Arhive blog

Poveste parfumată de primavară

Povestea parfumata lansata de Mirela acum peste un an, continua.Tema de astazi, Parfum de primăvară, a fost propusa de Lili3D. Pentru ca inca nu am vazut ghiocei anul acesta, am ales o poveste pe care am postat-o mai demult, e povestea parfumata a ghiocelului.Intotdeauna aveam ghiocei de 1 si 8 martie, anul acesta inca nu i-am vazut, nu am simtit inca parfumul crud al primaverii.

Aceasta poveste este o adaptare dupa “Povestea ghiocelului” de Hans Christian Andersen.

“Era iarna. Zapada se asternuse intrun strat gros si vantul batea rece,dar intrun loc se afla un locsor unde era placut si caldut.In acel loc se afla o floricica al carei bulb se afla sub pamant si in zapada.Intro zi a inceput sa ploua,iar stropii de ploaie au patruns prin gheata si zapada ajungand in pamant.O raza de soare,subtirica si firava a ajuns si ea in pamant pana la bulbul florii.”Intra”,a spus floricica.”Nu pot”i-a raspuns raza de soare.”Nu sunt destul de puternica sa ridic zavorul.Voi fi mai puternica cand vine primavara.” ”Cand va fi primavara?” intreba floricica pe fiecare raza de soare care ajungea la usa ei.Dar inca era iarna,pamantul era acoperit cu zapada si noaptea,apa ingheta.Floricica crestea destul de greu,obosita de atata asteptare:”Ce mult timp a trecut!” ”Ma simt foarte inghesuita…trebuie sa ma fortez si sa ma ridic putin.Vreau sa ajung la zavor,sa-mi scot capul afara si sa-i spun primaverii, Buna dimineata.Asa ca floricica s-a sfortat si sfortat.Peretii casutei sale erau deja inmuiati de ploaie si de caldura razelor de soare astfel ca din zapada s-a ridicat un mugure verzui deschis pe lujerul caruia se aflau cateva frunzulite lunguiete si inguste pe ambele parti.Era cam frig ,iar vantul si vremea i-au spus:”Ai iesit putin mai devreme!”;insa fiecare raza de soare ii canta:”Bine ai venit!”. Floricica si-a ridicat capsorul din zapada si s-a deschis-pura si alba,cu dungulite verzi.Parea ca se va sparge in bucati,asa era de delicata,dar era mult mai puternica decat si-ar fi putut inchipui cineva.Statea drept in zapada alba, in rochita ei alba,aplecandu-si capsorul cand cadeau fulgii de nea,ridicandu-l din nou pentru a zambi razelor soarelui.Fiecare zi o facea tot mai frumoasa.”Oh!” au strigat intro zi niste copii care alergau in gradina.”Veniti sa vedeti ghiocelul!E asa de frumos…e primul si singurul din gradina!”

Povesti despre ghiocei

Alte povesti din blogosfera.

Mirela     Parfum de primăvară

Pandhoraa     Poveste Parfumata – Parfum de Primavara

Sara   Parfumul Primăverii – Poveste parfumată

CARMEN Parfumul primaverii

Florentina  Parfum de primavara

Lolita Ganduri-verzi-de-primavara-parfumul

Roxana Parfumul-primaverii

Aurora PRIMĂVARA ŞI NOI

Ioan Usca.Parfumul primăverii

Veronicisme – Parfumul primăverilor copilăriei

Dana.biblioteca națională vs. „spray bush”

Rokssana.gand

Teo Negură.Poveste de vis (71)

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)ele babei 3

Poveste parfumată.Ceaiul de la ora 5

Kuzma Petrov-Vodkin – Samovar

Povestile parfumate incepute la Mirela continua cu Povestea ceaiului, tema propusa de
Povestea mea parfumata e mai veche, e o poveste despre traditia ceaiului de la ora 5 si parfumul ceaiului vacantelor din copilarie.

