Monthly Archives: iunie 2008

„Pe aripile vantului”

In 30 iunie 1936 s-a publicat romanul „Pe aripile vantului” al scriitoarei americane Margaret Mitchell.

„Pe aripile vantului” a fost declarat cel mai romantic film din toate timpurile. Scarlett O’Hara a ramas un simbol al puterii si pasiunii. Iar actrita, Vivien Leigh, a fost, si ea, o mare indragostita. L-a iubit pe Laurence Olivier pana la moarte.Sprancenele arcuite dramatic, talia „sugrumata”, ochii dati peste cap. Palida, sprijinita de o coloana dorica, in fata unui panou pictat cu turturele si ciresi infloriti. Sau ea, pierduta in bratele lui, iar el o priveste dominator si tandru in ochi. Amandoi sunt machiati intens cu negru. Vivien Leigh si Laurence Olivier in anii ’40. Ea a ramas celebra pentru rolul Scarlett O’Hara din „Pe aripile vantului”. El, pentru Hamlet. Ea era mereu nervoasa, nelinistita, obositoare. Era rasfatata, mandra si foarte constienta de frumusetea ei. „Oamenii foarte frumosi fac propriile lor legi”, spunea ea, cinica. Zambetul de pisica, gropitele din obraji, ochii reci si verzi, silueta fragila. Vivien Leigh avea un tip rar de feminitate, impunea prin eleganta, cerea ocrotire si, nu in ultimul rand, avere. Facea parte din casta celor foarte talentati si alintati. Cei carora li se cuvin omagii, ploconeli si ofrande. Cu barbatii din viata ei a avut relatii profunde, consumatoare, tenebroase. Iubea pasional si era foarte geloasa. Olivier era mai in varsta cu sapte ani decat ea. Cei doi au avut un mariaj furtunos, presarat cu certuri si impacari sonore. Chiar daca enervantul, crudul, fascinantul, iubitul si detestatul Larry a divortat de ea, pentru, ca, evident, s-a inamorat de alta, Vivien l-a iubit pana la moarte. A avut pretentia sa i se spuna Lady Olivier si pastra poza lui pe semineu, acolo unde ar fi trebuit sa stea statuetele de Oscar. Acestea serveau altor scopuri, destul de edificatoare pentru respectul cu care trata ea premiile. Cu una dintre statuete proptea usa de la baie. Cu cealalta spargea nuci in bucatarie. N-a vrut sa divorteze de Olivier si a facut crize, scene si lesinuri. A amenintat ca se sinucide. Suferea de sindrom maniaco-depresiv, avea tristeti adanci si stari euforice, fuma enorm. Patru pachete pe zi. Fumatul a ucis-o lent. Vivien Leigh a suferit de tuberculoza, boala romanticilor, a murit la doar 53 de ani. Catre sfarsitul vietii, frumusetea chipului i se inecase intr-o expresie de suferinta, batranete prematura si durere. In „Primavara romana a doamnei Stone” (1961), interpreta rolul unei femei trecute, agatata cu disperare de imaginea ei de femeie fatala. Exploatata fara scrupule de un gigolo obraznic, cu bicepsii lui Warren Beatty. A urmat rolul Annei Karenina, care i s-a potrivit ca o manusa. Contesa sinucigasa, pasionala si patetica, apoi fragila Blanche du Bois, din „Un tramvai numit dorinta”. Avea o inclinatie speciala pentru melodrama si spunea ca „e mai usor sa-i faci pe oameni sa planga decat sa rada”.

Scorpion tipic, plina de magnetism, misterioasa si preocupata de fenomene oculte, ambitioasa si autodistructiva. Consulta horoscoapele de toate felurile. Exploziva combinatie cu Geamanul Olivier a esuat in pofida predictiilor. „Scorpionii ard lumanarea la ambele capete, se autodevoreaza si nu au deloc instinct de conservare, asa, ca mine. Eu plutesc intre fericire si chin, plang usor. Sunt un amestec intre hotararea mamei mele si optimismul tatalui meu. Sunt ingrozitor de posesiva. Sunt nonconformista. Spun ce gandesc si nu ma ascund.” Teribila femeie. Cand juca, era in transa. Si-a lasat fiica de izbeliste pentru a avea o cariera de succes, si-a parasit primul sot pentru a se marita cu Laurence Olivier. Pacatele tineretilor. A trait cativa ani buni intr-un interesant „patrulater conjugal”. Laurence Olivier era casatorit cu o oarecare Jill Esmond, ea era maritata cu primul sot, avocatul Leigh, care avocat a devenit bun „prieten” cu sotia lui Olivier. S-a maritat cu Olivier abia in 1940. Domnisoara de onoare pierduta i-a fost Katharine Hepburn. Cand bunul Larry o va fi parasit pentru Joan Plotwright, ea l-a acuzat de adulter, ca si cum ea nu ar fi facut acelasi lucru la vremea ei. Au urmat niste ani frumosi si rai. Pe vremea cand filma „Cezar si Cleopatra” a fost diagnosticata cu sindrom maniaco-depresiv. Incerca sa-i fie nevasta buna lui Larry, dar nu reusea. A pierdut doua sarcini, iar divortul i-a grabit sfarsitul. Era bolnava de TBC si fuma in continuare. Se insingurase. Prefera compania pisicilor ei siameze si recitea „Pe aripile vantului”, cartea care i-a schimbat viata. Scarlett O’Hara a fost rolul vietii ei. Multi au afirmat ca Vivien Leigh nu ar fi fost niciodata o mare actrita, dar ca naturaletea lui Scarlett a salvat-o de la uitare. Nedrepte afirmatii. E adevarat, „Pe aripile vantului” a fost un fenomen inca de la aparitia cartii. Clark Gable este Rhett Butler si nimeni altcineva. Fusese vorba ca rolul sa-i revina lui Laurence Olivier, ar fi fost o combinatie fatala pe ecran, cei doi amanti explozivi, dar Vivien nu a fost de acord. A avut intuitia exacta ca va fi pusa in umbra de el. S-a chinuit sa vorbeasca cu accent sudist, ea avea accent britanic, s-a straduit sa para topita de sarutarile lui Gable pe care nu-l suporta si care avea o respiratie de cowboy, fatala fragilei doamne care umbla cu sarurile dupa ea. Ura din rasputeri corsetele si crinolinele. Norocul ei cu talia de viespe de la mama natura. Se nascuse in India, iar mama ei privea timp de 15 minute in fiecare dimineata muntii Himalaya pe tot timpul sarcinii pentru ca frumusetea lor sa se rasfranga asupra viitoarei copile. A pastrat peste ani aerul exotic si complicat pe care il are o mica aristocrata englezoaica crescuta in Orient. Parea ca nici nu cunoaste gesturile prozaice ale zilei, ca nu mananca, de exemplu. „Farmecul unei femei e pe jumatate iluzie.” Sunt gandurile unei femei inteligente care a iubit mult si fara noroc.

© copyright VIVA!


„Ce te faci în acel moment în care viata nu mai are nici un sens?”

Ce te faci?

Isabellelorelai.wordpress.com

Ce te faci când copilul tău se transformă într-o clipă în angoasa vieţii tale, în coşmarul fără de sfârşit (te gândeai la grădiniţă, la cum vei merge cu el la pescuit) iar acum (fără avertisment) se transformă într-o grămadă de carne contorsionată de durere, de ace şi perfuzii, cu care alergi de nebun zi şi noapte la medici şi auzi cuvinte precum “craniofaringiom dezvoltat retrochiasmatic, sindrom hipertensune intracraniană moderată hidrocefalie, atrofie partială de nerv optic, diabet insipid”? Ce te faci în acel moment în care VIAŢA TA NU MAI ARE NICI UN SENS?

GraphicsHunt-poezioare,imagini

graphicshunt.com

Intamplator am gasit pe net acest site si am copiat cateva imagini cu mesaje,poezioare grafice.

 

Aripi

ANUNT UMANITAR.

Despre zbor am mai povestit.Nu am stiut ca pot zbura pana intro zi cand,pur si simplu am…zburat .Nu mi-a venit sa cred ce minunat e sa simti zborul;ce minunat e sa vezi si sa auzi atatea care au fost niste taine pana atunci.Nu e greu si nu se poate intampla nimic rau.Lasa-te calauzit de sufletul tau liber si vei zbura!Nu reuseste decat cel ce nu vrea,cel caruia ii este teama ca se face de ras,cel care si-a vandut sufletul.

Despre zbor vorbeste frumos si o prietena ,Sibilla.

Avem nevoie de aripi ca sa putem zbura. Exact ca si cum avem nevoie de vise pentru a trăi. Aer pentru a supravieţui. Credem ca avem nevoie de aripi , fie ca sa reusim sa zburam sau sa prabusim la pamant,dar noi avem aripi numai ca nu toti vrem sa acceptam.Cum sa avem aripi?Nu suntem pasari ca sa zburam!Si totusi…
Suntem un fel de păsări cu aripi care doresc să zboare. Toti.Dar, uneori, ne este teama,ne simtim paralizati de frica si nu putem zbura pentru a ne indeplini destinul.
Avem aripi pe care le putem deschide larg ca sa zburam – a zbura e libertatea pura,zburand simtim adierea proaspata a vantului care sufla bland asupra noastra.
Nu tuturor ne este frica de ceea ce s-ar putea întâmpla dacă vom ne vom prabusi.Gandim:oare vom fi in siguranta, riscam daca zburam in necunoscut, vom obosi si zborul ni se frange…daca cineva ne va impiedica sa zburam?
… Teama ,gandurile noastre ne impiedica sa deschidem larg aripile si sa zburam spre infinit.… Pana in ziua in care ne confruntam cu temerile noastre .Atunci vom reusi sa zburam pana la soare.Sa ne confruntam cu temerile noastre. Aripile sunt credinta si speranta noastra ca putem zbura.
Cine ma contrazice si spune ca nu i-a fost teama de zbor,sa iasa in fata si sa spuna,sa ne invete si pe noi.
Am speranţa că vom putea zbura in inaltimile infinite si ,dupa ce suntem deja in zbor,nu vom mai cadea,iar cand obosim avem „cuiburi” in care ne putem odihni pentru a ne continua zborul spre orice directie dorim.

In continuare e o poveste trista si frumoasa despre zbor pe care am gasit-o pe net.

Adio suflet drag…
Plimbandu-ma prin parc, printre frunzele vestede am zarit un suflet ranit cu aripile frante, cu cicatrici adanci si urme de talpa. Era un suflet plapand, un suflet pur de copil, pierdut si ranit.L-am ridicat incet, l-am privit un timp apoi l-am apropiat de buze si l-am sarutat. Aveam acum in palme un suflet aproape inghetat cu aripi frante si cicatrici adanci. Nu stiam ce sa fac, vroiam sa il asez la loc si sa plec mai departe gandindu-ma ca
pana la urma l-ar fi gasit altcineva. Nu era sufletul meu, nu era problema mea, nu aveam nevoie de o complicatie in plus. Ma uitam la el cum se incalzea in palmele mele si mi-am urat egoismul, mi-am urat nepasarea. Am inceput sa plang si lacrimile fierbinti udau sufletul din palmele mele, sufletul acela cu cicatrici adanci si urme de talpa. Am privit cu uimire cum urmele talpilor dispareau spalate de lacrimile mele si atunci am aflat in mine raspunsul. L-am sarutat din nou si l-am asezat alaturi de sufletul meu. L-am incalzit cu dragoste, l-am hranit cu dezmierdari,
l-am spalat cu lacrimi si i-am vindecat ranile sarutandu-i-le. L -am pastrat inauntrul meu incercand sa il ascund de durere. Nu a fost deloc usor, au fost momente in care sufletul acela chinuit aproape renunta la viata, au fost momente in care eu aproape renuntam la lupta. Dar zilele au trecut si foarte incet sufletul acela ranit si cu cicatrici adanci a inceput sa se vindece. Acum privesc un suflet cu aripi noi, cu cicatrici subtiri si fara urme de talpa. E acelasi suflet pur de copil pe care durerea nu a reusit sa il schimbe. A venit clipa in care sufletul gasit isi va lua zborul punandu-si la incercare aripile noi .Imi deschid acum palmele iar el se inalta timid spre ceruri albastre, spre stele noi, purtat de adieri noi. Il privesc cum planeaza lin, cum se indeparteaza tot mai mult de vechiul adapost. Plang si acum ca si in prima zi dar lacrimile mele sunt de aceasta data lacrimi de fericire. Iubesc sufletul acesta atat de mult incat il pot lasa sa zboare. E poate prima oara cand iubesc. Nu simt durere, nu simt regrete, nu ii reprosez plecarea. Ma uit doar la el cum pleaca si stiu ca nu va uita niciodata nici palmele mele, nici sufletul meu. Zboara suflet drag, iubirea mea iti va veghea somnul, lacrimile mele iti vor spala urmele de talpi, buzele mele iti vor saruta cicatricile, iar palmele mele iti vor fi oricand adapost!
Te iubesc atat de mult incat te pot lasa sa zbori liber, fara sa vreau sa te inchid in colivia de aur a unei relatii. Poti pleca acum, iti simt nerabdarea, te simt frematand. Ai vrea sa ramai, iti e mila de mine. Imi vezi lacrimile, palmele goale si sufletul singur. Dar nu iti fie teama , nu am nici aripile rupte, nici cicartici adanci, nici urme de pasi . Imi apartii si iti apartin, ma regasesc in zborul tau, in fiecare bataie de aripa, te regasesc in fiecare lacrima, ne regasim in fiecare vis. Nu trebuie sa te ating ca sa te simt, nu trebuie sa fi in fata mea ca sa te privesc. Nici timp ,nici distanta si nici oameni nu pot ne pot desparti. Esti in aer, in razele soarelui, in lumina lunii, in sangele meu, in fiecare respiratie, in fiecare bataie a inimii mele
Esti tot ce sunt, sunt tot ce esti.
Adio suflet liber de copil, mereu voi fi cu tine.

