Daily Archives: iulie 26, 2008

“Riding Alone for Thousands of Miles”

Astazi am reusit sa vad si eu un film de la cap la coada.Nici nu mai tin minte cand am vazut ultima oara un film in intregime.Ba inceputul nu-l vedeam,ba adormeam in timpul filmului sau ma apucam de alte treburi in timpul pauzei publicitare si reveneam cand filmul era gata.Si cum spuneam ,azi am vazut un film care m-a impresionat in mod deosebit o poveste trista a unui tata si fiul lui,niste instrainati care se iubeau dar nu isi aratau sentimentele,ba mai mult,nici nu-si mai vorbeau de multi ani.

Spune Gabriel Garcia Marquez:„Ziua de maine nu-i este asigurata nimanui, tanar sau batran. Azi poate sa fie ultima zi cand ii vezi pe cei pe care-i iubesti. De aceea, nu mai astepta, fa-o azi, intrucat daca ziua de maine nu va ajunge niciodata, in mod sigur vei regreta ziua cand nu ti-ai facut timp pentru un suras, o imbratisare, un sarut si ca ai fost prea ocupat ca sa le conferi o ultima dorinta. Sa-i mentii pe cei pe care-i iubesti aproape de tine, spune-le la ureche cat de multa nevoie ai de ei, iubeste-i si trateaza-i bine, ia-ti timp sa le spui „imi pare rau”, „iarta-ma”, „te rog” si toate cuvintele de dragoste pe care le stii.”

De ce sa nu arati sau sa spui ceea ce simti?Pentru ca ti-e teama ca devii ridicol in ochii unora si te faci de rusine?Am ajuns la concluzia ca acest fel de a gandi ne face rau si noua si celor dragi.Mai bine sa fac un rezumat al filmului „Calatoria”,titlul original “Riding Alone for Thousands of Miles” sau „sa calatoresti singur mii de mile”,un film japonez ,o drama,povestea emotionanta a unui om care strabate China, intr-o calatorie care ii va schimba viata.

Cand Takata Gou-ici (Takakura Ken) afla ca fiul sau instrainat Ken-ici (Nakai Kiichi) este grav bolnav, se grabeste sa se duca la el. Dar Ken-ici refuza sa il vada. Rie (Terajima Shinobu), sotia lui Ken-ici, ii da lui Takata o caseta video care il ajuta sa isi cunoasca din nou fiul.

Formularea unei promisiuni pe aceasta caseta il trimite pe Takata intr-o adevarata odisee, pentru a-si dovedi dragostea fata de fiul sau. El intalneste in cale straini pitoresti, descopera bunatatea umana.. si sentimentul familiei, pe care credea ca l-a pierdut de multa vreme.

Ca si tarmul aspru al oceanului unde traieste,Gou-ichi Takata,acum la cei 70 de ani ai sai este un om rece si solitar.S-a hotarat sa plece de acolo doar dupa ce a primit un telefon plin de durere de la nora lui,Rie,care i-a spus ca fiul sau H Ken-ichi, de care s-a indepartat de cand era mic,este pe moarte,fiind bolnav de cancer la ficat si se afla intrun spital din Tokio.
Cand a ajuns la spital, afla ca fiul sau nu vrea sa-l vada.Nu il putea ierta de supararea pe care i-a pricinuit-o dupa atatia ani de cuvinte nerostite.Impasibil ca intotdeauna, Takata a ridicat din umeri si a iesit din spital.Cand a ajuns in dreptul parcarii,Rie l-a prins din urma si i-a dat o caseta video cu un film despre pasiunea fiului sau,o opera populara filmata intrun sat din China.Fiul sau filmase cu un an in urma in provincia Yunnan ,spectacolul unei trupe locale.Daca se va reintoarce anul urmator,atunci solistul trupei va canta pentru Ken-ichi“Riding Alone for Thousands of Miles,”un cantec din specialitatea lui.
In incercarea de a se impaca cu fiul sau, Takata se hotara sa mearga in provincia Yunnan,sa-l caute pe solistul vocal, Li Jiamin, si sa-l filmeze interpretand “Riding Alone for Thousands of Miles” .
Odata ce a ajuns acolo,Takata afla ca solistul Li Jiamin are de executat trei ani de inchisoare dupa ce ,fiind sub influenta alcoolului a injunghiat un om care ii punea la indoiala talentul.Cand translatorul angajat de el i-a spus ca e imposibil sa filmeze intro inchisoare chinezeasca, Takata cu fata lui ca de piatra nu a schitat nici un semn de descurajare.Takata e exact ca personajul din opera populara despre care e vorba in cantec:puternicul general Guan Yu care a sacrificat titlurile si bogatiile pentru a calatori 1000 de mile in ajutorul unui prieten.

Lui Takata i se alatura in acest demers,“Lingo”, alt translator care cu greu rosteste un cuvant in japoneza,dar compenseaza aceasta lipsa cu dorinta de a merge pana la capatul pamantului cu Takata,al carui devotament parental l-a miscat pana la lacrimi.
Odata ce au infrant rezistenta autoritatilor chinezesti ,cei doi barbati,au intrat in inchisoare sa filmeze.Dar solistul Li Jiamin incepe sa planga in hohote si nu poate canta.Marturiseste ca ar vrea sa-si vada fiul de opt ani pe care nu-l vazuse niciodata si care locuia in Stone Village. Takata s-a hotarat sa calatoreasca in Stone Village si sa-l aduca la inchisoare pe baietelul Yang Yang pentru a impaca tatal cu fiul.

In final,baietelul de opt ani nu vrea sa-si cunoasca tatal,iar Takata primeste un telefon de la nora sa care l-a anuntat ca fiul sau murise.Takata s-a intors la inchisoare,dar nu pentru a filma spectacolul,ci pentru a arata lui Li si celorlati puscariasi,pozele facute in sat ,baietelului de opt ani .

Filmul este o drama despre relatia dintre un tata si fiul sau care au ajuns niste straini,tatal nu si-a aratat sentimentele si nici nu i-a spus fiului ce mult il iubeste.Acum era prea tarziu,iar barbatul devenise deja alt om,in timp ce fiul sau,pe patul de moarte reusise sa dicteze sotiei sale o scrisoare pentru tatal sau in care ii spunea ce mult se bucura pentru gestul facut,acela de a porni in calatorie pentru a vedea locurile si oamenii pe care le filmase fiul cu un an inainte.

„Dacă vă lasă inima.Vă mulţumesc frumos”.Catalin.

Isabellelorelai este cel mai sufletist om pe care il cunosc atat in viata reala,cat si in cea virtuala.Cititi in blogul ei povestile triste ale unor copilasi care au nevoie de ajutorul nostru pentru a trai.Costa foarte mult tratamentul si parintii copiilor nu au atatia bani.Va multumesc in numele lor.

Un an şi şapte luni s-a făcut Ping-Pong cu viaţa mea


„Dar doctorii din România ce au făcut pentru el? (adică pentru mine, Cătălin) Înţeleg că România este o ţară săracă… Dar să dai un diagnostic de LEUCEMIE nu este imposibil! Chiar şi în ţările cu resurse mici…”. Şi a mai spus ceva: „Nu se vede nicăieri că s-a luat vreo biopsie din tumoră…”
Să ştiţi că şi eu am blog. Uitaţi aici:

http://www.elevation.ro/catalin/?p=10
Au spus şi la Realitatea TV despre mine.
http://www.realitatea.net/un-copil-bolnav-de-leucemie-a-orbit-dupa-ce-medicii-i-au-prescris-un-tratament-gresit_312502.html Şi Andreea Sminchy a scris despre mine:
http://sminchy.wordpress.com/2008/07/22/o-poveste-care-trebuie-sa-prinda-voce
http://sminchy.wordpress.com/termeni-si-conditii
Şi la ziar. În „Ziua”.
http://www.ziua.net/news.php?data=2008-07-10&id=9102
Şi la Asociaţia P.A.V.E.L. pentru copiii cu cancer au scris despre mine.
http://www.asociatiapavel.ro/index.php?ln=ro&cat=1
Ca să nu credeţi că vă mint…

Eu vreau să vă rog ceva frumos. Dacă vreţi, şi dacă puteţi, să mă ajutaţi şi pe mine. Mama trebuie să-mi cumpere nişte medicamente şi… de mai multe am nevoie… mâncare, igienă. A avut nişte bănuţi. Mi-au dat şi oamenii din sat. Dar s-au terminat. Dacă vă lasă inima.

Vă mulţumesc frumos.

„Suntem foarte bucuroşi că am mai trecut de un hop al încercării noastre. Vă informăm că am reuşit, cu ajutorul dumneavoastră, să strângem banii necesari intervenţiei chirurgicale. În momentul acesta, aş vrea să-mi găsesc cuvintele potrivite pentru a vă descrie ceea ce simt, pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu şi pentru a vă mulţumi dumneavoastră pentru tot ceea ce aţi făcut pentru îngeraşul nostru şi pentru că sunteţi în continuare alături de noi. Vă mulţumim din tot sufletul! „

  

Subiecte de gandire la sfarsitul vietii

In mod ideal ar trebui sa ne gandim la mai multe aspecte legate de sfarsitul vietii, atat timp cat suntem activi si capabili sa ne comunicam dorintele. Facand aranjamente din timp, se poate folosi timpul ramas pentru alte chestiuni mai importante ca: petrecerea timpului cu persoanele dragi, influentarea (orientarea catre) sau dirijarea altor relatii.
Se recomanda luarea in considerare a urmatoarelor:
– modalitatea de ingrijire si procedurile medicale folosite
– scrierea unor instructiuni cu anticipatie (in avans) care includ un testament si o imputernicire legala medicala: un testament este un document legal, care exprima dorintele in ceea ce priveste modalitatea de ingrijire in cazul in care pacientul nu poate vorbi sau nu poate lua decizii singur; o imputernicire medicala legala (sau o imputernicire pe termen lung asupra modalitatii de ingrijire) ii permite pacientului sa numeasca o persoana care sa ia decizii in locul lui asupra tipului de tratament, nu numai pentru persoanele muribunde, ci si in cazul in care pacientul nu poate vorbi singur
– daca se doreste donarea de organe: in acest caz se completeaza un card pentru donare de organe, un document care atesta dorinta pacientului de a dona anumite organe in momentul decesului; multe dintre state permit editarea acestor dorinte pe permisul de conducere.
Este foarte importanta comunicarea dorintelor deschis si concis persoanelor dragi si medicului curant. A face planuri pentru ultima parte a vietii atat timp cat mai esti capabil, poate usura si da un sens sfarsitului.Va exista un moment cand va trebui sa alegem intre tratamentul paliativ si cel curativ. In majoritatea cazurilor pacientii primesc un tratament curativ pe masura ce fac si un tratament paliativ, care ii ajuta sa duca o viata confortabila (amelioreaza simptomele, dar nu trateaza boala). In unele cazuri pacientul trebuie sa aleaga unul dintre cele doua tipuri de tratament.
Oprirea tratamentului curativ este o optiune atunci cand pacientul prezinta o boala incurabila (fara alternative terapeutice). Concentrarea pe diminuarea (ameliorarea) durerii si pe managementul simptomelor nu inseamna ca pacientul nu mai are acces la medicul curant sau nu beneficiaza de ingrijire optima. Medicul curant va continua sa trateze boala si nu va abandona pacientul care a ales sa se concentreze numai pe ameliorarea simptomelor.
De asemenea tratamentul curativ sau tratamentul care prelungeste durata vietii vor ramane optiuni terapeutice. Daca evolutia bolii se schimba, pacientul se poate reorienta catre un tratament curativ.

