Daily Archives: iulie 21, 2008

Povesti despre obloane de lemn si acoperisuri cu ochi

Belle de Jour concurs: Cultura pe continentele lumii.Logo-ul concursului este făcut de Vic.

Locuim intrun bloc mai vechi intrunul din primele cartiere ale orasului muncitoresc, candva.Blocurile sunt P+II, la subsol sunt beciuri, iar deasupra e podul si acoperisul cu tigle.Imi place cartierul in care locuiesc de atatia ani, de fapt, locuiesc aici de cand m-am nascut.Avem si zona verde si locuri de joaca pentru copii, copaci, gard viu, flori.Cel mai mult imi place ca la geamuri avem obloane de lemn.Si in casa parinteasca (tot la bloc) aveam obloane la geam.Obloane mari, de lemn, cu trei gauri ca sa patrunda cat de cat lumina lunii.In copilarie ne inchipuiam ca Mos Craciun si Iepurasul de Paste se uita prin gaurile de la obloane ca sa vada daca suntem cuminti.Ce dor mi-e de copilarie!Ce dor mi-e de oamenii de atunci!Putini au mai ramas in lumea asta.

De ce imi plac obloanele de lemn?Cum sa nu-mi placa cand vara ne fac umbra in casa, umbra cu raze de soare, umbra cu dungi de lumina.Obloanele noastre sunt asemanatoare cu cele din pozele pe care le-am postat aici.Multi oameni si-au pus geamuri termopan si au fost nevoiti sa renunte la obloane.Pentru a face umbra si-au pus jaluzele verticale sau orizontale, unii si-au pus rolete, dar umbra din camin nu e aceeasi, nu are acelasi farmec, mister.

sibiu_piata_micaPentru ca am vorbit atata despre obloane, mi-am amintit de ochii din acoperisurile cladirilor vechi din Sibiu.Mama mea a copilarit in Sibiu si am vizitat orasul copilariei ei intrun an cand am fost la cimitir de ziua mortilor.Cine a vizitat Sibiul a remarcat cu siguranta ochii din acoperisuri care vegheaza asupra orasului.Iata ce am gasit pe net despre ochii Sibiului.

Cel mai mare şi mai bine păstrat sit arhitectural medieval din Europa, Sibiul, este vizitat în această lună, de câţiva dulgheri germani, păstrători ai vechilor tehnici din Evul Mediu.

Unici în peisajul viitoarei capitale culturale a Europei, dulgherii germani lucrează la acoperişurile cu ochi ale oraşului.

103

Sibiul este unul din puţinele locuri din România unde se mai păstrează acoperişurile cu guri de aerisire în formă de ochi. Cei mai cunoscuţi astfel de „ochi” sunt cei ai caselor din centrul istoric al Sibiului, îndeosebi din Piaţa Mare. De la execuţiile din Evul Mediu, până la masacrul din timpul Revoluţiei din 1989, „ochii” din Piaţa Mare au „văzut” cele mai importante momente din istoria Sibiului.
„Încă din Evul Mediu, aceşti ochi par ochii unor fiinţe. Oraşul era ca un arici, casele fiind dispuse pentru a se apăra, iar prin aceşti ochi, se putea observa totul”, a declarat, pentru Agenţia ROMPRES, directorul Direcţiei Judeţene pentru Cultură, Vasile Crişan.
Numiţi de specialişti lucarne, „ochii” au funcţia de  plămâni. „Aceste lucarne, cunoscute la Sibiu ca nişte ‘ochi’, realizează de sute de ani ventilarea podurilor. Practic, aerul circulă în unele acoperişuri din zona veche, doar prin aceşti ‘ochi’, care permit şi observarea, asemenea unor ferestre”, a precizat arhitectul şef al judeţului Sibiu, Corneliu Drăgan.
În prezent, lucarnele mai pot fi zărite doar la casele construite în Evul Mediu. Locul „ochilor” a fost luat, în ultimii ani, de ferestrele de mansardă, deşi, mulţi sibieni ar dori să îşi pună „ochi” la casă, dar nu mai există mulţi dulgheri care să ştie meşteşugul lor.
Unul din dulgherii care vor să păstreze tradiţia din Evul Mediu intactă este un tânăr german, venit la Sibiu de câteva zile, care face parte dintr-o organizaţie profesională germană înfiinţată în secolul 13. Dulgherii germani de la Sibiu sunt meşteşugari ai Frăţiei Dulgherilor Liberi (Freie Begegnusschaft), care au ajuns, de-a lungul ultimilor ani, şi prin alte locuri din Transilvania, dar şi la Bucureşti.
Dulgherii germani ajunşi în România au pornit într-o călătorie care va dura 3 ani şi o zi, timp în care nu au voie să se apropie la mai puţin de 50 de kilometri de casele lor. Tinerele calfe trebuie să se iniţieze în arta dulgheriei în mai multe locuri din lume pentru a putea să devină meşteşugari adevăraţi.


Foarte uşor de remarcat pe stradă, dulgherii germani au o îmbrăcăminte medievală, numită Kluft, ceea ce se traduce prin haine negre, de postav, speciale pentru meşteşugarii călători. Timp de trei ani, dulgherii nu au voie să îşi schimbe ţinuta, umblând doar în aceste haine. Pe cap, ei poartă pălării negre, de piele sau de fetru. Pantalonii evazaţi din catifea reiată au două buzunare, unul în care poartă un metru de lemn, iar altul în care păstrează o monedă sau o bancnotă, singura cu care au voie să plece de acasă şi care trebuie adusă înapoi.
Apartenenţa la breasla dulgherilor este dată de lavaliera numită Ehrbakeit. Ţinuta unica a acestor personaje din Evul Mediu se mai compune dintr-o tunică şi vestă cu nasturi metalici. În călătoria lor de iniţiere, dulgherii poartă un toiag şi o boccea.
Buni restauratori, dulgherii germani sunt unii din cei mai experimentaţi meşteşugari din lume.”

atheneum