” Un suflet iubit este un suflet inaripat. Un suflet inaripat e un suflet liber.”
” Iubirea e cea care ne da aripi si o parghie ca sa legam pamantul de Cer.”

Pentru printese

Aseara am fost la castel si am vazut o printesa adevarata.Avea o diadema cum au toate printesele din povesti si tatal ei,regele,o purta pe umeri ca era prea mica si nu putea sa vada trubadurii care cantau din laute si flaute.

Ce fetita nu-si doreste sa fie printesa?Ce fetita careia parintii si bunicii ii citesc povesti,nu se viseaza printesa din turn care isi asteapta alesul,printul calare pe calul alb care lupta cu balaurul cu sapte capete si o elibereaza din turn,apoi o saruta si o duce la castelul lui unde fac nunta ca-n povesti si traiesc fericiti pana la adanci batraneti ,ba nu,pentru totdeauna.

 

Iata un test pentru printesele de toate varstele.

Teste ce-au s-ateste
cam de ce speţă este
una dintre aceste
4 (patru)

I. Ce culoare ţi-ar plăcea să aibă
scufiţa Scufiţei Roşii
dacă n-ar fi roşie?
1. Antijeg
2. Lila
3. Ro(z)gvaiv
4. Niciuna II. Dacă măria sa Regina
Albinelor ţi-ar dărui una
din aripile ei, ce-ai face?
1. Aş închide-o într-un insectar
2. Mi-aş strecura-o repede în sân
3. Aş privi, de-a curmezişul ei, în zare
4. Aş arunca-o la gunoi III. În ce soi de pădure ţi-ar plăcea
să fii Frumoasa Adormită?
1. Într-una cu (vânătoreşti) trofee
2. Într-un parc cu-o bancă şi-o alee
3. Într-un codru cu pitici şi fee
4. N-am, ca Dvs., rime-n -ee IV. Cu ce ai prefera să se încalţe
Motanul Încălţat al tău?
1. Cu clăpari, iarna, şi adidaşi, vara
2. Cu ghete de lac cu ghetre
3. Cu ciuboţica-cucului, fireşte,
când eu îmi pun pe mine
rochiţa-rândunicii)
4. Să rămână ca la naştere: desculţ V. Dacă ai fi Albă ca Zăpada,
cu ce zăpadă ţi-ar plăcea să
semeni?
1. Cu cea căzând peste ce, toamna, semeni
2. Cu zăpezile de altădată
3. Cu omătul
4. Cu o mătură antizăpadă VI. În ce culoare-ai revopsi
barba lui Barbă-Albastră?

