Albert Edelfelt (21 iulie 1854 – 18 august 1905), pictor finlandez
Albert Edelfelt, Albert Gustaf Aristides Edelfelt ( 21 iulie 1854 – 18 august 1905) a fost un pictor finlandez.
Albert Edelfelt s-a nascut in Porvoo, Finlanda. Tatal lui Carl Albert a fost arhitect. Edelfelt il admira pe poetul Johan Ludvig Runeberg, un prieten al familiei. Compania lui Runeberg a avut un mare impact asupra lui Edelfelt, care picta din cand in cand scene din isoria finlandeza. Edelfelt a ilustrat „The Tales of Ensign Stål”, poemul epic a lui Runeberg. A studiat arta in Antwerp (1873–1874), Paris (1874–1878) si Saint Petersburg (1881–1882).
S-a casatorit cu baroneasa Ellan de la Chapelle in 1888 si au avut un copil.
Edelfelt a fost unul dintre primii artisti finlandezi care a castigat faima internationala. S-a bucurat de un succes considerabil in Paris si a fost unul dintre fondatorii miscarii de arta realista din Finlanda. A influentat cativa tineri artisti finlandezi si i-a ajutat pe unii, ca de exemplu Akseli Gallen-Kallela sa-si faca intrarea in Paris.
Albert Edelfelt (21 iulie 1854 – 18 august 1905), pictor finlandez |
Tot in 21 iulie s-au nascut si:
David Burliuk (21 iulie 1882 – 15 ianuarie 1967), pictor avangardist ucrainean.
Carlos Schwabe (21 iulie 1866 – 1926), pictor si grafician simbolist elvetian
Lovis Corinth(Franz Heinrich Louis Corinth; 21 iulie 1858, Tapiau, Prusia de est – 17 iulie 1925, Zandvoort, Olanda) a fost un pictor german.
Din blogosfera.
Clipe de Cluj.Bucureştii de altădată şi George Enescu. Poveşti de Bucureşti – episodul 5
Clipe de Cluj.Clujul şi cele 154 de poduri ale sale (partea I )
lunapatrata.Voi cu cine dansati…?
PILULA LU` LISANDRU – Ciocu` mic şi joc de glezne!
Cristian Lisandru.MIERCUREA TRISTEŢILOR COMUNE – Patru rânduri scrise pe o foaie dictando
Călin Alupi (20 iulie 1906 – 19 septembrie 1988), pictor român
Călin Alupi (20 iulie 1906, Vancicăuţi – 19 septembrie 1988, Iaşi). Fiu de ţărani săraci din Basarabia, Călin Alupi va păstra din copilăria şi adolescenţa sa o dragoste profundă pentru natură şi un ataşament particular pentru oamenii şi lucrurile simple, care vor marca întreaga sa operă.
Cu toate că nimic nu-l predestina picturei, vocaţia lui se manifestă spontan la 13 ani, când intră la Şcoala normală din Şendriceni. Profesorul său Nicolae Popovici Lespezi îi descoperi talentul şi-l îndrumă. Intră în 1925 la Academia de Belle Arte din Iaşi, avându-l ca profesor pe Ştefan Dimitrescu, datorită căruia îşi desăvârşeşte bazele în desen.
Cu toate că sărăcia nu-l părăsi niciodată, primii ani sunt marcaţi de o mizerie crudă. Trăieşte în locuinţe salubre şi nu subzistă decât datorită unei slabe burse şi a unui post de custode a Pinacotecei, obţinut prin Ştefan Dimitrescu.
Incepând din 1933, participă la diverse expoziţii de grup şi personale, iar după doi ani este numit profesor suplinitor la Şcoala normală din Şendriceni.
Când Nicolae Tonitza începe pictura schitului Durău, îl ia printre ucenicii săi, alături de Baba şi Cămăruţ.
In 1940, cariera sa promiţătoare este curmată brusc fiind mobilzat şi trimis pe front ; va face tot războiul în linea I în condiţii extreme de supravieţuire, cu sarcina de a desena poziţiile inamice. La armistiţiu, se întoarce de la Odesa (pe jos), cu sechele grave : a contractat un ulcer la stomac şi piatră le rinichi care-l vor împiedica, de acum înainte, să urmeze o carieră continuă (va îndura în total zece operaţii până la moarte). Descoperă cu amărăciune că aproape toate tablourile i-au dispărut, distruse sau furate în timpul războiului.
In 1947, devine profesor la Academia de Belle Arte din Iaşi. Se căsătoreşte cu Sanda Constantinescu Ballif, cu care va avea o fiică în 1950, Antonina Alupi, astăzi pictoriţă şi profesoară de desen la Paris.
In 1954, Belle Artele din Iaşi se desfiinţează ; se stabileşte atunci în Bucureşti cu familia sa. Este profesor la Şcoala medie de arte plastice din Bucureşti, până în 1963, când Institutul pedagogic din Iaşi (fostul Bele Arte) îşi redeschide porţiile, şi se întoarce ca profesor. După ce iese la pensie, în 1968, se întoarce în capitală unde mai stă doisprezece ani. Din 1980, revine definitiv la Iaşi, unde va trăi cu soţia până la sfîrşit.
In decursul vieţii sale, expoziţiile s-au succedat la interval de doi sau trei ani : în România mai ales (Saloanele interregionale de arte plastice din Iaşi, Expoziţiile anuale de grafică din Bucureşti, Expoziţii personale, etc.), dar a participat şi la expoziţii internaţionale (Sofia în 1954, şi Varşovia în 1955), a avut expoziţii personale în Italia (Roma şi Trieste, în 1971) şi Franţa (Paris şi Saint-Germain-en-Laye, în 1979).
Nefiind un cariesrist, nu încercă niciodată să-şi promoveze opera executând comenzi pentru Partid, ceea ce explică faptul că fu ţinut deoparte, el însuşi, de altfel, preocupându-se puţin de reuşita socială.
Desenator remarcabil, tablourile sale se recunosc prin tuşa lor precisă şi virilă. Subiecte adeseori simple, şi totdeauna extrase din realitate, ilustrează o înţelegere în profunzime a naturii umane, a peisajelor româneşti şi a oamenilor umili, de care era apropiat (Moş Androne, 1972).
Picta repede şi avea darul de a comunica emoţia spontană resimţită în contact cu motivul. Este în ziua de astăzi considerat ca unul din cei mai importanţi reprezentanţi al post-impresionismului românesc.
http://www.alupi.com/flash_ro.swf
Tot in 20 iulie s-au nascut:
Leon de Smet(20 iulie 1881 – 9 septembrie 1966), pictor belgian.
Max Liebermann(20 iulie 1847 – 8 februarie 1935), pictor impresionist german.
Miercurea fara cuvinte.Ochii pisicii din biblioteca
Din blogosfera.
CARMEN.Miercurea fara cuvinte 29.Amintiri din Muntii Apuseni
Teo Negură.Miercurea fără cuvinte 13 – plânsetul florilor
lunapatrata.Miercurea fara cuvinte – Incercand sa(-ti) aduc ploaia…
NAPOBLOGHIA.Miercurea fără cuvinte 2 (leapșă ilustrată)
Ulise al II-lea.Fără cuvinte, miercurea (18)
freestyler.un focus, mai multe focoase
Amintiri din filumenie.Linişte înflăcărată (4)
Zamfir Pop.Tăcute imagini miercuriene (13)
freestyler.miercurea fără cuvinte (9) – boa-tree
Cornelis van Poelenburgh (1594 – 12 august 1667), pictor peisagist olandez
Cornelis van Poelenburgh (1594, Utrecht – 12 august 1667, Utrecht) a fost un pictor peisagist olandez.
Desi nu se cunoaste locul nasterii lui, e inregistrat intrun document din Utrecht ca avand sase ani si ca fiul lui Simon van Poelenburch, un canonic catolic din Utrecht.Initial s-a pregatit sub indrumarea lui Abraham Bloemaert, iar primele lui lucrari semnate dateaza din 1620.A calatorit la Roma unde a fost influentat de Adam Elsheimer si a devenit membru fondator al Bentvueghels. A avut ca protectori cativa cardinali si a fost chemat in Anglia de catre regele Charles I Angliei pentru care a pictat cateva lucrari mici de salon. S-a reintors la Utrecht unde a murit la cativa ani dupa moartea batranului sau profesor Abraham Bloemaert.A pictat mai mult peisaje cu figuri mitologice sau religioase, intrun stil care mai tarziu va fi evident in cateva lucrari ale lui Claude Lorraine.
