Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!

„Ce-o fi fost adevărat în viaţa mea şi ce-oi fi crezînd eu să fi fost adevărat în viaţa mea, Dumnezeu cu mila le mai poate alege una de alta„.

„Am fost absolut liber şi egal atunci cînd am înţeles că ideea de frumos nu-mi aparţine mie, ci ne aparţine tuturora. S-a mistuit în mine dintr-o dată ideea de geniu, ca un fum de ţigară” .Poezia erotica Nichita Stanescu.

nichita_2

Mă las în continuare

Mă las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns
şi-ntrors din ce e către ce e.

Şi eu m-aş fi dorit un om frumos,
subţire şi pătrat la falcă,
peste stafii victorios
sau cel mai înţelept din arcă.

De coadă aş fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
bătut în cuie m-aş fi pus
pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi.

Dar mi-a fost dat pe lângă os
să am şi nervi şi chef de viaţă,
şi eu am vrut să fiu frumos
aşa cum legea ne învaţă.

Dar, o, am fost aşa cum sunt,
cum este osul repetat,
din cărămizi, un zid urcând,
haină de lucru şi purtat,

pe care nu pot s-o sfâşiu,
mai neavând un braţ, o gură,
atâta timp cât am să fiu
cu însumi, însumi de-o măsură.

Poem

Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi
şi ţi-aş săruta talpa piciorului,
nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea,
de teamă să nu-mi striveşti sărutul?…

Cântec

E o întâmplare a fiinţei mele:
şi-atunci, fericirea dinlăuntrul meu
e mai puternică decât mine, decât oasele mele,
pe care mi le scrâşneşti într-o îmbrăţişare
mereu dureroasă, minunată mereu.

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca nişte dălţi ce despart
fluviul rece de delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma fericire, în sus, şi izbeste-mi
tâmpla de stele, până când
lumea mea prelungă şi în nesfârşire
se face coloana sau altceva
mult mai înalt, şi mult mai curând.

Ce bine ca eşti, ce mirare ca sunt!
Două cântece diferite, lovindu-se , amestecandu-se,
două culori ce nu s-au văzut niciodată,
una foarte de jos, întoarsa spre pământ,
una foarte de sus, aproape ruptă
în înfrigurata, neasemuita luptă
a minunii că eşti, a-ntâmplarii că sunt.

In 13 decembrie 1983,în camera de gardă a unui spital de urgenţă,la ora 2.00 noaptea, medicul l-a întrebat pe Nichita Stanescu: “Respiraţi mai bine?”Nichita a silabisit: “Res-pir”. Şi sufletul său s-a ridicat la cer, iar trupul se pregătea să ia drumul ţărânei din care s-a născut.

Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.Varsta de aur a dragostei.

Posted on decembrie 13, 2008, in calendarul zilei, cultura, imagini, poezii, remember and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. Draga Elisa,nici nu-ti inchipui ce bine mi-au picat cuvintele tale.Am avut azi o zi nu tocmai placuta si aveam o stare de amaraciune din cauza unor rautati.
    Multumesc mult,Elisa.
    Ieri am avut o surpriza foarte mare;iti dai seama ce onoare pe mine ca mi-a scris doamna Oana Pellea sa-mi multumeasca?
    Te pup si te imbratisez cu drag! 🙂

  2. Laura,ce zici de mine ca am descoperit poeziile lui Nichita Stanescu acum la batranete?M-au fermecat,le simt ca si cum ar fi ale mele.
    La fel si poeziile lui marin sorescu.Am citit cateva cand am postat aici pe blog si m-am intrebat cum de exista atatea minunatii de care nu am stiut? 🙂

  3. Cat de searbada ar fi viata noastra fara ei,poetii,cat de plata ar fi fara poezie,cat de grea fara vise si cat de urata fara speranta…!!!
    Multumesc Gabi si vreau sa-ti spun ca efortul tau merita.Ai vazut??Lumea cauta ceea ce tu daruiesti cu dragoste.Te imbratisez. 🙂

  4. Nichita si Marin Sorescu sunt poezii mei preferati din literatura noastra. Merci! 🙂

  1. Pingback: Într-o joi cu dragoste, Nichita Stănescu | my heart to your heart

  2. Pingback: Sunt bolnav. Mă doare o rană călcată-n copite de cai fugind.Nichita Stănescu « my heart to your heart

  3. Pingback: Vârsta de aur a dragostei « Supravietuitor’s Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: