Intelectualul si rolul sau in societate

(Intelectual printre oameni).

Intelectualul este o persoană cu un înalt nivel cultural şi/sau ştiinţific care desfasoara o activitate spirituală in domeniul literaturii, artei, stiintei.Intelectualul are un rol foarte important in societate, mai ales daca isi apleaca privirea si-i vede pe cei de jos cum se zbat sa iasa din intuneric, ar vrea sa vada si ei lumina si au nevoie de un fir calauzitor.

Potrivit faimoasei definiţii a lui Jean-Paul Sartre, intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi „se amestecă în treburile care nu-l privesc”.

N-am stiut pana acum aceasta definitie si nici despre Jean-Paul Sartre nu stiu decat ca a fost un filozof si totusi indraznesc sa vorbesc despre intelectuali.Am aceasta indrazneala pentru ca printre cunostintele mele se numara si intelectuali.Am avut ocazia sa cunosc pe-aici (daca „a cunoaste” e cuvantul potrivit in lumea virtuala) intelectuali de mai multe feluri.Nu difera foarte mult de cei cunoscuti in lumea reala.Sunt la fel.Cei care nu-si apleaca privirea spre pamant si daca sunt deranjati de cineva de-acolo il trimit inapoi „unde-i e locul”;mai sunt acei intelectuali carora nu le pasa decat de sferele lor inalte-nici nu le trece prin cap ca jos sunt oameni care isi doresc sa inteleaga limba aceea ciudata in care vorbesc.Poate ca acesta e scopul lor-sa nu fie intelesi nici macar de cei din aceleasi sfere inalte.In sfarsit, mai e acea categorie de intelectuali pentru care toti oamenii sunt doar oameni, cu calitati si defecte, mai mult sau mai putin inteligenti, dar toti avand ceva in comun-simtirea, sufletul.Tinand cont de asta, stiu sa se faca intelesi, nu acesta e rolul lor in societate?In acelasi timp, cunosc si invata tot timpul cate ceva de la fiecare .

Citez aici cuvintele unui intelectual despre intelectuali.

„A fi intelectual nu înseamnă deloc a avea o diplomă, un doctorat, o anume funcţie, ci, poate azi mai mult ca oricînd, a avea principii, stil, caracter. Sînt lucruri care nu se învaţă la şcoli. Dă-mi voie să-l citez tot pe Luca Piţu: „instrucţia fără educaţie produce indivizi şi mai periculoşi decît ignoranţa; raţiunea nu te poate apăra de pulsiuni sau ă…î de patimi”. Dar mai e ceva: dacă anii de comunism n-au făcut decît să denudeze o societate abia atinsă de occidentalism, să-i dea jos stratul extrem de subţire de civilizaţie? Gîndeşte-te: dacă am redevenit, de fapt, ceea ce-am fost… si chiar mai mult de-atat?”

Am incercat asa cum m-am priceput sa exprim ceea ce am invatat eu despre intelectualii romani, la lectiile de viata primite si de la ei.(Despre cei care au preferat o viata linistita si lipsita de grija zilei de maine si si-au vandut sufletul, e prea trist sa amintesc).

Inchei cu un citat despre OM.”Fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare.” (S. Freud).

Vreme si timp

E o vreme foarte urata.Nu ploua,dar cerul e cam gri si vantul bate imprastiind frunze uscate,hartii,pungi.Si e rece .Esti nedormit,obosit,ingrijorat,ti-e putin dor de soare.De soarele acela bland care te mangaie usor si de adierea vanticelului caldut.Ti-e dor de verdele crud …Vrei sa te bucuri ,dar nu esti lasat,atunci iti amintesti ca cineva,candva,ti-a intins o mana de ajutor si te hotarasti sa citesti gandurile unor invatati,intelepti care iti alina intrucatva durerea care nu e numai a ta.E si a lui,a ei,a lor.Iti dai seama ca timpul e foarte scurt si mai ai atatea de invatat.

Cu timpul…

(Jorges Luis Borges)

“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila
intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e
sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca
saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promistiuni, si asa
omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a
face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care
se opresc insa la jumatatea drumului.
…..Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura
cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe
sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in
loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca
intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e
valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu
timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor
bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la
trecut.
…… Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti
alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
……Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt
numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai
tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul
inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un
prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la
aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit
cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai
lasat sa plece.
……Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama
ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau
mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate,
ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile
sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa
cum sperai.
…..Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul
vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si
nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri
iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Jorges Luis Borges