Ceaiul de la ora 5

Franz von Persoglia – Teatime

Potrivit traditiei britanice, traditia „ceaiului de la ora 5” avea sa apara in secolul XIX. Povestea spune ca o anume Anna Maria Stanhope, Ducesa de Bedford si una dintre preferatele Reginei Victoria, a fost cea care a inceput, dupa ora patru, sa bea ceai cu biscuiti. Ideea i-a placut si in scurt timp si-a invitat prietenele sa i se alature, pentru o masa frugala, completata din belsug cu ceai. Mult ceai. Alaturi de prajituri, fursecuri, tartine cu unt, dulciuri de tot felul, inclusiv unele cu arome exotice. Atmosfera era suficient de placuta, iar invitatii se simteau grozav, asa ca nu a durat mult pana cand si celelalte doamne sa preia ideea si sa faca primii pasi spre traditie. O traditie pretentioasa, aristocratica, intesata de reguli adesea complicate.

Mary Cassatt – Five O’Clock Tea.

Nu mai stiu de unde am acest text pe care l-am folosit ca introducere la o mica povestioara de demult.Bineinteles ca nu lipsesc pozele, am adunat cateva reproduceri de arta si poze frumoase.
Cum am mai povestit pe aici, in copilarie mergeam in vacante la matusile si unchii nostri din Medias si Sighisoara.Ne placea acolo fiindca aveam atatea de vazut si cunosteam viata familiilor de sasi si obiceiurile lor.Totul era in buna oranduiala, era intelegere intre oameni, fiecare isi planifica timpul de minca si de distractie.Plimbari dupa-masa sau seara si intalniri intre prietene.Erau multe vaduve, chiar si una dintre matusile noastre ramasese vaduva, iar copiii lor erau plecati departe prin tara sau chiar in Germania.Trebuiau sa se descurce din putinul lor si ca sa le fie mai bine lucrau diferite cusaturi cu motive sasesti:fete de perna, fete de masa, impletituri, dantele, broderii…

Frederick Carl Frieseke – Afternoon Tea on the Terrace

Aveau o zi pe saptamana, intotdeauna aceeasi (poate joi sau miercuri) cand se intalneau acasa la una dintre ele.In fiecare saptamana, gazda era alta.Se faceau prajiturele si ceai, iar la cina fiecare isi manca sandviciul pe care-l avea la pachet de acasa.
A doua zi isi vedeau de programul lor obisnuit, toata lumea stia sa traiasca, sa munceasca, sa se bucure de viata.

Invitat la ceai pe:Elisa, Cristian, Ioan Usca, Caius, Mirela, CELLA, Bogdan, Calin, Cosmin,

Posted on august 20, 2010, in cultura, imagini, povesti adevarate and tagged , . Bookmark the permalink. 22 comentarii.

  1. Asa e si marturisesc ca am cam cautat dupa ele. 🙂

  2. Tablourile ilustrează foarte bine această frumoasă tradiție. 🙂

  3. Ma crezi ca era mai bine fara toate astea?Exista cinematograful atunci si unul dintre evenimentele importante din comunitate era filmul nou de la cinematograf.Erau si cinematografe in aer liber.

  4. @ Bogdan Epureanu

    Un paradox al vremurilor..

  5. Yep… adevarul e ca inainte nu prea aveai ce sa faci de unul singur… pe cand acum cand ai intotdeauna la dispozitie televizorul sau calculatorul aproape ca nu iti mai arede sa socializezi…

  6. Asa cred si eu.Eram copil si ne jucam diferite jocuri:cu mingea, cu coarda, de-a v-ati ascunselea, prinsa, Am pierdut o batistuta, Ciobanul e pe camp, faceam spectacole cu poezii, cantece, dansuri, teatru de papusi, iar duminicile ieseam cu parintii si vecinii la apa, iarba verde si nu erau gunoaie si manele ca acum….

  7. bogdan, acele femei despre care am scris nici nu mai traiesc.Cred ca asa au ales fiindca nu-si permiteau sa cumpere multa mancare.De ovbicei erau singure sau cu sotul lor si cumparau doar atat cat sa manance odata.
    Cred ca prajiturile, ceaiul simplu sau cu lapte nu erau suficiente la sezatorile lor.
    Despre sandviciuri la pachet mi-a povestit mama, eu nu stiam decat de prajiturele de care am si mancat cu pofta ca orice copil.
    Ce vremuri frumoase!

  8. Nu ma pricep la bucatariile europene si nici cea chinezeasca.N-am mancat decat mancaruri obisnuite si destul de simple.Insa pizza si spaghete mai gatim si noi. 🙂
    Biscuitii cu unt imi plac, am mancat prima data acum foarte multi ani.Primiti din Germania, specialitati cum nu se gaeau pe-aici.
    Un weekend minunat si voua, draga Mirela.

  9. Draga Ryana, am uitat sa te invit la ceai, dar ma bucur ca ai venit! 🙂
    Iti multumesc.Textul il aveam, mai trebuia sa gasesc imaginile potrivite.Si le-am gasit cu putin efort.Sunt as in cautat si gasit! 🙂
    Poti sa iei orice doresti, ele apartin virtualului.
    Parca as vrea sa stau cu prietenele la un sirop sau o dulceata, sa radem, sa uitam de griji!
    Cu drag,
    Gabi.

  10. Am impresia ca in acele vremuri socializarea era mult mai profunda
    Nu exista radio, tv, net – care acum insingureaza individul, familia

  11. Hai ca nu pot sa cred ca nu au chiar nimic bun si de mancare… 🙂

  12. Trebuia ca si englezii sa aiba un obicei bun! Au cea mai seaca bucatarie din Europa, nici o reteta englezeasca nu face deliciul nostru, cum il fac cele italienesti (pizza, spaghetti, pene, ravioli, insalatta, lasagna, risotto sau tagliatele!), frantuzesti, unguresti sau chiar chinezesti! Asa ca, uite, au reusit sa faca Ceaiul de la ora 5, un ceai tare, adus din India si insotit de o sumedenie de fursecuri, ca muffins-urile, doldora de unt! Bun obicei! Weekend frumos, Gabi! 🙂

  13. wow,draga mea Gabi,
    m-ai dat gata cu postarea si cu imaginile acestea…nu stiu de unde gasesti tu asa multe imagini frumoase,ca eu as sta ore intregi sa le privesc,imaginandu-ma facand parte din decor:)..sper ca nu te superi ca am si copiat vreo cateva,sorbind virtual din deliciosul tau ceai,pentru a-mi „decora”si eu”casa”mea cand imi las gandurile sa zboare pe hartie…si da mi-ai adus aminte de serbetul mai din vremuri cand copil fiind mama il servea la musafiri alaturi de un sirop de trandafiri…acum ne „fandosim”cu cafea…deh,ne-am occidentizat..numai eu stiu cate cafele as bea doar cand pronunt cuvantul de cafea si savurez,desi mai mult de o ceasca matinala nu beau in zi:)..
    iti doresc o seara minunata,
    multumesc pentru deliciosul ceai!:),
    cu drag,Ryana….

  14. Asa e, mi-ar placea ca prietenii sa se intalneasca din cand in cand la un ceai sau o cafea.Poate si o dulceata sau serbet si alte maruntisuri dulci.o apa minerala si o limonada sau o inghetata, o felie de pepene…

  15. Foarte interesant acest obicei… pacat ca nu se mai practica si in ziua de azi, chiar si adus la zi (de exemplu ceaiul ar putea fi inlocuit cu cafea, iar prajiturile de casa cu unele de magazin). 🙂

  1. Pingback: FIVE O'CLOCK de Ion Luca Caragiale - Lecturi povestite pe scurt

  2. Pingback: Poveste parfumată.Ceaiul de la ora 5 « my heart to your heart

  3. Pingback: Să BOCim sănătatea «

  4. Pingback: Duminică frumoasă « Elisa-gradina mea de vis

  5. Pingback: Mâine « Elisa-gradina mea de vis

  6. Pingback: Angoase | Ioan Usca

  7. Pingback: Macadam « Cristian Dima

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: