Category Archives: povesti
Roata morii de George Coșbuc
Roata morii
de George Coşbuc
Stăteam pe gânduri, eu şi gloata.
La roata morii ne uitam
Şi de-n zadar ne frământam,
Că de-adevăr noi tot nu dam:
De ce să-nvârte roata?
—”Păi, nu-nţelegi tu româneşte?
—Vezi scocul?”—”Văd.”—”Şi ce-i pe scoc?”
—”E apă.” —”Bun! Stă apa-n loc?”
—”Ba vine.” —”Ei, acum cioc-poc
Şi roata să-nvârteşte!”
Moraru-şi scutură luleaua
Râzând. Avea el azi ce-avea
Căci alte-dăţi când ne vedea
În jurul morii ne făcea
Primire cu nuiaua.
Eram voioşi că sta s-asculte
Şi ne spunea ce e, ce nu-i.
Dar cum era puţin năprui
Făcea ca din cioc-pocul lui
Să nu-nţelegem multe.
—”Da’ roata carului ce face?
Se-nvârte?” —”Da.” —”Ba cum, ehei!
Se-nvîrte ea de capul ei?”
—”Ba, când o-mpingi.”—”Eu ce spusei?
Se-nvârte-aşa, şi pace.
Iar-roata ici… o-mpinge apa.”
Acum noi toţi am hohotit.
Morarul ăsta e smintit:
Când vrea să doarmă pe-odihnit,
El pat îşi face grapa!
Că de-ar împinge-o, ea nebuna
S-ar năpusti, ieşind din scoc,
S-ar duce pe pârău cioc-poc—
Dar uite, roata stă pe loc
Şi totuşi umblă-ntruna.
—”Ei, bat-o Dumnezeu s-o bată!
Dar cum să plece dac-o legi
De moară, mă! Nu mă-nţelegi?
Cu voi nu mântui zile-ntregi:
Ea stă, că e legată!”
Să-ţi faci acum, creştine, cruce!
Priveam cu spaimă la morar.
O legi? şi stă! Dar e-n zadar!
Şi roata doar o legi la car,
Şi ea se duce, duce!
—”Se duce roata? Bun, dar carul?
El stă pe loc ca mine-acum.
El fuge crezi? Ba nicidecum,
Fug numai roţile pe drum”—
Ei, zi: nu-i prost morarul?
Şi ne temeam să nu se bată,
Că prea l-am zăpăcit de tot.
Păi carul stă? Minciuni de-un cot!
Ba carul fuge ca netot
Cu roatele deodată!
—”Am zis că nu? Ba, fuge doară
Ei, fuge, vezi! ştiam şi noi.
De ce n-o ia la fug-apoi
Şi moara ta cătră zăvoi
Cu tot ce e prin moară?
Moraru-şi puse-n sân luleaua,
Tăcut şi grav: se pregătea
La sfat cu noi altfel să stea;
Şi ce dovadă-i trebuia
Mai bună ca nuiaua?
Iar ce-a urmat la ce-aş mai spune?
Noi n-am ajuns la nici un rost.
Tu zici: —„Erai, băiete, prost,
Şi roata pentru tine-a fost
A patra dimensiune!”
Şi-apoi? Eu văd şi astăzi gloata
Făcând aşa! Tu nu-ntâlneşti
Atâtea fapte omeneşti,
Le vezi, le-auzi, şi te cruceşti
De ce se-nvârte roata?
George Coșbuc, (20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Din blogosfera.
Lady in Blue
Ii invit la dans pe cei carora le place sa danseze, iar cei care nu danseaza sper ca vor viziona cu placere videoclipul.
Ii invit pe Elisa, Mirela, CELLA, Belle de Jour, Cristian, Geanina, Ioan Usca, Natasa, Caius, Bogdan, Diana Emma, Gabriela Elena, Elena Agachi, Dumitru Agachi, Zefir, Vania, Ziarul toateBlogurile.ro,
Toamnă de Ştefan Octavian Iosif
Ștefan Popescu – Inceput de toamna
Toamnă
de Ştefan Octavian Iosif
Te uită, frunza pică irosită,
Şi vîntul geme prohodind departe !
Puţină vreme încă ne desparte
De iarna tristă, prea curînd sosită !…
Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită :
Eu singur cînt cu vocea obosită
Şi trec prin încăperile-i deşarte…
S-au dus privighetorile măiestre ;
Pustiu e cuibul blîndei turturele…
Ah, unde-i şuierul mierliţei sure !
