Intelectualul si rolul sau in societate



(Intelectual printre oameni).

Intelectualul este o persoană cu un înalt nivel cultural şi/sau ştiinţific care desfasoara o activitate spirituală in domeniul literaturii, artei, stiintei.Intelectualul are un rol foarte important in societate, mai ales daca isi apleaca privirea si-i vede pe cei de jos cum se zbat sa iasa din intuneric, ar vrea sa vada si ei lumina si au nevoie de un fir calauzitor.

Potrivit faimoasei definiţii a lui Jean-Paul Sartre, intelectual nu este acela care scrie cărţi sau îşi trece timpul cu preocupări intelectuale, ci acela care, părăsind universul livresc, intră direct în viaţa publică şi „se amestecă în treburile care nu-l privesc”.

N-am stiut pana acum aceasta definitie si nici despre Jean-Paul Sartre nu stiu decat ca a fost un filozof si totusi indraznesc sa vorbesc despre intelectuali.Am aceasta indrazneala pentru ca printre cunostintele mele se numara si intelectuali.Am avut ocazia sa cunosc pe-aici (daca „a cunoaste” e cuvantul potrivit in lumea virtuala) intelectuali de mai multe feluri.Nu difera foarte mult de cei cunoscuti in lumea reala.Sunt la fel.Cei care nu-si apleaca privirea spre pamant si daca sunt deranjati de cineva de-acolo il trimit inapoi „unde-i e locul”;mai sunt acei intelectuali carora nu le pasa decat de sferele lor inalte-nici nu le trece prin cap ca jos sunt oameni care isi doresc sa inteleaga limba aceea ciudata in care vorbesc.Poate ca acesta e scopul lor-sa nu fie intelesi nici macar de cei din aceleasi sfere inalte.In sfarsit, mai e acea categorie de intelectuali pentru care toti oamenii sunt doar oameni, cu calitati si defecte, mai mult sau mai putin inteligenti, dar toti avand ceva in comun-simtirea, sufletul.Tinand cont de asta, stiu sa se faca intelesi, nu acesta e rolul lor in societate?In acelasi timp, cunosc si invata tot timpul cate ceva de la fiecare .

Citez aici cuvintele unui intelectual despre intelectuali.

A fi intelectual nu înseamnă deloc a avea o diplomă, un doctorat, o anume funcţie, ci, poate azi mai mult ca oricînd, a avea principii, stil, caracter. Sînt lucruri care nu se învaţă la şcoli. Dă-mi voie să-l citez tot pe Luca Piţu: „instrucţia fără educaţie produce indivizi şi mai periculoşi decît ignoranţa; raţiunea nu te poate apăra de pulsiuni sau ă…î de patimi”. Dar mai e ceva: dacă anii de comunism n-au făcut decît să denudeze o societate abia atinsă de occidentalism, să-i dea jos stratul extrem de subţire de civilizaţie? Gîndeşte-te: dacă am redevenit, de fapt, ceea ce-am fost… si chiar mai mult de-atat?”

Am incercat asa cum m-am priceput sa exprim ceea ce am invatat eu despre intelectualii romani, la lectiile de viata primite si de la ei.(Despre cei care au preferat o viata linistita si lipsita de grija zilei de maine si si-au vandut sufletul, e prea trist sa amintesc).

Inchei cu un citat despre OM.”Fiecare om pe care il intalnesc in drumul meu imi este superior prin ceva. De aceea incerc sa invat cate ceva pe langa fiecare.” (S. Freud).


Posted on martie 2, 2008, in Uncategorized and tagged , , . Bookmark the permalink. 9 comentarii.

  1. Cred ca aveti dreptate.Niste nefericiti.

  2. Hello! This is my first visit to your blog! We are a collection
    of volunteers and starting a new initiative in
    a community in the same niche. Your blog provided
    us valuable information to work on. You have done a wonderful job!

  3. You can definitely see your skills within the work you write.

    The world hopes for even more passionate writers such as you who aren’t afraid
    to say how they believe. At all times go after your heart.

  4. Sartre a fost un susținător al comuniștilor și este unul dintre intelectualii francezi care l-au marginalizat pe scriitorul nostru, pe care-l admir și iubesc, Panait Istrate. Acesta din urmă a fost primul , în cartea sa „ Spovedanie pentru învinşi ”, care a dezvăluit minciunile comuniștilor sovietici.” Romain Rolland se îndepărtează de Istrati în timpul campaniei declanşate împotriva acestuia de intelectualii comunişti, întrerupând orice corespondenţă până în 1934, deşi în jurnalul său intim se declara „împotriva execuţiei publice a unui prieten“. Mai târziu, la câţiva ani de la moartea fostului său admirator, va declara într-un interviu că Panait Istrati „nu a trădat pe nimeni. N-aveau dreptul să-i lipească vreo etichetă. (…) Eu ştiu că el n-a înţeles atacurile a căror singură victimă a fost şi că această durere i-a îndoliat profund ultimile sale zile. (…) i-au lipsit prietenii fideli, capabili prin afecţiunea lor să-i dea îmbărbătarea de care avea atâta nevoie”
    Găsești un articol despre asta în : http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/panait-istrati-1933-omul-care-nu-adera-nimic

  5. aveti mare dreptate………….si eu gindesc tot ca dv-stra

  6. Domnule serban Petre, va multumesc, am scris asa cum e in realitate.Pe foarte multi dintre intelectuali sau asa zisi intelectuali ii consider vinovati de degradarea la care a ajuns poporul roman.

  7. foarte frumos…..si adevarat…

  8. Este de zece

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

<span>%d</span> blogeri au apreciat: