Daily Archives: iulie 14, 2008

Minciuni medievale despre calatorii

Dupa caderea Imperiului Roman de Apus in sec.IV-V AD,Europa a pierdut contactul cu restul lumii.S-a pierdut sursa cunostintelor clasice de pana atunci,in locul lor adunandu-se un amestec de fapte si fictiune.Carturarii europeni au populat taramul vanturilor de est cu unicorni,ciclopi si alte creaturi fantastice.Persista un zvon despre triburile barbare Gog si Magog pe care Alexandru cel Mare le-ar fi inchis undeva prin Orient in spatele unor porti uriase din bronz.Se spunea ca daca Gog si Mugog vor evada din inchisoare,evadarea lor ar fi fost semnalul sfarsitului iminent al lumii.Odata cu revitalizarea comertului in sec.XIII si XIV,europenii au inceput din nou sa se aventureze in afara granitelor lor si apoi au povestit intamplarile lor si au descris locurile vazute.Dar acesti calatori in locuri indepartate,rareori relatau faptic.In schimb,ei relatau povestiri bizare care confirmau existenta unor regate si creaturi imaginare la care visau si de care se temeau.Presupunem doar ca aceste minciuni de calatorie erau o alta manifestare a preferintelor medievale pentru adevaruri alegorice deasupra celor literare.
Scriitorul din secolul al XVII-lea,Sir Thomas Browne a declarat ca Sir John Mandeville a fost “cel mai mare mincinos al tuturor timpurilor”.Cartea de calatorie atribuita lui Mandeville, care a aparut prin 1371 a fost fara indoiala una dintre cele mai populare carti ale Evului Mediu (sute de copii ale manuscrisului sau s-au pastrat pana in zilele noastre) si,bineinteles, au fost pline de nascociri bizare.

Sir John Mandeville`s Travels descriu calatoriile unui cavaler englez care a plecat din Anglia prin 1322 si a vizitat Egiptul,Etiopia, India, Persia, si Turcia.Povestirile lui Mandeville sunt pline de fantastic.El povesteste despre insule ai caror locuitori aveau corp de oameni si cap de caine,despre un trib a carui unica sursa de hrana era mirosul merelor,despre oameni de statura unor pigmei a caror gura era asa de mica de mancau sugand hrana cu un pai,despre o rasa de uriasi cu un ochi care mancau numai carne si peste crud.Toate aceste fantezii erau presarate cu descrieri geografice foarte exacte.

Istoricii nu stiu precis daca autorul Mandeville’s Travels a fost francez sau englez,desi cartea a fost scrisa in intregime in franceza.Personajul Mandeville, asa cum s-a spus ,era cu siguranta imaginar.Numele ar fi putut fi adaptat dintro povestirte franceza mai veche,intitulata Mandevie,o poveste despre un erou si calatoria sa imaginara.

Nu se cunoaste exact cat de serioase au fost considerate povestirile lui Mandeville de catre cititorii medievali.Este tentant sa ne gandim ca ei au recunoscut ca povestirile sunt fictiuni ,dar atunci nu ar trebui sa proiectam prea mult scepticism modern asupra lumii medievale.Ne reintoarcem la conceptul de adevar medieval ca un puzzle.Cultura medievala are sens daca o privim prin prisma legendelor religioase si fantastice.In acest sens, cartea ofera un astfel de adevar pe care doar cititorii zilelor noastre l-ar putea intelege.