Pierdut din stolul mîndrei lor orchestre,
Ce trist răsună cînturile mele
În liniştea adîncă din pădure…
Ștefan Octavian Iosif
Ștefan Octavian Iosif (11 septembrie 1875, Brașov – 22 iunie 1913, București) a fost un poet și traducător român, membru fondator al Societății Scriitorilor Români.
Din blogosfera.
Plumb de toamnă de George Bacovia
Plumb de toamnă
de George Bacovia
De-acum, tuşind, a şi murit o fată,
Un palid visător s-a împuşcat;
E toamnă şi de-acuma s-a-nnoptat…
-Tu ce mai faci, iubita mea uitată?
Într-o grădină publică, tăcută,
Pe un nebun l-am auzit răcnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vânt şi-orice speranţă e pierdută.
Prin târgu-nvăluit de sărăcie
Am întâlnit un popă, un soldat…
De-acum pe cărţi voi adormi uitat,
Pierdut într-o provincie pustie.
De-acum, au şi pornit pe lumea eronată
Ecouri de revoltă şi de jale;
Tot mai citeşti probleme sociale…
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitată?
Pe maidan
de George Bacovia
Un copac cu frunzişul uscat, smuncit de vânt; un porc în spate cu un corb; un bordei cu un geam lipit în lut; un maidan; un râu resfirat ca nişte degete nervoase care pipăie pământul; frig…cerul e de plumb.
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei bate-n geam… Vrea iubire…”
Bate vânt… sss… spune frunzişul uscat… şi copacul se smunceşte singuratec în gunoaie… porcul râmează, corbul ciupeşte din spatele lui…
Acoperişul bordeiului e bine întocmit… bucăţi de tablă ruginită, farfurii sparte, cărămizi şi ţoale…
„Pentru cinczeci de bani o femeie din bordei bate-n geam…
Vrea iubire…”
Bate vânt… sss… spune frunzişul uscat… plouă mărunt…
femeia din bordei a început să cânte din drâmbă… fii… fii… zum… zum… zum… porcul îşi mută locul, corbul deranjat se ridică, se lasă iar pe spinarea lui…
Plouă mărunt… Mă gândesc că n-am cincizeci de bani…
Sss… spune frunzişul uscat… Cerul e de plumb… Vântul loveşte cu ploaia subţire…
„Pentru cincizeci de bani o femeie din bordei cântă din drâmbă… Vrea iubire…”
George Bacovia
George Bacovia ( 4/17 septembrie 1881, Bacău – 22 mai 1957, București) a fost un scriitor român format la școala simbolismului literar francez.
Din blogosfera.
Călin Hera.Copac izolat pe lângă trec oameni
Unei pisici, Jorge Luis Borges
Păşeşti tiptil, că nici nu te simţim,
Învăluită-n taină şi tăcere.
Sub clar de lună, eşti ca o panteră
Pe care-n depărtare o zărim.
Parcă-mplinind porunci dumnezeieşti,
Necontenit, zadarnic încercăm
secretul nepătruns să ţi-l aflăm.
Decât apusul mai bătrână eşti.
Primeşti a mâinii mele mângâiere,
Spinarea-ncovoiată s-o-nfioare.
Din depărtări de veac vii şi uitare,
Vieţuitoare-a unei alte ere.
Nu eşti de-aici, ci dintr-un loc închis.
Stăpână peste-un vast tărâm de vis.
Din blogosfera.
Cristian.UN ALT GUST, DE FIECARE DATĂ
Cristian.Elodizare, Otevizare, Ciumacizare…
Ceaiul de la ora 5
Franz von Persoglia – Teatime
Potrivit traditiei britanice, traditia „ceaiului de la ora 5” avea sa apara in secolul XIX. Povestea spune ca o anume Anna Maria Stanhope, Ducesa de Bedford si una dintre preferatele Reginei Victoria, a fost cea care a inceput, dupa ora patru, sa bea ceai cu biscuiti. Ideea i-a placut si in scurt timp si-a invitat prietenele sa i se alature, pentru o masa frugala, completata din belsug cu ceai. Mult ceai. Alaturi de prajituri, fursecuri, tartine cu unt, dulciuri de tot felul, inclusiv unele cu arome exotice. Atmosfera era suficient de placuta, iar invitatii se simteau grozav, asa ca nu a durat mult pana cand si celelalte doamne sa preia ideea si sa faca primii pasi spre traditie. O traditie pretentioasa, aristocratica, intesata de reguli adesea complicate.
Mary Cassatt – Five O’Clock Tea.
