ce indragostiti!