1. În sare-şi-piper
2. În azuriu
3. În culoarea firului de iarbă
4. În foarfecolor

VII. Dacă ai fi Fetiţa cu chibrituri,
ce ţi-ar plăcea să faci din ele?

1. Scobitori
2. Focuri de artificii
3. Castele şi pagode
4. Scrum

VIII. Domnişoarele prinţese
sunt rugate să calculeze cât
fac 1 + 1.

1. 1 + 1 = 2
2. Unul plus una,-nţeleşi între ei, fac (nu-ntotdeauna, dar foarte des) trei
3. Un u plus un u fac (ca trenul): u-u!
4. 1 + 1 = 11

IX. Dintre cei patru Feţi-Frumoşi mai
cunoscuţi, pe care anume l-ai alege?

1. Făt-Frumos măzărean
2. Făt-Frumos din tei
3. Făt-Frumos din lacrimă
4. Făt-Frumos fiul iepei

X. Care ţi-e personajul preferat?

1. Shrek
2. Harry Potter
3. Făt-Frumos în fiecare clipă
4. Eu însămi.

XI.. Ai întâlnit vreodată un licorn?

1. Nu cred
2. Nu ştiu
3. Bineînţeles; şi, mai ales, ades
4. Aiurea

XII. Dacă ai fi Cenuşăreasa, ce
conduri (de sticlă) ai prefera
să porţi?

1. Incasabili
2. Inancrasabili
3. Inclasabili
4. Pasabili

XIII. Superstiţioasele o pot sări.

1. –
2. –
3. –
4. –

XIV. Care ar fi, totuşi, întrebarea?

1. A cui e casa asta?
2. Doamnele şi domnii şoareci sunt acasă?
3. Pereţii caselor se fac şi azi din turtă dulce?
4. Nu vezi că nu-s acasă?

După ce veţi fi răspuns la întrebări,
vă facem computajul (pe computer) al
semnelor ce le acompaniază, anume
.
Apăsaţi pe butonul de mai jos
ca să începem adunarea:

click

„A muri in zbor”

 

A muri in zbor

de Nichita Stanescu

Brusc, pasărea a murit în zbor;
ca o pupilă piezişă taie un nor.
Şterge cu aripa flască
steaua verde gata să nască.
Suna murdar şi greoi
prin aripa ei, aerul a noroi.
Cade din ce în ce mai încet
spre secret.
Din interiorul cel mare spre interior
fără trepte şi neagră,
clătinându-se pentru nimeni
sporind cu greaţă singurătatea…
Loveşte frunza, fructa;
urmează un sunet de picior de animal
în fugă atingând pământul
inundat
de lacrimi independente de ochi,
de umezeală independentă de frig,
de tăcere independentă, migratoare.

Dupa un timp,omul invata

Dupa un anumit timp

Jorge Luis Borges

Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi si nu e sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete…
Ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni, si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum, pentru ca terenul lui „maine” este prea nesigur pentru a face planuri … si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatate drumului.
Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea multa, pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e valoros, si omul invata si invata … si cu fiece zi invata.

Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut
Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea, in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.
Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.
Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu adevarat mari pot.
Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.
Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.
Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata.
Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate, ridicate la patrat.
Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa cum sperai.
Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment.

Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt…
Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai are nici un sens.
Dar din pacate, se invata doar cu timpul…

Cum sa rezistam caniculei

Zilele caniculare au sosit. Alaturi de disconfortul pe care ni-l produc, temperaturile ridicate reprezinta o adevarata amenintare pentru sanatatea sau chiar viata populatiei. Cele mai afectate sunt persoanele care sufera de boli cardiovasculare, diabet, boli pulmonare, obezitate etc, insa nici persoanele sanatoase nu sunt scutite de riscuri in zilele toride.

Organismul uman are capacitatea de autoreglare a temperaturii. Acest mecanism de autoreglare este sub controlul nervos central (centrii din hipotalamus) si endocrin, fiind foarte sensibil la variatiile temperaturilor exterioare. Mai exact, temperatura interna a corpului uman trebuie obligatoriu mentinuta constanta, altfel apar modificari la nivelul tuturor tesuturilor si, ulterior, afectiunile datorate caldurii isi fac aparitia (lesin, deshidratare, ameteli, modificari ale tensiunii arteriale etc).

