Yearly Archives: 2011
Maurice Prendergast (10 octombrie 1858 – 1 februarie 1924), pictor post-impresionist american
Maurice Prendergast – Along the Seine
Maurice Prendergast – Montparnasse
Maurice Prendergast – May Day, Central Park
Maurice Prendergast – Le Rouge – Portrait of Miss Edith King
Maurice Prendergast – The Balloon
Maurice Brazil Prendergast (10 octombrie 1858 – 1 februarie 1924) a fost un pictor american post-impresionist care a lucrat in ulei, acuarela si monotip. Din punct de vedere tehnic era membru al gruparii The Eight, insa delicatetea compozitiilor si frumusetea de mozaic a desenelor sale aveau putine in comun cu filozofia grupului.
Prendergast s-a nascut in St. John’s, un oras din Newfoundland, Canada. Dupa esecul in afaceri al tatalui sau, familia s-a mutat in Boston. Acolo, tanarul Maurice a devenit ucenic la un artist comercial si dintru inceput a pictat in culori stralucitoare si cu efecte de flat patterning care caracterizeaza creatia lui de maturitate.
Un tip timid, Maurice a ramas burlac toata viata. Maurice a studiat trei ani in Paris la Académie Colarossi si la Académie Julian.In primul an al sederii sale in Paris l-a cunoscut pe pictorul canadian James Morrice, care l-a introdus in lumea artistilor avangardisti englezi, Walter Sickert si Aubrey Beardsley, toti admiratori infocati ai lui James McNeill Whistler. Influentele acestor artisti au hotarat stilul lui ulterior de pictura.
A fost membru al grupului de pictori americani numit ‘The Eight’ in care se aflau Robert Henri, liderul grupului, Everett Shinn, John Sloan, Arthur B. Davies, Ernest Lawson, George Luks si William Glackens.
Ulterior i-a cunoscut pe Édouard Vuillard si Pierre Bonnard dupa care a intrat in tabara post-impresionistilor. A dezvoltat si a continuat sa elaboreze un stil foarte personal. A devenit primul artist american dedicat operei lui Paul Cézanne pentru a intelege si utiliza folosirea expresiva a formei si culorii.
 |
| Maurice Prendergast (10 octombrie 1858 – 1 februarie 1924), pictor post-impresionist american |
Tot in 10 octombrie s-au nascut :
Nicolae Vermont (10 octombrie 1866, Bacău – 14 iunie 1932) a fost un pictor şi gravor român, de origine evreu. Mai târziu în viaţă s-a convertit la religia creştină ortodoxă.
Han van Meegeren(10 octombrie 1889 in Deventer, Overijssel – 30 decembrie 1947 in Amsterdam), nascut Henricus Antonius van Meegeren, a fost un pictor si portretist olandez,considerat unul dintre cei mai ingeniosi falsificatori de arta din secolul XX.
Jean-Antoine Watteau(10 octombrie 1684 – 18 iulie 1721) a fost un pictor francez. Picturile lui Watteau creează o atmosferă ireală, infăţişând o fericire intangibilă.
Nicolas de Largillière (10 octombrie 1656 – 20 martie 1746), pictor francez.
Léon François Comerre (10 octombrie 1850 – 1916), pictor academic francez.
Din blogosfera.
