A fost odata femeie

Saptamana trecuta,Elena a intrat pentru prima data in Sectia Cronici a spitalului judetean.O colega o rugase sa duca un pachetel cuiva internat acolo.Avea o strangere de inima si un nod in gat.Auzise ca acolo sunt oameni foarte bolnavi ,chiar muribunzi.Dar trebuia sa mearga acolo,nu putea sa o refuze pe colega ei.

Sectia Cronici se afla la parter.Usa era inchisa si nu se vedea nici un semn de viata.Cum a apasat clanta,usa s-a deschis si atunci a simtit mirosul.Mirosul de urina si de moarte,mirosul acela care-ti patrunde pana in maduva oaselor si de care nu mai scapi daca nu-l accepti.

Dintr-un salon a iesit o femeie tanara ,era chiar vecina ei,Ana-Maria,studenta la medicina.S-au salutat si Elena a vazut lacrimi in ochii Anei-Maria.De ce plangi?Ai pe cineva apropiat internat aici?Nu, a raspuns Ana-Maria.Am vazut-o pe tanti Iza.De aia plang.Vorbesti de doamna Iza,femeia aceea frumoasa de la etajul trei?Da,uite-o acolo in patul de la geam.

Elena a stiut atunci de ce avea nodul in gat si inima cat un purice.Fiinta aceea din patul de la geam nu mai era femeia pe care o stia,femeia frumoasa,puternica,femeia care construise ,femeia care indrumase atatia tineri ajunsi acum specialisti.In patul de la geam se afla un schelet imbracat in piele cu doi ochi mari si cu un zambet misterios.S-a apropiat de ea.Iza a intins mana catre Elena. I-a luat mana,o mana rece ca gheata.I-a tinut-o cateva minute si a mangaiat-o usor pe crestet.Iza zambea,parca era fericita.Oare de ce zambea?Ce era in mintea ei?

Din pacate,nimeni nu stie si nici nu va stii vreodata de ce zambeste Iza care cu un an in urma inca era femeie.Acum era doar un schelet imbracat in piele ,cu doi ochi mari si un zambet misterios.