In zilele toride de vara mecanismele proprii de mentinere a temperaturii interne pot fi depasite, astfel este de datoria noastra sa luam o serie de masuri pentru a ne ajuta organismul sa faca fata caldurii si pentru a preveni situatiile de deteriorare a starii de sanatate.

Sfaturile noastre pentru a rezista in fata caniculei se refera atat la masuri privind vestimentatia si orele de iesire din casa, cat si la alimentatia potrivita si masurile de igiena care trebuie respectate in acest sezon.

Sa lamurim mai intai cateva “mituri” cu privire la rezistenta in fata caniculei.

1. Dusuri reci sau calde?

In general pe acest subiect parerile sunt impartite. Resimtiti mai putin temperaturile ridicate dupa un dus cald, insa “simptomele” in fata caldurii reapar repede. Un dus rece va revigoreaza, insa la contactul cu aerul cald aveti senzatia ca nu mai puteti respira (din cauza diferentei mai mari de temperatura). Adevarul este ca nici una din metode nu este foarte buna. Aceasta din cauza ca organismul are nevoie sa fie sustinut de metode care sa ii favorizeze scaderea temperaturii (deci dusuri mai reci par a fi mai indicate decat cele fierbinti), insa dusurile reci provoaca o reactie intensa asupra organismului si asupra pielii, cu un intens efect asupra sistemului cardiovascular (spre exemplu infarctul tinerilor care, dupa incalzirea excesiva a organismului, spre exemplu dupa ce au jucat volei, sar in apa rece a unui bazin). Concluzionand, apa cu care faceti dus trebuie sa aiba temperatura minima pe care o suportati fara a va crea o senzatie de disconfort.

2. Ceaiurile fierbinti, mai bune decat bauturile reci

Si in aceasta situatie se aplica teoria de mai sus. Bauturile foarte reci nu sunt benefice pentru sistemul digestiv (dinti, mucoasa esofagiana, stomac, pot produce contractii intense colicative intestinale, diaree etc.), insa cele calde contribuie la cresterea temperaturii corpului. Bauturile trebuie sa fie cat mai reci insa fara a produce condens paharului. Doar daca ati stat in spatii inchise cu aer conditionat si, deci, tempeaturi mai joase, puteti consuma bauturi mai reci.

Alte masuri pentru a rezista caniculei:

Orele de iesire

Incercati pe cat posibil sa nu iesiti din cladiri intre orele 12-16. Cumparaturile efectuati-le dimineata sau seara, iar restul activitatilor programati-le in afara orelor amiezii.

Vestimentatia

Purtati palarii, haine lejere, de preferabil din bumbac, matase, materiale racoroase, iar daca efectuati drumuri cand soarele este puternic este indicat ca bluzitele sa fie cu maneci lungi si panalonii sa acopere cat mai mult din suprafata picioarelor, astfel incat sa nu va expuneti o mare suprafata corporala rezelor solare si UV. Culoarea hainelor trebuie sa fie cat mai deschisa pentru a reflecta razele solare.

Alimentatia

Evitati pe cat posibil mancarurile grase, prajite, dulciurile cu frisca si creme, mancarurile fierbinti si preparatele conservate ori mezelurile. Consumati cat mai multe fructe si legume proaspete, salate, carne slaba, de pui sau peste, branzeturi etc.

Hidratarea eficienta

In mecanismele de autoreglare a temperaturii corporale un rol foarte important in are apa. Tocmai din aceste considerente trebuie sa consumati doi litri de lichide pe zi sau chiar mai mult, in functie de activitatea dumneavoatsra (lichidele se consuma si odata cu mancarea).

Evitati activitatea intensa

Efortul fizic intens trebuie efectuat numai in masuri de siguranta, astfel incat sa va fie asigurata o temperatura optima inca jumatate de ora dupa incetarea efortului si de asemenea sa aveti posibilitatea unui dus. Consumul de lichide pentru cei ce efectueaza activitati sportive este mult crescut.