Pilula lu`Lisandru.Viitorul, aşa cum nu va fi…
Nicholas Roerich (9 octombrie 1874 – 13 decembrie 1947), pictor rus
Nicholas Roerich – Mother of the World
Nicholas Roerich – Mother of the World
Nicholas Roerich – Madonna Oriflamma
Nicholas Roerich – Christ in desert
Nicholas Roerich – Temptation of Christ
Nicholas Roerich – Madonna Laboris
Nicholas Roerich – Madonna Protectoris
Nicholas Roerich – Ancient Serpent (Serpent of Wisdom)
Nicholas Roerich – And We See
Nicholas Roerich – And We Do Not Fear
Nicholas Roerich – And We are Opening the Gates
Nicholas Roerich – And We Are Trying
Nicholas Roerich – And We Bring the Light
Nicholas Roerich – Battle in the Heavens
Nicholas Roerich – Easter Procession
-
- Nicholas Roerich
-
- Nicholas Roerich – Ancient russian girl
-
- Nicholas Roerich – Boris and Gleb
-
- Nicholas Roerich – Chalice of Christ
-
- Nicholas Roerich – Guests from Overseas
-
- Nicholas Roerich – In a monastery
-
- Nicholas Roerich – Krishna. Spring in Kulu
-
- Nicholas Roerich – Last Angel
-
- Nicholas Roerich – Saint Panteleimon the Healer
-
- Nicholas Roerich – Tibet. Himalayas
-
- Nicholas Roerich – St Sophia the Almighty Wisdom
Nicholas Roerich s-a născut la Sankt Petersburg, Rusia, la data de 9 octombrie 1874. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la moşia familiei sale. Încă din acea perioadă a manifestat talent la desen şi o atracţie specială pentru arheologie. Şi-ar fi dorit o carieră artistică, însă tatăl său a hotărât că Nicholas trebuie să-l urmeze, studiind dreptul. Drept urmare, Roerich s-a înscris simultan la Academia de Arte Frumoase şi la Universitatea din St. Petersburg, în anul 1893.
În 1898 a devenit profesor la Institutul Arheologic Imperial iar în 1901 s-a căsătorit cu Helena, fata arhitectului Şapoşnikov şi nepoată a compozitorului rus Mussorgski. Au avut doi băieţi, George – care a devenit om de ştiinţă şi Sviatoslav, care a îmbrăţişat cariera artistică, devenind pictor.
Cuplul Roerich era o sursă permanentă de spiritualitate şi inspiraţie pentru cei din jurul lor. După cum mărturiseşte un prieten al familiei, “nimeni altcineva nu radia atâta lumină şi bucurie spontană precum Nicholas şi Helena Roerich”.
La începutul anilor 1900, familia Roerich a călătorit prin Rusia şi Europa, timp în care Nicholas a pictat, a făcut săpături arheologice, a studiat arhitectura, a ţinut cursuri şi a scris despre artă şi arheologie. La invitaţia celebrului impresar de balet Serghei Diaghilev a devenit membru al societăţii Mir Iskusstva (Lumea Artei) din St. Petersburg, societate care promova arta “ca o formă de experienţă mistică, o modalitate prin care frumuseţea eternă poate fi exprimată şi comunicată, aproape un nou tip de religie”. Tot în acea perioadă a lucrat ca scenograf şi creator de costume pentru spectacolele lui Diaghilev, iar succesul cel mai mare l-a avut cu scenografia baletului lui Igor Stravinski, “Deşteptarea primăverii”.
În perioada tulbure a primului război mondial, care avea să marcheze pentru Rusia începutul perioadei comuniste, Roerich s-a îmbolnăvit de pneumonie şi a plecat cu familia în Finlanda, pentru a se reface. Nu s-a mai întors în Rusia, refuzând postul de Ministru al Artelor pe care i l-au oferit bolşevicii, pentru că a intuit dezastrul care se apropia.
În 1920 familia Roerich pornea spre America, la invitaţia dr. Robert Harshe, directorul Institutului de Artă din Chicago. Au urmat lungi călătorii pe întreg teritoriul Americii, unde Roerich picta, îşi expunea lucrările şi ţinea conferinţe. A fondat mai multe societăţi de artă, printre care “The Master Institute for United Arts” (Institutul de Arte Unite, în 1921, şi “Corona Mundi” (Centrul Internaţional de Artă), în 1922. După ce şi-a planificat prima sa expediţie în Asia, familia Roerich s-a îmbarcat pentru India în 1923. În acelaşi an, membrii Institutului de Arte Unite au înfiinţat Muzeul Roerich, care adăposteşte şi astăzi o mare parte din tablourile pictate de Nicholas şi de Sviatoslav Roerich. Însă, în conformitate cu concepţia despre artă a iniţiatorului, această instituţie a desfăşurat o activitate culturală autentică, promovând şi sponsorizând artişti, muzicieni şi scriitori valoroşi din perioada anilor ‘20-’30 a secolului trecut.
În 1928, după expediţia în Asia, familia Roerich s-a stabilit la Naggar în valea Kullu din India, unde a înfiinţat “Institutul de Cercetări Himalayene Urusvati”, un centru pentru studierea materialelor etnografice şi arheologice adunate în timpul expediţiei şi, în perspectivă, în expediţii ulterioare.
În cursul vieţii sale Roerich a realizat un număr uluitor de mare de picturi – aproximativ 7000, a scris peste 1200 de lucrări pe diverse teme şi a fost nominalizat la Premiul Nobel pentru Pace în 1925 şi în 1929, pentru eforturile sale de a promova pacea internaţională prin artă şi cultură şi pentru a proteja comorile artistice în timpul războiului. În această direcţie, cea mai remarcabilă realizare a lui Nicholas Roerich este Pactul care-i poartă numele. Astfel, la data de 15 aprilie 1935, reprezentaţii Statelor Unite şi ai altor 12 ţări din America Latină semnau, la Casa Albă, un pact care obliga naţiunile să respecte muzeele, universităţile, lăcaşurile de cult religios şi bibliotecile, atât în vreme de pace cât şi pe timp de război. Toate aceste instituţii culturale şi religioase urmau să arboreze stindardul alb al păcii, pe care era figurat un simbol străvechi: un cerc, reprezentând în acest context unitatea culturală a naţiunilor, conţinând 3 puncte, ce simbolizau arta, ştiinţa şi religia.
Nicholas Roerich a murit la Naggar, la data de 13 decembrie 1947. Corpul său a fost incinerat, iar cenuşa a fost îngropată în munţii pe care i-a iubit şi i-a pictat în foarte multe din operele sale.
Mai multe cititi pe yogaesoteric.
 |
| Nicholas Roerich (9 octombrie 1874 – 13 decembrie 1947), pictor rus |
Tot in 9 octombrie s-a nascut:
Simeon Solomon (9 octombrie 1840 – 14 august 1905), pictor englez pre-rafaelit.
Jean-Baptiste Regnault (9 octombrie 1754 – 12 noiembrie 1829), pictor francez.
Din blogosfera.
Matilda.Antrenamentele motanului Pandalie – 3 – În casa noastră nu se epilează nimeni
zamfirpop.Coborâre din Ţara Moţilor
Jean-Baptiste Regnault (9 octombrie 1754 – 12 noiembrie 1829), pictor francez
Jean-Baptiste Regnault – The Education of Achilles by Chiron
Jean-Baptiste Regnault – The Origin of Painting. Dibutades Tracing the Portrait of a Shepherd
Jean-Baptiste Regnault – Pygmalion
Jean-Baptiste Regnault – The Flood
Jean-Baptiste Regnault – The Three Graces
Jean-Baptiste Regnault – The Judgement of Paris
Jean-Baptiste Regnault – The Death of Cleopatra
Jean-Baptiste Regnault – Cupid and Hymen Drink from the Cup of Friendship
Jean-Baptiste Regnault – Socrates Dragging Alcibiades from the Embrace of Aspasia
Jean-Baptiste Regnault – The Genius of France between Liberty and Death
Jean-Baptiste Regnault – Alexandre et Diogene
Jean-Baptiste Regnault – Mariage du prince Jérôme Bonaparte et de la Princesse Frédérique Catherine de Wurtemberg
Jean-Baptiste Regnault – Portrait of the artist’s son, Antoine-Louis Regnault (1788-1856).
Jean-Baptiste Regnault – Self portrait
Jean-Baptiste Regnault (9 octombrie 1754 – 12 noiembrie 1829) a fost un pictor francez.
Regnault s-a nascutn in Paris si si-a inceput viata pe mare pe o nava comerciala. La varsta de 15 ani, talentul sau a atras atentia si a fost trimis in Italia de catre M. de Monval in grija lui Bardin. Dupa ce s-a reintors la Paris, in 1776 a castigat marele premiu pentru lucrarea ‘Alexandre and Diogène’, iar in 1783 a fost ales academician. Lucrarea lui de diploma, ‘ Education of Achilles by Chiron’ se afla acum la muzeul Luvru, precum si ‘Christ taken down from the Cross’, pictata initial pentru capela regala de la Fontainebleau si doua lucrari mai mici – ‘Origin of Painting’ si ‘Pygmalion praying Venus to give Life to his Statue’.
Regnault a pictat si lucrari istorice de dimensiuni mari, iar scoala lui recunoscuta pentru asistentii sai Pierre-Narcisse Guérin, Crepin, Lafitte, Blondel, Robert Lefèvre, Henriette Lorimier si Menjaud, a rivalizat in influenta cu cea a lui Jacques-Louis-David.
In afara de Merry-Joseph Blondel, Pierre-Narcisse Guérin, Robert Lefèvre si Henriette Lorimier, printre studentii lui Jean-Baptiste Regnaults-au numarat: Godefroy Engelmann, Louis Hersent, Charles Paul Landon, Hippolyte Lecomte, Jacques Réattu, Jean-Hilaire Belloc.
Jean-Baptiste Regnault a fost casatorit prima oara cu Sophie Meyer, apoi cu Sophie Félicité Beaucourt.
Mormantul lui se afla la cimitirul Père-Lachaise.
 |
| Jean-Baptiste Regnault (9 octombrie 1754 – 12 noiembrie 1829), pictor francez |
Tot in 9 octombrie s-a nascut:
Nicholas Roerich (9 octombrie 1874 – 13 decembrie 1947), pictor rus.
Simeon Solomon (9 octombrie 1840 – 14 august 1905), pictor englez pre-rafaelit.
Din blogosfera.
Povestea parfumata a plimbarilor prin pădure
Povestea parfumata inceputa de Mirela continua cu o plimbare parfumată prin pădure, tema propusa de ea.
Povestea mea e despre padurea de la noi din oras, aflata nu prea de parte de cartierul in care locuiesc.In copilarie ne plimbam in padure cu tata si culegeam ciuperci colorate si cu-n parfum de frunze uscate si de pamat reavan.Dupa ploaie se gaseau foarte multe ciuperci, iar printre ele, in cateun luminis, fragute mari, rosii si parfumate ne faceau cu ochii sa le culegem.Le mancam fara sa le spalam, cine se gandea atunci la poluare, la microbi.De unde poluare in padure de atunci?
Iernile mergeam cu parintii si vecinii la sanius pe dealul unde se afla padurea.Zapada era atunci mai alba si mai parfumata, era zapada, padurea si dealul copilariei fericite.
Anii au trecut, iar padurea a ramas in viata noastra.Ne plimbam in padure si admiram frumusetea si parfumul frunzelor, al florilor de toate culorile.De fiecare data gaseam si fragute sau mure, cate-o ciuperca printre frunze, iar cand ieseam in poienita, cerul albastru si soarele straluceau asa de puternic ca aproape ne orbeau cu lumina lor.
In padurea noastra s-a construit o gradina zoologica in care animalele ar trebui sa fie fericite, mai ales ca se extinde si se modernizeaza acest Zoo, singura gradina zoologica din judetul nostru.Tot in padurea noastra era un trenulet cu care ne-am plimbat si noi impreuna cu copiii nostri.Ne plimbam prin padure cu copiii nostri incepand din primavara cu parfumul fragezimii si al renasterii, iar verile ni le petreceam in mijlocul padurii impreuna cu o familie din vecini cu copiii lor.Nu stiu daca e nimerit sa spun asta, insa in urma noastra nu ramaneau gunoaie.
Si acum urmeaza partea mai putin parfumata a povestii, chiar trista.
N-am mai fost la plimbare in padurea noastra de cativa ani buni, cum sa mai merg in padure cand nimic nu mai e la fel?Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie o multime de garaje la inceput, apoi case.Le vad de fiecare data de pe strada si mi se pune un nod in gat, ma intristez asa de tare si nu-mi mai doresc sa urc dealul pentru o plimbare prin padure.
Si acum dedic tuturor celor care iubesc plimbarile parfumate prin padure o melodie frumoasa si imagini ale padurii in acest anotimp.
Au mai scris povesti parfumate:
Mirela Pete.Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri
Sara.Plimbare parfumată prin pădure...
Nina Arbore (8 octombrie 1889 – 7 martie 1942), pictoriţă şi graficiană româncă
Nina Arbore – Natură statică cu regina-nopții(Still life with the queen of the night)
Nina Arbore – Vase with lilies
Nina Arbore – Autoportret cu pudel(Self-portrait with poodle)
Nina Arbore
Nina Arbore (8 octombrie 1889 – 7 martie 1942), pictoriţă şi graficiană româncă, născută la Tecuci.
După încheierea studiilor liceale făcute la Bucureşti, în anul 1906, se înscrie la Academia de Pictură din Miinchen. A studiat cu expresioniştii germani Iank, Fehr şi Schmidt şi cu coloristul francez Henry Matisse, artişti de prestigiu, cărora a încercat să le aducă un elogiu cu ocazia expoziţiei personale de pictură din anul 1928 de la Bucureşti. In anul 1929 a fost distinsă cu Diploma de onoare cl. I în cadrul Expoziţiei Internaţionale de Arte Plastice de la Barcelona, Spania.
Este cunoscută mai mult pentru desenele expresive şi gravurile cu tematică socială, care au ilustrat paginile revistei „Cuvântul liber”, din perioada interbelică.
Multe dintre desenele şi gravurile sale au apărut în revistele „România muncitoare” şi „Cuvântul liber”.
S-a stins din viaţă în anul 1942, la Bucureşti, în urma unui accident.
Tot in 8 octombrie s-a nascut si Ozias Leduc (8 octombrie 1864 – 16 iunie 1955) a fost un pictor din Quebec.
Din blogosfera;
Ana-Veronica Mircea.Antrenamentele motanului Pandalie – 2- Parfumul vânătorului
John White Alexander (7 octombrie 1856 – 31 mai 1915), pictor american
John White Alexander – The Green Dress
John White Alexander – Green Girl
John White Alexander – Young Woman Arranging Her Hair
John White Alexander – Young Girl in Green Dress
John White Alexander – Study in Black and Green0
John White Alexander – The Green Bow
John White Alexander – Juliette (The Green Girl)
John White Alexander – A Rose
John White Alexander (7 octombrie 1856 – 1 iunie 1915), pictor simbolist american, ilustrator.
Si-a inceput cariera la New York, in 1875, lucrand pentru Harper’s Weekly ca ilustrator si caricaturist. Pleaca in 1877 la Paris, decis sa urmeze cursuri de arta, apoi la Munchen. Se inscrie la Kunstakademie, unde il are ca profesor pe Gyuala Benczur. In 1878 se alatura unei colonii de artisti plastici americani, fondata in Bavaria de Frank Duveneck, de car eil va lega o durabila prietenie. In 1879 cei doi vor pleca in Italia, unde Alexander se imprieteneste cu pictorul James McNeill Whistler si cu scriitorul Henry James. Revine in 1881 la New York, isi reia postul de ilustrator pentru Harper’s si este profesor de desen la Princeton. In scurt timp se va impune ca un portretist talentat si asaltat de comenzi.
Pana in 1893 era deja un nume cunoscut atat in America, dar si in Europa, iar in 1895 primeste o ampla comanda, de a realiza o serie de picturi murale cu titlul „Evolutia Cartii” pentru noua Biblioteca a Congresului din Washington. Dupa 1901 se implica tot mai mult in promovarea artelor plastice in America. Va continua sa realizeze numeroase picturi murale, dar si portrete.
Multe dintre portretele din perioada tarzie, in special cele infatisand femei, sunt mai curand studii psihologice decat simple redari ale asemanarii, iar tusele sale incep sa sugereze mai curand forme abstracte, iar culorile sunt aplicate in strat gros.
 |
| John White Alexander (7 octombrie 1856 – 31 mai 1915), pictor american |
Tot in 7 octombrie s-au nascut:
Marcel Dyf (7 octombrie 1899 – 16 septembrie 1985), pictor impresionist francez.
Rosalba Carriera (7 octombrie 1675 – 15 aprilie 1757), pictorita venetiana.
Din blogosfera.
Rosalba Carriera (7 octombrie 1675 – 15 aprilie 1757), pictorita venetiana
Rosalba Carriera – Allegory of earth
Rosalba Carriera – Allegory of Air
Rosalba Carriera – Allegory of fire
Rosalba Carriera – Allegory of music
Rosalba Carriera – Allegory of Painting
Rosalba Carriera – Self-Portrait Holding a Portrait of Her Sister
Rosalba Carriera (7 octombrie 1675 – 15 aprilie 1757), artist plastic venetian, cunoscuta in special pentru pastelurile si miniaturile sale. Alaturi de bunul sau prieten, Antoine Watteau, este considerata unul dintre cei mai importanti portretisti ai perioadei Rococo.
A fost fiica lui Andrea Carriera. Si-a inceput cariera artistica modest, pictand ornamentatiile pentru cutii de tabac, iar mai tarziu a fost eleva lui Giuseppe Diamantini si Federico Bencovich. Nu se cunosc prea multe detalii despre anii de inceput, dar artista a reusit rapid sa deprinda tehnicile picturii in pastel, apoi in ulei, fiind pasionata mai ales de miniaturi. Pastelurile erau ceva nou in lumea artistica de atunci, fiind cel mai probabil o inventie franceza, si erau considerate mai curand pentru femei. Initial erau folosite pentru schite rapide in culori, dar mai tarziu au inceput sa fie preferate uleiurilor, tocmai pentru viteza de lucru.
In 1700 era deja o cunoscuta miniaturista, iar in 1703 realizeaza primele sale pasteluri. Succesul vine rapid, iar doi ani mai tarziu artista primea din partea Academiei San Luca din Roma titlul de „accademico di merito”.
Artista a reusit sa rivalizeze si chiar sa depaseasca multi dintre artistii celebri ai epocii, fiind poate cel mai important portretist venetian.
Spre sfarsitul vietii isi pierde vederea, si in scurt timp, din cauza socului, va avea o cadere nervoasa din care nu si-a mai revenit niciodata.
 |
| Rosalba Carriera (7 octombrie 1675 – 15 aprilie 1757), pictorita venetiana |
Tot in 7 octombrie s-au nascut:
Marcel Dyf (7 octombrie 1899 – 16 septembrie 1985), pictor impresionist francez.
John White Alexander (7 octombrie 1856 – 31 mai 1915), pictor american.
Din blogosfera.
CELLA.nici măcar nu am existat- sentiment, bifat
Florina Lupa Curaru.Joc nou cu …
zamfirpop.Tăcute imagini miercuriene (23)
Amintiri din filumenie.Linişte înflăcărată (14)
Gabriela Savitsky.Proiecte. Orgolii. Incertitudini
Clipe de Cluj.Cluj-Napoca, întâniri internaţionale
Clipe de Cluj.1911: lemn, 2011: alb sidefat
Cristian Lisandru.Pictată în mine
Pilula lu`Lisandru.Sunt politician, deci pot să spun prostii!
Petre Țuțea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991), filozof român
Drama omului este dualismul existenței lui; e alcătuit din corp și suflet și joacă între corp și suflet la infinit. Corpul nu e etern iar sufletul, chiar dacă este, nu e convingător. Dar nici corpul nu este, în nici un fel, convingător. Capul nu are biruința definitivă; faptul că e muritor îi anulează esențialitatea. Tot ce există în noi și nu ne obligă să ne sinucidem din disperare se cheamă spirit.
Petre Tutea
Petre Țuțea (n. 6 octombrie 1902, Boteni, Muscel, județul Argeș – d. 3 decembrie 1991) a fost un eseist, filozof, economist și om politic român.
Născut în familia unui preot, a studiat la Liceul „Neagoe Basarab” din Câmpulung-Muscel și la Liceul „George Barițiu” din Cluj. A urmat Facultatea de Drept la Universitatea din Cluj, ajungând doctor în Drept administrativ, „Magna cum laude” (1929).
Petre Țuțea a fost supranumit un Socrate român datorită preocupărilor filosofice și rolului educativ pe care l-a asumat prin exemplul său personal în orice circumstanțe, chiar și în închisoare. Din cauza persecuției a publicat foarte puțin înainte de 1989, însă imediat după prăbușirea regimului comunist scrierile și interviurile sale au început să fie difuzate prin toate mediile.
Din blogosfera.
freestyler.fiecare zi ca și cum ar fi ultima
Stropi de suflet la vedere.MIERCUREA FĂRĂ CUVINTE: Pisici, pisici, pisici…
Francesco Guardi (5 octombrie 1712 – 1 ianuarie 1793), pictor italian
Francesco Guardi – Holy Family with St John the Baptist and St Catherine
Francesco Guardi – Madonna and Child with Saints
Francesco Guardi – Ladies Concert at the Philharmonic Hall
Francesco Guardi – Il Ridotto (The Foyer)
Francesco Guardi – Campo Santi Giovanni e Paolo
Francesco Guardi – The Rialto Bridge with the Palazzo dei Camerlenghi.
Francesco Guardi – The Three-Arched Bridge at Cannaregio
Francesco Guardi – The Piazzetta, Looking toward San Giorgio Maggiore
Francesco Guardi – The Doge on the Bucentaur at San Niccolo del Lido
Francesco Guardi – The Giudecca Canal with the Zattere
Francesco Guardi – Nighttime Procession in Piazza San Marco
Francesco Lazzaro Guardi (5 octombrie 1712 – 1 ianuarie 1793)a fost un pictor italian.
Desi astazi este cel mai cunoscut membru al familiei Guardi, Francesco Guardi si-a petrecut intreaga viata aproape necunoscut de contemporani. Nu a atras niciodata atentia strainilor, si desi picturile sale se vindeau destul de bine, avea sa moara sarac. Guardi a lucrat sub indrumarea lui Antonio Guardi, in studioul acestuia. Cei doi realizau piese pentru altar, picturi cu scene de batalie si chiar fresce. Francesco Guardi a parasit studioul inainte de moartea fratelui sau din 1760. Acesta si-a dezvoltat stilul in perioada 1770-1780, in timp ce lucra pentru Canaletto. Spre deosebire de acesta, Francesco picta realitatea inconjuratoare conturand accentuat liniile. Spre sfarsitul vietii, Guardi s-a concentrat asupra stilului „capricci” (fantasticului) pe care aristocratia venetiana o prefera.
sursa
 |
| Francesco Guardi (5 octombrie 1712 – 1 ianuarie 1793), pictor italian |
Din blogosfera.
Cristian Lisandru.Remember – “Luţă”
Gabriela Savitsky.Ţara Fericirii
Dedicatie muzicala de Ziua Mondiala a Animalelor
Astazi, 4 octombrie e Ziua Mondiala a Animalelor.
Dedic acest videoclip(Richard Carpenter – Bless The Beast And Children) tuturor animalelor si oamenilor care le iubesc, le respecta, le apara.
Animale si oamenii lor:
Serafina cu Enya, Mirela si Xaba Pete
Snejinka, Tano, Capi si SCAI cu CELLA
Animalele protejate cu Vlad Cel Groaznic
si prietenii lui Griska:Missouri, aflată, împreună cu numeroasa ei familie, în grija Dianei (http://jurnalulmissouri.blogspot.com/) şi pe Maya, căreia îi poartă de grijă psi (http://www.psi-words.com/), precum şi pe motanii Alberto, adorat de Valentina (http://motanulalberto.wordpress.com/) şi Tudor, tot atât de iubit de Olivia (http://pisicarie.blogspot.com/)
G a b i, My heart to your heart 