Arhive blog
Sir Arthur Ernest Streeton (8 aprilie 1867 – 2 septembrie 1943) pictor australian
Sir Arthur Ernest Streeton (8 aprilie 1867 – 2 septembrie 1943) pictor australian, specializat in pictura peisagistica.
La inceput Streeton a urmat cursuri serale de arta la Gallery School, Melbourne, din 1882, dar din aceasta cauza pregatirea sa artistica a fost in buna masura cea a unui autodidact. S-a imprietenit cu Charles Conder, care venise in Melbourne din Sidney in primavara lui 1888, la sfatul lui Tom Roberts. In scurt timp peisajele realizate de Streeton au inceput sa fie influentate puternic de stilul decorativ al lui Conder. Perioada petrecuta de cei trei la Melbourne este considerat de specialisti „perioada de aur” a artei australiene si cea mai buna perioada a Scolii Heidelberg. La sfarsitul lui 1888 Streeton pusese bazele unei tabere pentru artisti la Eaglemont, langa Heidelberg, de unde a aparut termenul de Scoala Heidelberg. In afara influentei pe care au avut-o colegii si prietenii sai, Streeton s-a inspirat si din manualele si albumele de arta pe care le-a putut gasi. A pretuit foarte mult cursul lui William Hunt „Discutii despre arta”, care l-a ajutat sa inteleaga si sa adopte diverse tehnici. Hunt era un artist si profesor de origine americana, care se pregatise la Paris. In cursul scris de el ii incuraja pe artisti sa adopte simplitatea intregului in locul complexitatii partilor. Admiratia lui Hunt pentru Corot era impartasita si de Streeton, care colectiona fotografii ale tablourilor acestuia.
In buna partea lucrarile lui Streeton sunt executate in natura, de regula intr-o singura sedinta. Pentru compozitiile mai ample, pe care le realiza in atelier, facea in prealabil studii in acuarela.
Sir Arthur Ernest Streeton (8 aprilie 1867 – 2 septembrie 1943) pictor australian |
François Villon (8 aprilie 1431 – cca.1474), poet francez
Versuri pe tabloul unui primitiv
de François Villon
Adam se deşteaptă; îl arde lin coasta,
Femeia din faţă senină-i zâmbeşte,
Uimit, el se-ntreabă, ca-n vis, ce e asta ?
Bălaie şi goală, la ce foloseşte ?
Deodată privirea în miez îşi ţinteşte,
Stă gol de răsunet o clipă; din castă
Fiinţa-i un licăr de jinduri ţâşneşte…
Iar Eva, pătrunsă de dulcea săgeată,
Vărsându-şi pe spate a pletelor unde,
Îşi plimbă surâsul cu-o graţie-nceată,
Pe sâni, peste coapse, pe trupu-i oriunde,
Să afle ce taină-i deschisă… şi, iată,
Ferindu-şi ruşinea cu palme plăpânde,
Mai mult o arată decât şi-o ascunde.
François Villon (8 aprilie 1431 – cca.1474) a fost unul dintre primii mari poeţi ai Franţei.
Din blogosfera:
Mirela Pete.În drum spre Vrhnika, Slovenia
Mirela Pete.Ce-ar fi poveștile fără ilustrații?!
Clarence Hudson White (8 aprilie 1871 – 7 iulie 1925), fotograf american
Clarence Hudson White (8 aprilie 1871 – 7 iulie 1925) a fost un fotograf american si membru fondator al miscarii Photo-Secession. A fost considerat un maestru al acestei forme de arta pentru fotografiile lui sensibile si pentru excelenta ca profesor de fotografie.La sfarsitul carierei sale a fondat scoala Clarence H. White School of Photography, care a produs pe cei mai mari fotograafi ai secolului al XX-lea, printre care Margaret Bourke-White, Ralph Steiner, Dorothea Lange si Paul Outerbridge.
Ziua Internationala a Romilor
8 aprilie este Ziua Internationala a Romilor. Ea marcheaza, din punct de vedere istoric, reunirea la nivel international a organizatiilor romilor din lume n cadrul primului Congres Mondial al Romilor, ce a avut loc la Londra, n 1971, data inceperii acestuia devenind apoi Ziua Internationala a Romilor. La acest congres au fost puse bazele Uniunii, s-a adoptat drapelul si imnul international al romilor.
Drapelul rromilor de pretutindeni. Roata cu spiţe.
Scurt istoric
Țiganii sunt originari din nord-vestul Indiei şi nord-estul Pakistanului.
Țiganii au migrat în Iran şi în Asia mediteraneană, începând din secolul V, apoi în Imperiul Bizantin în secolul IX, de unde au pătruns în sud-estul şi centrul Europei , ca şi în nordul Africii. În XV au pătruns în Europa apuseană (în special în Peninsula Iberica, iar din secolul XIX în cele doua Americi. Sunt semnalaţi în ţările române în secolul IV fie ca mestesugari liberi (fierari, aurari, rudari, spoitori, căldărari, căntăreţi, etc.) organizaţi în satre, fie ca robi boiereşti, domneşti sau mânăstireşti.
De-a lungul vremii, cercetători renumiţi sau pelerini plasează ţiganii în urma unor experienţe aprofundate în rândul triburilor hinduse sau indiene, determinând după cercetarea idiomului ca strămoşi apropiaţi a limbii romani(ţigănească), limba singhaleză, marathi, sindhi, punjabi, dardica şi pahari de V(dialecte hinduse vorbite de băştinaşi). De asemenea graiul ţigănesc conţine amprente exacte a limbii sanscrite fiind identificate peste 500 de cuvinte a căror origine indică poate fi uşor de recunoscut. După cercetări pe eşantioane de populaţii ţigăneşti din întreaga Europă în 1940, savanţii străini clasifică ca predominantă în cadrul indivizilor respectivi, grupa de sânge de tip B ceea ce încă o dată înrădăcinează ideea că originea ţiganilor este total străină de destinul Europei aceştia aparţinând exclusiv continentului asiatic. Mai rămân câteva întrebări, de pildă, când, cum şi de ce au migrat ţiganii în Europa. În 950 d.Ch. istoricul arab Hamza din Ispahan vorbeşte despre monarhul persan Bahram Gur ce şi-a încheiat domnia în jurul lui 438 d.Ch. De aici aflăm primele mărturii despre ţigani cunoscuţi ca zotti sau luri. Astfel regele Persiei îi va cere suveranului Indiei 12.000 de lăutari care ar fi urmat să distreze auditorii şi să se stabilească acolo pentru a deveni agricultori şi a munci pământul primind în schimb fiecare, vite, măgari şi grâne. 50 de ani mai târziu în poemul epic naţional persan Şah ( Cartea Regilor ) aflăm că lurii adică ţiganii au mâncat grânele şi vitele refuzând munca pământului ca urmare fiind izgoniţi de către regele Bahram Gur. De atunci legenda spune că ţiganii: „ umblă astăzi prin lume, căutând de lucru, întovărăşindu-se cu câinii şi cu lupii, furând la drumul mare pe timp de zi şi de noapte. Însă migraţia efectivă a ţiganilor în Europa începe din secolul XIV odată cu cucerirea de către turci a portului grecesc Gallipoli. De altfel ascensiunea triburilor nomade indiene va fi strict legată de victoriile turceşti şi făurirea puternicului Imperiu Otoman, ţiganii prosperând în interiorul lui.