Nu mai stiu de unde am acest text pe care l-am folosit ca introducere la o mica povestioara de demult.Bineinteles ca nu lipsesc pozele, am adunat cateva reproduceri de arta si poze frumoase.
Cum am mai povestit pe aici, in copilarie mergeam in vacante la matusile si unchii nostri din Medias si Sighisoara.Ne placea acolo fiindca aveam atatea de vazut si cunosteam viata familiilor de sasi si obiceiurile lor.Totul era in buna oranduiala, era intelegere intre oameni, fiecare isi planifica timpul de minca si de distractie.Plimbari dupa-masa sau seara si intalniri intre prietene.Erau multe vaduve, chiar si una dintre matusile noastre ramasese vaduva, iar copiii lor erau plecati departe prin tara sau chiar in Germania.Trebuiau sa se descurce din putinul lor si ca sa le fie mai bine lucrau diferite cusaturi cu motive sasesti:fete de perna, fete de masa, impletituri, dantele, broderii…
Frederick Carl Frieseke – Afternoon Tea on the Terrace
Aveau o zi pe saptamana, intotdeauna aceeasi (poate joi sau miercuri) cand se intalneau acasa la una dintre ele.In fiecare saptamana, gazda era alta.Se faceau prajiturele si ceai, iar la cina fiecare isi manca sandviciul pe care-l avea la pachet de acasa.
A doua zi isi vedeau de programul lor obisnuit, toata lumea stia sa traiasca, sa munceasca, sa se bucure de viata.
Invitat la ceai pe:Elisa, Cristian, Ioan Usca, Caius, Mirela, CELLA, Bogdan, Calin, Cosmin,
-
- Paul Fischer – Afternoon Tea
-
- Isidore Verheyden- Afternoon Tea
-
- Francisco Miralles – Afternoon Tea
-
- Richard Emil Miller – Afternoon Tea
-
- Rhoda Holmes Nicholls-Afternoon Tea
-
- Paul Signac – Breakfast (The Dining Room)
-
- Otto Goldmann – Eine gesellige Runde
-
- Mary Cassatt – La Tasse de thé
-
- Mary Cassatt – Woman at table
-
- Mary Cassatt – Afternoon Tea Party
-
- Marcus Stone – In the Shade
-
- Konstantin Korovin – At the Tea Table
-
- Jean-Baptiste Siméon Chardin – The Tea Drinker
-
- Jan Antoon Garemijn – Afternoon Tea
-
- Irwing R. Wiles – Afternoon Tea on the Terrace
-
- Irving R. Wiles – Russian Tea
-
- Igor Grabar – Afternoon Tea
-
- Abbott Fuller Graves – High Tea
-
- Henry Caro Delvaille – Tea Time
-
- George Dunlop Leslie – Afternoon Tea
-
- Frederic Soulacroix-On the Terrace
-
- Frederic Soulacroix, – Afternoon Tea
-
- Frédéric Soulacroix – The Tea Party
-
- Francois Brunery – Afternoon tea
-
- Eva Gonzalès – Afternoon Tea or On the Terrace
-
- Edmund Tarbell – The Breakfast Room
-
- Consuelo Gamboa – Afternoon Tea
-
- catmasutra-tea
-
- Mary Cassatt – The Cup of Tea
-
- Carl Larsson – Under the chestnut tree
-
- Boris Kustodiev – The Merchant’s Wife at Tea, 1918
-
- Avery Tillmon-Ornamental Teapot
-
- Andrei Ryabushkin – Drinking Tea
-
- Alexander Rossi – Afternoon Tea
-
- Gregory Frank Harris – Afternoon Tea
-
- William Lippincott – Afternoon Tea
-
- Frederick Carl Frieseke – Afternoon Tea on the Terrace
-
- Mary Cassatt – Five O’Clock Tea
-
- Franz von Persoglia – Teatime
La multi ani Mariilor si Marianilor!
La multi ani pentru toti cei care se numesc Maria, Marian, La multi ani si marinarilor de Ziua Marinei Romane!
Pentru marinari si cei carora le place marea si corabiile cu panze, Vangelis – Song of the Seas.
O duminica minunata va doresc!
Elisa, Cristian, Mirela, CELLA, Ioan Usca, Elena Agachi, Ryana, Diana Emma, Belle de Jour, Sibilla, Bogdan, Călin Hera, Zefir, Ganditor de Hamangia, Vania,
The last Rose of Summer
Celtic Woman – The last Rose of Summer
Nu uitati ca-n aceasta noapte, dupa miezul noptii va ploua cu multe stele, Perseidele:Mirela, Cristian, Ioan Usca,
G a b i, My heart to your heart 