Influenta culturii asupra atitudinii in fata mortii
Atitudinile unei societati asupra mortii ajuta la conturarea sentimentelor oamenilor despre moarte si despre diversele tratamente pe care ei vor sa le urmeze catre sfarsitul vietii. In societatile dezvoltate atitudinea despre moarte a evoluat, de la un eveniment comun la unul pe care multi oameni incearca sa-l evite sau sa scape. In trecut moartea unei persoane era privita deschis si acceptata ca atare. O persoana muribunda era aproape intotdeauna ingrijita acasa. Progresele in tehnologiile medicale au facut ca procesul mortii sa dispara din ce in ce mai mult din viata de zi cu zi. Persoanele aflate catre sfarsitul vietii sunt acum ingrijite in spitale sau in azil. In consecinta multi oameni sunt mai putin familiari sa mai putin obisnuiti cu moartea.
Interventii medicale agresive au prelungit viata, chiar in cazul bolilor cronice (de durata). Astfel unii oameni vad boala ca pe un obstacol care poate fi depasit si moartea ca pe ceva care ar trebui evitat pe cat posibil si cu orice pret, fara sa tina seama de calitatea vietii.
Atunci cand se aleg optiunile de tratament pentru sfarsitul vietii, trebuie avute in vedere atitudinea proprie fata de moarte si orizontul cultural. Discutarea acestor probleme cu persoanele apropiate ii va ajuta pe acestia sa inteleaga si sa se familiarizeze cu preferintele privind modalitatea de tratament si sa fie pregatiti din punct de vedere emotional pentru pierderea persoanei dragi.

Spiritualitatea
Spiritualitatea se refera la sensurile si scopul in viata a unei persoane. Se refera de asemenea la relatia persoanei fata de o putere superioara sau o energie care da sens vietii.Unii oameni nu se gandesc frecvent la problemele spirituale. Pentru altii spiritualitatea face parte din viata zilnica. Catre sfarsitul vietii, oamenii se gandesc din ce in ce mai frecvent la chestiunile spirituale. Organizatiile religioase ofera confort spiritual multor persoane aflate catre sfarsitul vietii. Altii pot gasi alinare in explorarea naturii, prin intermediul comunitatii, consolidandu-si relatiile sau dezvoltandu-si noi relatii. Se recomanda unei persoane aflate in stadiul terminal, sa se gandeasca la lucrurile care-i ofera confort si suport emotional, la intrebarile si problemele care o framanta si sa nu ezite sa ceara ajutorul in randul prietenilor, familiei, in cadrul azilului sau consilierilor spirituali.

Ingrijirea unei persoane dragi
Perioada dinaintea mortii unei persoane, poate fi un timp al maturizarii. El ofera persoanei muribunde, familiei si prietenilor, posibilitatea consolidarii unor relatii, impartasirii unor amintiri si acceptarii pierderii persoanei dragi. In cazul persoanelor ce ingrijesc pacienti muribunzi, se recomanda comunicarea deschisa cu pacientul. De asemenea este benefic cererea ajutorului altora si ingrijirea proprie, pentru a evita extenuarea fizica si psihica.

Oamenii traiesc durerea fizica si emotionala in moduri diferite. Dupa pierderea cuiva, supravietuitorii se intreaba daca durerea lor este normala. Socul, negarea, supararea si vinovatia, sunt toate reactii obisnuite la pierderea unei persoane dragi. De exemplu o persoana poate simti manie (furie) fata de ceilalti membri ai familiei, fata de o putere suprema sau chiar fata de persoana care a murit. Sau supravietuitorii se pot simti vinovati, in cazul in care persoana care a murit a avut o boala de lunga durata si acum ei se simt usurati ca aceasta a scapat de suferinta. Acestea sunt reactii normale la pierderea unei persoane dragi.Supravietuitorii trebuie sa fie rabdatori cu ei insisi si ar trebui sa caute ajutor si suport din partea celorlati. Consilierii specializati pot ajuta unii oameni cu dificultati in depasirea procesului de pierdere a unei persoane.

sfatul medicului