Si animalele plang

Povestea pe care vreau sa o spun e o poveste adevarata despre un catel fara stapan care isi plange prietenul calcat de o masina acum cateva zile.

Ii vedeam aproape in fiecare zi la mine-n cartier.Erau doi prieteni maidanezi-unul maro ,celalalt alb cu pete negre.Cred ca erau corcituri de boxer si de dalmatian.Nu ma pricep prea bine la rasele cainilor.Ii priveam cum se jucau amadoi in iarba sau pe trotuar,ii vedeam luandu-se dupa cate un om in speranta ca vor fi mangaiati sau ca vor primi putina mancare.Ii mangaiam si vorbeam cu ei de cate ori imi ieseau in cale.

Cateii nu aveau stapan,erau ai blocului si toti oamenii din cartier cred ca-i cunosteau,multi le dadeau de mancare,apa sau ii mangaiau.

Ieri ma intorceam acasa de la mama mea si mergand pe trotuar il vad pe catelul maro venind spre mine.L-am recunoscut,m-am oprit si l-am mangaiat ca de obicei.Pe banca din fata blocului stateau doua femei care vorbeau despre el.Le-am intrebat unde este celalalt catel,prietenul alb cu pete negre?Mi-au raspuns ca fusese calcat de o masina saptamana trecuta.M-am intristat foarte mult ca si cand ar fi fost vorba despre moartea unei cunostinte,unui vecin sau coleg.Mi-au dat lacrimile si am plecat.

Azi dimineata am plecat din nou la mama,iar in fata mea pe trotuar era o femeie cu un caine.Nu stiu daca era al ei sau doar se luase dupa ea,dar cand au ajuns in apropierea unui bloc am auzit un schelalait.Era al cainelui care-si pierduse prietenul.Femeia nu stia ce se intampla,cred ca ii era teama putin;m-am apropiat si i-am spus sa nu se teama.Catelului ii era dor de prietenul lui,plangea sfasietor privindu-l pe cainele femeii care nici nu-l baga in seama.Poate ca pare ciudat ce povestesc acum,dar nu am mai vazut si auzit un plans atat de sfasietor-ii era asa de dor de prietenul lui cel mai bun.Femeia s-a induiosat,i-a vorbit bland si l-a mangaiat. Eu am inceput sa plang si am plecat repede.Am incercat sa ma abtin si am luat-o printre blocuri,dar lacrimile imi curgeau pe obraji.

Am ajuns la mama si i-am spus sa nu se ingrijoreze ca plang…plang si acum cand scriu aceasta poveste adevarata.Si cainii sufera si-si plang prietenii care se duc.Oare de ce unii oamenii chinuiesc animalele cand noi avem atatea de invatat de la ele,mai ales despre prietenie,loialitate.

sursa poze:Animals & Loyalty.

Posted on august 7, 2008, in povesti and tagged , , , , , . Bookmark the permalink. 8 comentarii.

  1. micutele

  2. eu am patit la fel
    mergeam cu un prieten in skatepark si cand neam intors masina a dat peste el
    in fata mea

  3. Din pacate,a disparut si celalalt catel.Am auzit ca cineva a facut reclamatii si l-au luat hingherii.Am mai intrebat ce se stie si mi s-a spus ca l-a luat cineva de la hingheri si ca are acum o casa.
    Sper sa fie adevarat.
    Singuratatea e groaznica,unii o cauta inadins si inteleg prea tarziu greseala lor.
    Altii sunt singurii pana cand le apare in cale un suflet la fel de singur si se imprietenesc.
    Cum e posibil ca cineva sa nu aiba nici macar un prieten?

  4. am citit aceasta poveste si intravera este foarte trista:(…:|..eu ador catei:X…
    si regret foarte mult k acest catel a murit 😦 ma intreb dak catelul care traia mai este si azi printre noi?!:| pentru k e foarte greu sa traiesti singur intro pustietate eterna:| fara prieteni:| makr te avea pe tine:* papa te pup:*

  5. Elisa,spor la treaba cand culegi rosiile,ardeii si vinetele.Si weekend placut.
    Poate pui si poze cu ele,imi place gradina ta de vis si tot ce ai in ea.Imi place ce frumos povestesti despre fiecare leguma si floare ,cum le ingrijesti,ce mancaruri faci din roadele culese din gradina ta minunata. 🙂

  6. Te inteleg perfect .Ma bucur ca ai mancat rosii de gradina.Eu maine culeg multe ca -s coapte si ardei si vinete si apoi le sap din nou,sa mai creasca plantele.Te pup.Noapte buna draga mea. 🙂

  7. Demult am gasit pozele acelea care m-au emotionat foarte mult.Dupa intamplarea trista pe care am povestit-o m-am gandit ca ar trebui sa afle cat mai multi,in special cei care nu stiu,ca animalele plang si sufera,ca avem atatea de invatat de la ele.
    Nu pot intelege cum de sunt atatia oameni care chinuiesc animalele si le omoara fara mila.Nu cumva suntem vinovati ca atatea animale sunt fara stapan?Nu cumva suntem vinovati ca sunt caini care ne musca?
    Cred ca un om care omoara cu cruzime un animal va fi in stare sa o faca si cu un semen de-al lui.O viata e viata,fie ca esti om sau animal.
    Poate ca sunt cam ipocrita pentru ca mananc carne. 😦
    Iti multumesc Elisa pentru cuvintele frumoase.
    Te imbratisez si eu,toate cele bune.
    P.S.Azi am primit cateva rosii din gradina unei prietene de-a mamei. 🙂

  8. Crede-ma ca am plans vazand compasiunea…cateilor pentru prietenii lor.Ce trist!!!Mi-am amintit de scrierea care spunea cam asa:::cum ar arata lumea in care oamenii ar fi condusi de …animale si stapaniti de ele???Hmm,poate ca mai buna.Multumesc pentru sensibilizare,pentru sensibilizarea lumii.Te imbratisez si-ti doresc sanatate si mult bine!. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: