EQ vs IQ

Inteligenta Emotionala (EQ) versus Inteligenta Genetica (IQ)

Este foarte bine cunoscut termenul de coeficient de inteligenta sau IQ (intelligence quotient) – este un scor derivat din unul sau mai multe teste standardizate de masurare a inteligentei.

IQ este un coeficient care nu poate fi ameliorat semnificativ pe parcursul vietii. Testele de inteligenta sunt si au fost dintotdeauna folosite pentru a anticipa succesul educational. Astfel ca persoanele cu un IQ scazut sunt uneori orientate catre un program de educatie pentru persoane cu nevoi speciale, in timp ce un IQ ridicat justifica incadrarea acestor persoane intr-un program educational avansat.
Preocuparea pentru realizarea unor teste cat mai exacte isi are originile inca din anul 19O5, cand psihologul francez Alfred Binet a publicat primul test modern de evaluare a inteligentei – Scala de Inteligenta Binet-Simon. Principalul scop al acestui test era de a identifica studentii care aveau nevoie de asistenta speciala in parcurgerea planului de invatamant. Impreuna cu Theodore Simon, colaboratorul sau, Binet a adus imbunatatiri acestui test, publicand noi versiuni ale acestui test de evaluare a inteligentei in 19O8 si cu putin inainte de moartea sa, in 1911.
Abrevierea termenului de Coeficient de Inteligenta sau IQ (traducerea din germana a Intelligenz-Quotient) a fost atribuita in 1912 unui psiholog german, William Stern, care definea IQ ca fiind coeficientul de masurare a nivelului de inteligenta al unei persoane.

Patru ani mai tarziu, in 1916, Lewis M. Terman, de la Universitatea Stanford, combina teoria lui Stern si publica o versiune rafinata a Scalei Binet-Simon, un test numit Scala de Inteligenta Stanford-Binet. Testul lui Terman a pus bazele unuia dintre cele mai moderne teste de evaluare a inteligentei folosit pana in prezent.
IQ se calcula folosind formula IQ=1OO x varsta mintala/varsta biologica, rezultand ca pentru o persoana in varsta de 1O ani care era evaluata la nivelul unei persoane cu varsta de 13 ani sa aiba un IQ de 13O (1OOx13/1O).
Primul test de inteligenta special creat pentru adulti a fost publicat mult mai tarziu, in 1939, de David Wechsler, numit Scala de Inteligenta pentru Adulti a lui Weschler (WAIS), ceea ce a determinat si aparitia WISC (Scala de Inteligenta pentru Minori a lui Weschler), standardizand astfel coeficientul de inteligenta care nu se mai baza pe varsta. Astfel, pe baza rezultatelor aplicarii acestui test, persoanele testate sunt incadrate unei anumite categoria.

Clasificare IQ:
14O si peste Geniu = Savant
Intre 12O si 14O = Deosebit de Inteligent
Intre 11O si 12O = Foarte Inteligent
Intre 9O si 11O = Normal sau cu o inteligenta medie
Intre 😯 si 9O = De o inteligenta mediocra
Intre 7O si 😯 = La limita deficientei mintale
Intre 5O si 69 = Inapoiat mintal (Cretin)
Intre 2O si 49 = Imbecil
Sub 2O = Idiot

Faptul ca IQ masoara doar inteligenta innascuta, si nu poate fi ameliorat semnificativ pe parcursul vietii, dar si incercarile de a explica situatiile in care persoane cu un IQ mediu sau scazut au cunoscut un mare succes in societate au deschis perspectivele teoriei privind importanta si influenta inteligentei emotionale.
In paralel cu dezvoltarea si aprofundarea testelor de evaluare a inteligentei clasice (IQ), in anul 1975, Howard Gardner introduce ideea de a exista a Inteligentelor Multiple. Astfel, el identifica 8 tipuri de inteligenta ce caracterizeaza natura umana (Motorie, Interpersonala, Lingvistica, Logica-Matematica, Naturalista, Intrapersonala, Spatiala, Muzicala).
Gardner considera ca inteligenta traditionala, cum este IQ, nu reuseste sa explice in totalitate abilitatile cognitive.

Termenul de Inteligenta Emotionala isi gaseste prima abordare publicata inca din 1859 de Charles Darwin in Originea Speciilor (The Origin of Species by Means of Natural Selection). In aceasta carte, Darwin a subliniat necesitatea unei combinatii intre inteligenta emotionala si inteligenta sociala, ca o conditie absolut necesara de adaptare si supravietuire a speciei umane in societate.
Teoria este continuata si dezvoltata mult mai tarziu, in 192O, cand E.L.Thorndike foloseste termenul de Inteligenta Sociala pentru a descrie competenta (abilitatea) de a intelege si de a conduce alti oameni.
Inteligenta Emotionala (EI) deseori masurata ca un Coeficient de Inteligenta Emotionala (EQ) descrie o abilitate sau competenta de a observa, intelege, evalua si a administra propriile emotii, emotiile altora si ale unui grup. Fiind un domeniu psihologic de cercetare relativ nou, definitia EI (Inteligentei Emotionale) este in continua schimbare.
Popularizarea teoriei de Inteligenta Emotionala a fost atribuita lui Daniel Goleman si incepe inca din 1996, cand publica „Inteligenta Emotionala: De ce poate fi mai importanta decat IQ” (Emotional Intelligence: Why It Can Matter More Than IQ).