Cei mai „importanti si de succes” elevi ai sai au fost Daniël Vertangen, Dirck van der Lisse, François Verwilt si Jan van Haensbergen.
Cornelis van Poelenburgh (1594 – 12 august 1667), pictor peisagist olandez |
In 20 iulie s-a nascut Max Liebermann (20 iulie 1847 în Berlin – 8 februarie 1935) a fost un pictor german. Fiul unui om de afaceri evreu din Berlin, Liebermann a studiat mai întâi dreptul şi filozofia, iar apoi pictura şi desenul în 1869 la Weimar, în 1872 la Paris şi între 1876-77 în Olanda.
Din blogosfera.
Jacques Bellange (c. 1575 – 1616), pictor si gravor francez
Jacques Bellange (c. 1575 – 1616) a fost un artist si gravor din ducatul Lorraine. Lucrarile lui sunt printre cele mai remarcabile gravuri manieriste vechi, mai ales cu subiecte religioase si intrun stil foarte individual. A lucrat timp de 14 ani in capitala Nancy, ca pictor al celor doi duci de Lorraine, aproape toate gravurile lui au fost produse cu doi, trei ani inainte de moartea lui la varsta de 40 de ani. Nici una dintre picturile lui cunoscute nu s-a pastrat.
In 1612 s-a casatorit cu Claude Bergeron, fiica de 17 ani a proeminentului farmacist din Nancy, cu care a avut trei fii.
Data si cauza exacta a mortii lui Bellange in 1616 nu se cunosc.
In 19 iulie s-au nascut:
John Martin(19 iulie 1789 – 17 februarie 1854) un important pictor romantic englez al secolului al XIX-lea.
Edgar Degas (19 iulie 1834, Paris – 27 septembrie 1917, Paris) a fost un pictor francez din a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Xu Beihong (19 iulie 1895 – 1953), pictor chinez cunoscut la inceput pentru lucrarile sale in tus reprezentand cai si pasari, Shuimohua si unul dintre primii artisti chinezi care a exprimat necesitatea reflectarii prin expresii artistice a unei Chine moderne a inceputulului de sec.XX.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Neliniştea mea, neliniştea ta, iubirea noastră
Teo Negură.Trafic cu Hituri (runda 75)
Călin Hera.S-a deschis facebook-ul literar
Marcus Gheeraerts ( c. 1561/62 – 19 ianuarie 1636), pictor englez de origine flamanda
Marcus Gheeraerts (scris si Gerards ori Geerards) (Bruges, c. 1561/62 – 19 ianuarie 1636) a fost un pictor al curtii lui Tudor, descris ca „cel mai important artist de calitate care a lucrat pe scara mare in Anglia intre Eworth si Van Dyck„. El a fost adus in Anglia de tatal sau Marcus Gheeraerts the Elder, de asemenea pictor. A devenit un portretist la moda in ultima decada a domniei reginei Elizabeth I sub tutela maestrului de ceremonii Sir Henry Lee, introducand o noua estetica in pictura curtii engleze care captura esenta unui model printro atenta observatie. A devenit portretistul favorit al reginei Anne de Danemarca, insa a iesit din moda la sfarsitul anilor 1610.
Ca si alti artisti protestanti, Gheeraerts the Elder a plecat in Anglia cu fiul sau pentru a scapa de persecutiile din Olanda condusa de ducele de Alva. Sotia lui era catolica si a ramas acolo, iar dupa cativa ani a murit. Tatal si fiul locuiau in parohia St Mary Abchurch din londra in 1568. Pe 9 septembrie 1571, tatal s-a recasatorit cu Susanna de Critz, dintro familie exilata din Antwerp.
Nu se cunoaste cu certitudine cine l-a pregatit pe tanarul Marcus, probabil ca tatal lui; e posibil sa fi fost elevul lui Lucas de Heere.A activat ca pictor in 1586. In 1590 s-a casatorit cu sora mamei lui vitrege si a pictorului John de Critz. Cei doi au avut sase copii, insa doar doi dintre ei au supravietuit.
Prima pictura a sa a fost inregistrata in 1586.Desi a crescut in Anglia, lucrarile lui Gheeraerts reflecta o estetica continentala foarte diferita de cea a artistilor elizabetani ca de exemplu Nicolas Hilliard. „Aceasta sugereaza ca Oliver si Gheeraerts, singuri sau impreuna au vizitat orasul Antwerp si au fost influentati de stilul portretistic a lui Frans Pourbus.”Prin anul 1590, Gheeraerts a condus o „revolutie” in portretistica englezeasca. Pentru prima data in arta englezeasca, modelele au fost redate in trei dimensiuni, obtinandu-se impresia ca sunt vii, prin tonalitate si umbre. Gheeraerts a fost unul dintre primii artisti englezi care a pictat mai degraba pe panza decat pe panouri de lemn. De asemenea a introdus figurile in intregime stand in aer liber, intrun peisaj natural.
Nevoia de asistenti care sa completeze fundalurile si detaliile picturilor pe panza de mari dimensiuni, precum si numarul de copii si variante care s-au pastrat, sugereaza existenta unui studio sau atelier cu asistenti si ucenici.
Gheeeraerts a ramas primul portretist la moda in anii urmatori dupa decesul reginei Elizabeth in 1603. Regina Anne de Denmark, sotia lui James I l-a angajat pe Gheerearts pentru picturi de dimensiuni mari, iar cumnatul ei Isaac Oliver l-a angajat pentru miniaturi.
Isaac Oliver a murit in 1617, iar in aceeasi perioada, pozitia lui Gheeraerts la curte a inceput sa se clatine ca rezultat al competitiei din partea noii generatii de imigranti. Anne of Denmark a murit in 1619, si desi Gheeraerts a facut parte din procesiunea de inmormantare ca „Pictorul reginei”, olandezul Paul van Somer ii luase cu ceva vreme in urma locul de portretist sef. Gheeraerts a murit pe 19 ianuarie 1636.
Marcus Gheeraerts ( c. 1561/62 – 19 ianuarie 1636), pictor englez de origine flamanda |
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Cântecul nebunului
Lyonel Feininger(17 iulie 1871 – 13 ianuarie 1956), pictor si caricaturist american
Lyonel Feininger(17 iulie 1871 – 13 ianuarie 1956) crescut in New York, SUA, a fost un pictor si caricaturist american.S-a mutat in Berlin in anul 1887 pentru a studia la Königliche Akademie Berlin sub indrumarea lui Ernst Hancke, la scolile de arta din Berlin cu Karl Schlabitz si din Paris cu sculptorul Filippo Colarossi. Feininger a copilarit intr-o atmosfera incarcata de muzica, influenta resimtita si in operele sale. A absorbit imaginile urbane din New York pe care le-a redat apoi si a reprezentat cu pasiune barcile si iahturile ancorate la malul raului Hudson. Acest mediu bogat in frumusete si mister a fost transformat de Feininger si reprezentat in creatia sa. Walter Gropius l-a invitat sa se alature fundatiei Bauhaus, care avea sa devina cea mai influenta scoala din lume.
Feininger s-a casatorit cu Clara Fürst, fiica pictorului Gustav Fürst, cu care a avut doua fiice. A mai avut cativa copii cu Julia Berg cu care s-a casatorit mai tarziu.
Artistul a participat cu desene la expozitiile anuale Berlin Secession din anul 1901 pana in 1903.
Feininger a inceput sa lucreze ca pictor la varsta de 36 de ani, dupa ce a facut caricaturi timp de 20 de ani pentru diferite ziare si reviste atat din SUA cat si Germania. A fost membru al Berliner Sezession in 1909 si a fost asociat cu grupurile expresionist Die Brücke, Novembergruppe, Gruppe 1919, Blaue Reiter si The Blue Four. A desenat coperta pentru manifestul Bauhaus 1919. A predat la Bauhaus timp de cativa ani. Printre studentii care au frecventat cursurile lui s-au numarat Ludwig Hirschfeld Mack (german/australian (1893–1965), Hans Friedrich Grohs (german 1892 – 1981) si Margarete Koehler-Bittkow (germana/americana, 1898–1964)
Cand partidul nazist a venit la putere in 1933, situatia a devenit de nesuportat pentru Feininger si sotia lui care avea origine evreiasca. S-au mutat in America dupa ce lucrarile lui au fost expuse ca ‘arta degenerata’ (Entartete Kunst) in 1936, inainte de expozitia din 1937 de la München.
Feininger a avut si activitate de pianist si compozitor.
Fiul lui, Andreas Feininger, a devenit un cunoscut fotograf in New York City.
Lyonel Feininger(17 iulie 1871 – 13 ianuarie 1956), pictor si caricaturist american |
Tot in 17 iulie s-a nascut Paul Delaroche(17 iulie 1797 – 4 noiembrie 1856), pictor francez.
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Să mi te dai…
Teo Negură.Poveste de vis (40)
SÂMBĂTA DE PESTE VIAŢĂ (cu Adrian Păunescu) – „Adevăratul fiu”
Rokssana.o chestiune de viata si moarte.
Călin Hera.Suc natural. Rece. Pentru voi
Gabriela Elena.Dansând pentru viaţă!
Cristian Lisandru.Mai aproape de Zalmoxis
Cristian Lisandru.REMEMBER – „Pescarul care nu prindea niciodată peşte…”
Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian
Daniele Ricciarelli(c. 1509 – 4 aprilie 1566), cunoscut mai bine ca Daniele da Volterra, a fost un pictor si sculptor manierist italian.
Este amintit pentru asocierea lui cu Michelangelo. Cateva dintre cele mai importante lucrari ale lui Daniele au avut la baza desene facute in acest scop de catre Michelangelo. Dupa moartea lui Michelangelo, Daniele a fost angajat sa acopere organele genitale din capodopera „Last Judgment” cu vesminte si un fel pantaloni bufanti. Aceasta a dus la porecla „Il Braghettone” („pantalonarul”).
Daniele Ricciarelli s-a nscut in Volterra (in actuala Toscana). Ca baiat, initial a studiat cu artistii sienezi Il Sodoma si Baldassare Peruzzi, insa nu a fost bine primit si a plecat de la ei, dupa care a fost ucenicul lui Perin del Vaga.
In Roma a inceput sa lucreze in cercul lui Michelangelo si s-a imprietenit cu el. Michelangelo si-a folosit influenta pe care o avea la papa Paul III pentru a-i asigura comenzi lui Daniele si pentru postul de supraintendent al lucrarilor de la Vatican, pozitie pe care a detinut-o pana la moartea papei. Michelangelo i-a asigurat si schitele pe care Daniele picta unele dintre lucrarile lui, in special seria de fresce de la capela Orsini din Trinità dei Monti.
Daniele a fost angajat ulterior de Paul III pentru a completa decorarea Salii Regia. La moartea papei in 1549 si-a pierdut pozitia de supraintendent si indemnizatia. Atunci s-a apucat de sculptura.
A murit la Roma in 1566. Conform testamentului lui Daniele, genunchiul de marmura care lipsea din piciorul stang a lui Christ din lucrarea lui Michelangelo „Deposition” se afla in posesia lui in momentul mortii sale.
Daniele da Volterra (c. 1509 – 4 aprilie 1566), pictor si sculptor manierist italian |
In 16 iulie s-au nascut:
Jean-Baptiste-Camille Corot(16 iulie 1796, Paris – 22 februarie 1875 , Paris) a fost cel mai mare pictor peisagist francez al secolului al XIX–lea.
Andrea del Sarto(1486/87 – 1530/1531), pictor italian s-a născut în Gualfonda, aproape de Florenţa, la 16 iulie, fie în 1486 sau 1487, unul din cei patru copii ai familiei.
Sir Joshua Reynolds(16 iulie 1723 – 23 februarie 1792) a fost un important și influent pictor englez al secolului al XVIII-lea.
Din blogosfera.