Dusul de zi cu zi

Dusurile cat mai dese sunt foarte benefice, curatand pielea de transpiratia ce contine toxine si eliberand canalele de secretie a glandelor sudorale. In felul acesta mecanismul de reglare a temperaturii ce implica transpiratia nu va fi afectat si totodata evitati riscurile de afectiuni cutanate (cosuri, iritatii, dermatoze etc).

Cereti sfatul medicului

In functie de afectiunile de care suferiti, medicul va poate indica metodele cele mai eficiente pentru a face fata caniculei. Nu ezitati sa cereti sfatul medicului de familie, orice informatie poate fi utila.

Sursa.

The effects of heat on the body.


Papusile triste ale Isabelleilorelai

De la un tata disperat: Apel catre prieteni, catre cunoscuti, necunoscuti… oameni cu suflet. Imi pare rau ca trebuie sa fac un apel, insa viata nu e intotdeauna dreapta asa cum ne-am dori, iar boala nu te intreaba cand vine. Ma vad in situatia de a va solicita ajutorul, pentru fiica mea Antonia (6 ani), care de peste 1 an este in spital (In Romania), iar din 31 martie 2008 in Italia) in incercarea de a stavili o boala cumplita: leucemia. Antonia este internata din data de 31 martie 2008 intr-o clinica din Italia, unde doctorii au primit-o la tratament, in pofida opiniei doctorilor nostri care spun ca boala este tratabila si la noi in tara…continuarea pe blogul Isabellelorelai .

Generalitati despre leucemie

Leucemia este un cancer al celulelor sangelui. Celulele din sange sunt produse in maduva osoasa, care este un tesut prezent in majoritatea oaselor. In leucemie, maduva osoasa incepe sa produca prea multe leucocite (celulele albe) si uneori acestea nu-si mai indeplinesc functiile. Aceste celule se inmultesc in continuu, cand ar fi normal sa se opreasca din acest proces. Ele pot avea o diviziune celulara mult mai rapida decat celelalte celule. In timp, aceste celule anormale ajung sa inlocuiasca celulele normale – leucocitele, hematiile si trombocitele. Leucocitele au rolul de a ajuta organismul sa lupte cu infectiile. Hematiile au rolul de a asigura o buna oxigenare la nivel celular, necesara pentru o buna functionare a organismului, iar trombocitele ajuta in oprirea sangerarilor. In momentul cand aceste celule leucemice le inlocuiesc pe cele normale, sangele nu-si mai poate indeplini functiile. Ca urmare se pot produce sangerari si echimoze (vanatai) cu usurinta, poate exista o stare de oboseala continua sau persoanele in cauza se pot imbolnavi frecvent.

Intalnirea cu o necunoscuta

Ploaia care cadea nu era o ploaie torentiala, desi dadea impresia că era puţin probabil să se opreasca pe parcursul următoarelor ore. Lumina zilei fusese inlocuita de ceva timp de intunericul trist si rece al unei seri de noiembrie „Acesta este este inceputul iernii” ,a reflectat Dan.Amintirea zilelor frumoase din vara acelui an pare sa fi fost departe de cand coborase din taxi in realitatea aspra a zilei de toamna . Chiar înainte de a ajunge la gară, el a fost deja udat de ploaie suficient pentru a nu se simţi confortabil. Nu purta nici o haină peste sacou pentru ca nu se aştepta ca ploaia sa dureze chiar asa de mult .Acum spera să se usuce înainte de ora şapte. S-a uitat la ceas si a vazut ca mai era un sfert de ora pana la sapte. Timp suficient pentru o cafea şi ceva un pic mai tare pentru a-si calma nervozitatea.
Pe cand se indrepta spre usa,simturile i-au fost acoperite de un val de sunet şi forfota multimii. „Am stat prea mult timp la ţară,” a oftat el pe cand realiza ce putin era pregatit sa plece in capitala. Familiei sale i-au luat foarte multi ani pana l-au convins sa se mute la Londra. Ei l-ar fi vrut mai aproape, mai ales de cand se mai imbatranise,dar el nu prea dorea sa-si schimbe stilul de viata linistit pentru nebunia din capitala. Starea sa bună de sănătate era rezultatul direct al vietii linistite .Se indoise ca ar putea prinde 50 de ani in acel loc.Vocea tare din difuzoare care anunta sosirea unui tren l-a trezit din reverie. El nu-si putea imagina cum informaţiile din difuzor ar putea fi înţelese de toti cei din gara. Tot ce se auzea din difuzor erau niste vibratii zgomotoase punctate cu cuvintele „intarziere” si „scuze pentru orice neplăcere.” Nu că cineva ar fi parut deranjat de acele zgomote.Toti păreau că ştiu exact unde merg, deşi, judecînd după natura grabei unei parti a pasagerilor, parea ca deja intarziasera cateva minute pana sa ajunga la gara,de aceea se grabeau asa tare.
Si-a scos ceasul din buzunarul de sus ,s-a uitat cate minute mai avea de asteptat si s-a gandit ca ar avea timp sa comande o cafea si sa gaseasca o masa libera pana sa soseasca ea.Si-a trecut mainile prin parul sau carunt,fruntea ii era acoperita cu o sudoare rece;atunci a realizat cat este de nervos.Lui Dan nu prea i se intampla sa fie cuprins de nervozitate şi nu-si aducea aminte cand se simtise asa ultima data. Cand a intrat in cafenea si-a imaginat cum ar reacţiona dacă ea ar fi deja acolo. Inca din ziua cand au stabilit sa se intalneasca, el si-a promis sie insusi sa fie acolo primul. În cazul în care taxiul ar ajunge la timp, el ar fi fost deja in cafenea sorbindu-si cafeaua si asteptand linistit ca ea sa ajunga. Având în vedere vremea ploioasa şi faptul că era meci de fotbal, Dan a trebuit sa plece mai devreme pentru a ajunge aici.Cum a ajuns mai devreme cu cateva minute avea timp sa-si arunce privirea spre oamenii din jurul lui imaginandu-si care dintre ei ar putea fi Ema. „Bună ziua,” ar trebui să spuna”,” iarta-ma pentru intrebare,dar,numele tau este Ema? ” De ce nu i-a trimis o poza de-a ei? Aceasta ar fi făcut lucrurile mai usoare. „Dragul meu”, i-a raspuns ea cand a rugat-o sa trimita o poza, ” nu-ti voi trimite poza. Asta ar strica surpriza.”Intreaga frumusete a relaţiei lor, a continuat ea, a fost faptul că nu a fost fondată pe aspect si aparente ,ci pe ceva mult mai special. „Cine stie”, a adăugat ea in joacă, „poate ca daca ma vezi s-ar putea sa nu-ti mai placa de mine.”
Dan a ras in sinea lui cand a citit asta. „Sa nu-i placa de ea?” si-a alungat acest gand imediat.Pana la Ema nu mai iubise pe nimeni,niciodata asa de mult ca pe ea. Dupa ce s-a pensionat ,s-a gandit ca viata lui a fost destul de linistita,confortabila. Nu fusese niciodata casatorit,dar nu a considerat ca asta ar fi un dezavantaj.Cele doua nepoate ale sale cu cei patru copii i-au adus bucurie în viaţa si l-au facut sa se simta extrem de norocos. Viata lui singuratica a fost fericita şi Dan gandea ca a fost mai mult decat suficient.
Până in acea zi din bibliotecă, atunci când un eseu frumos despre o carte l-a condus intro lume de o frumusete inimaginabila.Apoi, doi ani mai târziu, el a venit aici. Si era foarte nervos.Ajungand la cafenea, s-a oprit putin pentru a-si aranja sacoul. Pe cand apasa pe clanta sa deschida usa a simtit venind un val de caldura din cafenea.A tras aer in piept pentru a capata curaj.”Doamne”,si-a spus,”O voi intalni”.Si-a luat cafeaua de la chelnerita,a mai tras adanc aer in piept si s-a uitat in jur.Cafeneaua era goala.
Povestea se poate incheia aici,la fel de bine poate continua cu Ema care a venit la intalnire.A fost Ema ceea ce-si dorea?A fost dezamagit de infatisarea ei?Dar Ema?Ce a simtit ea cand l-a intalnit?
Fiecare isi poate imagina orice final al povestii.Poate fi povestea ta,a mea,a lor.