Viata si moarte

Mirela, condoleante pentru plecarea prea devreme din aceasta lume a sotiei fratelui tau!Dumnezeu s-o odihneasca in pace!Spunea un invatat ca „A muri inseamna a te muta intr-o stea.”

Sfarsitul vietii…Ce este viata? ” Caci ce este viata voastra ? Nu sinteti decit un abur, care se arata putintel, si apoi piere.-„(Iacov 4:14).

Intr-o frumoasa zi de vara, pe la ora pranzului, se facu mare liniste in parc. Pasarile se odihneau linistite in umbra copacilor.

O vrabiuta isi scoase capul de sub aripa si intreba: “Ce este viata?”

Toti cei din jur au fost surprinsi de aceasta intrebare grea. Un trandafir tocmai inflorea, deschizandu-si petalele. El spuse: “Viata este o deschidere!”

Fluturele, care tocmai se odihnea pe una dintre petalele trandafirului dupa ce zburase de la o floare la alta, ii raspunse: “Viata este libertate si fericire!”

O papadie simti vantul atingand-o in joaca si spuse tematoare: “Viata este risipire, da, doar risipire…”

Jos, pe pamant, o furnica tragea dupa sine un pai de grau de zece ori mai mare decat ea. Cand auzi un asemenea lucru se opri, isi trase sufletul si spuse: “Viata nu este decat truda si munca!”

Poate ca ar fi inceput sa se certe daca nu ar fi venit o ploaie fina care sopti: “Viata este formata din lacrimi, doar din lacrimi!”

Deasupra ei plutea plin de maiestate un vultur care, de acolo de sus, spuse: “Viata este o nazuinta spre inalt!”

Apoi veni noaptea.

Dupa un timp, un om mergea acasa pe aleile goale. Venea de la o petrecere si se gandea… “Viata este o continua cautare a fericirii si o inlantuire de deceptii!”

Dupa lunga noapte venira in sfarsit si zorii diminetii, care spusera: “Asa cum noi suntem inceputul zilei care vine, la fel viata este inceputul vesniciei…”

A intelege ce este moartea, cum ne putem pregati sa o intampinam, ce putem face noi cei (inca) vii pentru cel ce se pregateste sa paraseasca lumea pamanteasca si, in special, cum sa-l ajutam noi, cei dedicati si pregatiti sa-i fim alaturi in aceste ultime momente, ar fi dificil si chiar imposibil de realizat din afara religiei, dintr-o perspectiva atee, doar strict stiintifica si profesionist-pragmatica.
Imboldul catre acest demers, spre intelegerea necesitatii integrarii religiei in reflexia, atitudinea si practica ingrijirii persoanelor aflate la sfarsitul existentei, mi l-a dat urmatoarea observatie: am constatat ca aproape toate persoanele intrate in acest ultim parcurs al vietii si nu numai cei credinciosi, ci si cei ce ramasesera pana atunci departe de credinta, isi intorceau fata catre divinitate, uneori sperand de la aceasta mai multa alinare a suferintelor, risipirea spaimei fata de sfarsitul implacabil, alinare si impacare cu sine si cu lumea, o iesire senina si linistita din aceasta viata, chiar cei ce supravalorizau demersul medical, mai rezervati fata de religie, acceptau, pe masura ce zilele vietii lor se scurgeau catre implacabila iesire, ajutorul religiei ca pe o speranta.
Orice persoana aflata in proximitatea sau iminenta mortii, chiar daca nu a facut-o si inainte, mediteaza din cele mai vechi timpuri asupra mortii; atat omul religios, cat si cel nereligios. Toti, in mai mica sau mai mare masura, se intreaba asupra tainelor mortii si asupra a ceea ce va fi dupa moarte.
Aceasta preocupare este determinata si de faptul ca firea omeneasca are aspiratia trairii eterne pentru care a creat miturile „tineretii vesnice”, al „tineretii fara batranete si vietii fara de moarte”, a imaginat diferite „elixire” pentru a atinge acest vis, aceste aspiratii.
Religia ne invata insa (explicandu-ne si de ce) ca aceasta aspiratie, desi nu este posibila in viata terestra poate fi implinita intr-o a doua viata, dincolo de moarte, a sufletului dupa despartirea sa de trup. De la inceputurile sale, in religiile crestine, omul nu a incetat o clipa sa alerge dupa viata vesnica sau macar sa prelungeasca viata pamanteasca, fie si cu cativa ani.
Dar miturile vietii eterne au avut in vedere intotdeauna trupul, fiindca religia ne incredinteaza ca sufletul nu moare niciodata.
In lumina acestor aspiratii, catre o viata vesnica (trupeasca si pamanteasca), moartea a reprezentat cea mai infricosatoare taina care i-a preocupat pe oameni. Recunoscand umbra mortii, omul priveste adevarul in fata; fiindca nimic nu este mai sigur in viata noastra decat moartea.

Mai multe despre moarte.

Wanderlust sau dor de duca

Un site fascinant –Wanderlust cu hartile marilor calatorii din istoria omenirii,de la Magelan pana la Kerouac.Trebuie doar sa ne alegem ruta preferata si vom porni in aventura.

Expresia „dor de duca” : Dorinţă puternică de a nu mai sta pe loc, de a schimba peisajul.

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Si in Romania exista „dor de ducă „care, sub motto-ul, unde să nu stai acasă, oferă informaţii despre evenimente turistice din România şi recenzii ale unor evenimente şi destinaţii care merită vizitate.

Orient Express,trenul de lux care trece si prin Romania,o scurta istorie.

Orient Express este numele unei linii feroviare de distanţă lungă pentru pasageri care a fost iniţial operată de Compagnie Internationale des Wagons-Lits. Ruta ei s-a schimbat de multe ori. Deşi originalul Orient Express a fost o simplă linie feroviară internaţională, numele ei a devenit sinonim cu călătoria luxoasă. Cele două oraşe care formau Orient Express-ul erau Paris şi Istambul, cele două orase legate la început.

Actualul Orient Express nu mai face legătura dintre Paris şi Istambul.

Primul voiaj al trenului era menit sa lege capitala Frantei de capitala Imperiului Otoman si a avut loc pe data de 5 iunie 1883. Prima ruta parcursa de Orient Express a fost Paris – Nancy – Strasbourg – Munchen – Viena – Budapesta – Szeged – Jimbolia – Timisoara – Caransebes – Varciorova – Craiova – Piatra Olt – Pitesti – Bucuresti – Giurgiu – Smarda (2627 km). Apoi, calatorii erau nevoiti sa treaca Dunarea cu bacul si de acolo sa circule cu un tren local pana la Varna. Acolo pasagerii schimbau din nou mijlocul de transport pana la Constantinopol, destinatia finala. Dupa o calatorie de 83 de ore si 30 de minute tinta era atinsa – legatura dintre Orient si Occident era realizata. De-a lungul timpului ruta acestui tren a suferit modificari: odata cu terminarea podului de la Cernavoda proiectat de Anghel Saligni, trenul a circulat pana in Constanta, iar pana la Constantinopol se circula cu vapoarele de linie ale Serviciului Maritim Roman.

Prima calatorie a trenului nu a fost lipsita de aventura. Atunci au fost acceptati doar 24 de barbati, sfatuiti apoi sa poarte revolvere, pentru ca riscul atacarii trenului era foarte mare. Trenul a stationat in Sinaia aproximativ 24 de ore, timp in care calatorii au vizitat desigur castelul Peles. Regele Carol I alaturi de sotia sa i-a intampinat in stil regal, iar Carmen Sylva a insistat pentru a le citi acestora poezii din lucrarile sale.

Mai multe despre Orient Express ,AICI.