Daca IQ se mosteneste, este un dat genetic ce nu poate fi schimbat in functie de experienta de viata, iar destinul nostru este in mare masura determinat de aceasta aptitudine, intrebarea este: Ce putem face pentru ca ceea ce dobandim prin nastere, destinul nostru, sa fie altfel, mult mai bun?
Goleman analizeaza si explica exact acele situatii in care persoane cu IQ foarte mare, peste 14O, desi incadrate in categoria Savant sau Geniu, nu reusesc sa aiba succes in societate, in timp ce persoane cu IQ modest au o evolutie surprinzator de buna in societate.

Astfel, potrivit lui Goleman, Inteligenta Emotionala, care presupune autocontrol, ambitie, perseverenta, capacitate de automotivare, autodisciplina, empatie, ajuta semnificativ la influenta destinului, indiferent de situatia nivelului potentialului intelectual dobandit genetic.
Inteligenta Emotionala este un element esential al legaturii dintre sentimente, caracter si instincte morale. A devenit unanim acceptat faptul ca abilitatile fundamental etice din viata isi au originea in competentele emotionale pe care le au la baza.
Pentru unii, impulsurile sunt emotii de nivel mediu, avand la baza o mare dorinta de exprimare prin actiune. Cei care actioneaza exclusiv sub influenta impulsurilor (asadar lipsiti de autocontrol) au mult de suferit din punct de vedere moral. La baza vointei si a caracterului sta exact acea abilitatea de a controla impulsurile. Similar, nivelul de empatie sau capacitatea de a observa si intelege propriile emotii sau ale celor din jur fata de care atitudinea noastra se poate modifica in mod esential.

Mostenirea genetica inzestreaza pe fiecare dintre noi atat cu IQ, dar si cu EQ, cu o serie de emotii care determina un anume tip de temperament. Temperamentul insa nu este un destin si poate fi adaptat in fiecare dintre etapele vietii noastre. Imi amintesc cu un zambet amar cum pe usa unui general manager care obisnuia sa isi exteriorizeze emotiile prin tipete statea la loc de cinste un afis cu mesajul „I YELL BECAUSE I CARE” („Tip pentru ca imi pasa!”) ca mesaj de intampinare.
In prezent, traim cu totii intr-o societate in care trasatura dominanta este de frustrare, agresivitate, furie… si gasim chiar justificari prin care afisam aceasta atitudine cu nonsalanta ca fiind normala. In comportamentul nostru se pot identifica doua tipuri de atitudini. O prima atitudine ar fi una de toleranta, in speranta ca situatia se va schimba de la sine, ca, daca vom ignora, ne va fi mai bine, sau poate, cine stie?! Alta ar fi cea de actiune, prin care incercam sa identificam si apoi sa solutionam tot ceea ce nu ne place si vrem sa schimbam.

Sursa:prezentonline.ro

Inteligenţa emoţională este capacitatea personală de identificare şi gestionare eficientă a propriilor emoţii în raport cu scopurile personale (carieră, familie, educaţie etc). Finalitatea ei constă în atingerea scopurilor noastre, cu un minim de conflicte inter şi intra-personale.

Daniel Goleman:“…in viata,temerile si invidia,furia si depresia,supararile si anxietatea sunt cele care ne conduc zi de zi.Chiar si mintile cele mai stralucite pot fi distruse datorita emotiilor necontrolate.Pretul pe care-l platim poate fi casnicia ratata si necazuri in familie,in viata sociala si servici,inrautatirea sanatatii fizice si mentale,iar in societate diferite tragedii,ca de exemplu,omorul…”

Elementele inteligentei emoţionale:

Cunoaşterea emoţiilor personaleCunoaşterea emoţiilor personale presupune identificarea şi exprimarea lor coerenta, într-un context dat. În orice relaţie exprimăm informaţii, sentimente, fapte, amintiri. Uneori însă, ne este greu să exprimăm clar ceea ce vrem să spunem sau simţim – nu suntem coerenţi, iar alteori ne este greu să înţelegem ceea ce ni se spune – intenţia care se ascunde in spatele cuvintelor. Aceste situaţii sunt generatoare de conflict.Pentru a le evita este important să putem codifica şi decodifica mesajele transmise, la nivelul verbal sau non-verbal, astfel încât să transmitem şi să înţelegem corect sensul mesajelor.

Gestionarea emoţiilorGestionarea emoţiilor se referă la capacitatea noastră de a alege modalitatea prin care ne vom exprima într-o anumită situaţie.Pentru a ne gestiona emoţiile este important să ţinem cont de: Ce exprimăm?Cum exprimăm?Când exprimăm?Unde exprimăm?Cui exprimăm?

Direcţionarea emoţiilor către scopScopul este criteriul după care ne gestionăm emoţiile. Este important să ţinem cont de ceea ce vrem să facem sau să obţinem, în mod concret:durata în timp – când vrem să atingem scopul;participanţi – de cine avem nevoie;strategie – ce paşi trebuie urmaţi;resurse – de ce avem nevoie.

Empatia.Este capacitatea de a intui sau de a recunoaşte emoţiile celorlalţi. Empatia nu înseamnă să trăim emoţiile altor persoane, ci să le înţelegem pornind de la experienţele noastre.

Capacitatea de a construi relaţii interpersonale pozitive.Arta inteligentei emoţionale se rezumă în cadrul acestei componente.Astfel, avem posibilitatea de a ne crea propriile relaţii folosind elementele menţionate până acum: ne fixăm scopurile, ne canalizam energia şi emoţiile în funcţie de scop (folosind empatia ca instrument), ne exprimam şi identificăm emoţiile într-un mod coerent. Vom fi conştienţi de responsabilitatea noastră şi a celorlalţi în relaţiile interpersonale. Acest lucru ne va ajuta să reducem conflictele şi să comunicăm eficient.