Potrivit traditiei britanice, traditia „ceaiului de la ora 5” avea sa apara in secolul XIX. Povestea spune ca o anume Anna Maria Stanhope, Ducesa de Bedford si una dintre preferatele Reginei Victoria, a fost cea care a inceput, dupa ora patru, sa bea ceai cu biscuiti. Ideea i-a placut si in scurt timp si-a invitat prietenele sa i se alature, pentru o masa frugala, completata din belsug cu ceai. Mult ceai. Alaturi de prajituri, fursecuri, tartine cu unt, dulciuri de tot felul, inclusiv unele cu arome exotice. Atmosfera era suficient de placuta, iar invitatii se simteau grozav, asa ca nu a durat mult pana cand si celelalte doamne sa preia ideea si sa faca primii pasi spre traditie. O traditie pretentioasa, aristocratica, intesata de reguli adesea complicate.

Mary Cassatt - Five O'Clock Tea

Mary Cassatt – Five O’Clock Tea.

Cum am mai povestit pe aici, in copilarie mergeam in vacante la matusile si unchii nostri din Medias si Sighisoara.Ne placea acolo fiindca aveam atatea de vazut si cunosteam viata familiilor de sasi si obiceiurile lor.Totul era in buna oranduiala, era intelegere intre oameni, fiecare isi planifica timpul de minca si de distractie.Plimbari dupa-masa sau seara si intalniri intre prietene.Erau multe vaduve, chiar si una dintre matusile noastre ramasese vaduva, iar copiii lor erau plecati departe prin tara sau chiar in Germania.Trebuiau sa se descurce din putinul lor si ca sa le fie mai bine lucrau diferite cusaturi cu motive sasesti:fete de perna, fete de masa, impletituri, dantele, broderii…

Frederick Carl Frieseke - Afternoon Tea on the Terrace

Frederick Carl Frieseke – Afternoon Tea on the Terrace

Aveau o zi pe saptamana, intotdeauna aceeasi (poate joi sau miercuri) cand se intalneau acasa la una dintre ele.In fiecare saptamana, gazda era alta.Se faceau prajiturele si ceai, iar la cina fiecare isi manca sandviciul pe care-l avea la pachet de acasa.
A doua zi isi vedeau de programul lor obisnuit, toata lumea stia sa traiasca, sa munceasca, sa se bucure de viata.

Konstantin Korovin - At the Tea Table

Konstantin Korovin – At the Tea Table

Mary Cassatt – Woman at table

Mary Cassatt – Woman at table

Mai multe picturi 

Saptamana japoneza si despre ritualul ceremoniei ceaiului

Povesti parfumate au scris:

Mirela Pete.Invitaţie la ceai

Mirela Pete.Aroma ceaiului tău, parfumul ceaiului meu.

lolita.Aroma ceaiului – Parfum de poveste

lunapatrata.Fantezie la un ceai…

innerspacejournal.Ceaiul (Poveste parfumată)

Sara
http://sarabesleaga.blogspot.com/2011/11/parfumul-ceaiului-preferat.html

Teo Negură.Poveste de vis (57)

Povestea parfumata a plimbarilor prin pădure

Povestea parfumata inceputa de Mirela continua cu o plimbare parfumată prin pădure, tema propusa de ea.
Povestea mea e despre padurea de la noi din oras, aflata nu prea de parte de cartierul in care locuiesc.In copilarie ne plimbam in padure cu tata si culegeam ciuperci colorate si cu-n parfum de frunze uscate si de pamat reavan.Dupa ploaie se gaseau foarte multe ciuperci, iar printre ele, in cateun luminis, fragute mari, rosii si parfumate ne faceau cu ochii sa le culegem.Le mancam fara sa le spalam, cine se gandea atunci la poluare, la microbi.De unde poluare in padure de atunci?

Iernile mergeam cu parintii si vecinii la sanius pe dealul unde se afla padurea.Zapada era atunci mai alba si mai parfumata, era zapada, padurea si dealul copilariei fericite.
Anii au trecut, iar padurea a ramas in viata noastra.Ne plimbam in padure si admiram frumusetea si parfumul frunzelor, al florilor de toate culorile.De fiecare data gaseam si fragute sau mure, cate-o ciuperca printre frunze, iar cand ieseam in poienita, cerul albastru si soarele straluceau asa de puternic ca aproape ne orbeau cu lumina lor.
In padurea noastra s-a construit o gradina zoologica in care animalele ar trebui sa fie fericite, mai ales ca se extinde si se modernizeaza acest Zoo, singura gradina zoologica din judetul nostru.Tot in padurea noastra era un trenulet cu care ne-am plimbat si noi impreuna cu copiii nostri.Ne plimbam prin padure cu copiii nostri incepand din primavara cu parfumul fragezimii si al renasterii, iar verile ni le petreceam in mijlocul padurii impreuna cu o familie din vecini cu copiii lor.Nu stiu daca e nimerit sa spun asta, insa in urma noastra nu ramaneau gunoaie.
Si acum urmeaza partea mai putin parfumata a povestii, chiar trista.

N-am mai fost la plimbare in padurea noastra de cativa ani buni, cum sa mai merg in padure cand nimic nu mai e la fel?Au rasarit ca ciupercile dupa ploaie o multime de garaje la inceput, apoi case.Le vad de fiecare data de pe strada si mi se pune un nod in gat, ma intristez asa de tare si nu-mi mai doresc sa urc dealul pentru o plimbare prin padure.

Si acum dedic tuturor celor care iubesc plimbarile parfumate prin padure o melodie frumoasa si imagini ale padurii in acest anotimp.

Au mai scris povesti parfumate:

Mirela Pete.Plimbare parfumată prin pădure. Poveste parfumată între bloggeri 

Lili.Pădurea cu arome de… vis 

Sara.Plimbare parfumată prin pădure...

Rokssana.cand intru in padure 

lunapatrata.Padure, padure nebuna… 

VeroVers.Nesfârşita cale…

Teo Negură.Poveste de vis (52)

Parfumul florilor teiului din spatele blocului

Abia astept sa simt parfumul florilor de tei de la teiul din spatele blocului.Chair daca e tei salbatic, florile lui au un parfum suav, discret, iar adierea vantului din ceas de seara sau zori de zi il aduce la noi in casa.Teiul ca oricare tei, oricare pom de pe pamant, e martorul multor intamplari cu pasarile de toate felurile:vrabiute, turturele, mierle, sticleti, ciori, povesti cu oameni, in special copii care se napustesc asupra crengilor lui, le rup, le arunca pe iarba de sub tei pentru a culege florile.De atata cules, unele crengi s-au uscat, iar teiul si-a construit o stretegie de aparare in asa fel incat e foarte greu ca cineva sa se catere in el, cele mai multe flori aflandu-se in varf.

Mai avem un tei si la coltul blocului, e un tei mai batran si florile lui sunt mai aurii si mai parfumate.Infloreste putin mai tarziu, iar parfumul florilor lui se imparstie pe strada, pe blocuri, pe trecatori, in plus, umbra pe care face e o binecuvantare la orele de pranz din zilele caniculare.

Pe strada copilariei mele erau multi tei, mai erau si multe gradini cu multe flori, legume si zarzavaturi, pomi fructiferi.Tin minte ca o singura data m-am catarat si eu intrun tei la cules de flori pentru ceaiul din zilele de iarna si ma simteam ca o ramura fragila gata gata sa cada la cea mai mica adiere a vantului.A fost prima si ultima data cand m-am catarat intrun copac.Din fericire, unele crengi erau la inaltimea noastra si puteam culege florile de la nivelul solului.

Ceai din flori de tei cu lamaie si cu miere, asta da placere si mai mult decat atat, e un leac pentru raceala cu tuse chinuitoare.

Mierea din flori de tei e cea mai potrivita, are parfumul si culoarea aurie a florilor de tei.

Teiul era un simbol al iubirii pentru Eminescu si iubita lui, Veronica Micle.Cei doi indragostiti obisnuiau sa mearga in parcul Copou din Iasi si sa se aseze pe o banca la umbra teilor cu flori parfumate.

Teiul i-a facut si pe cei de la O-zon sa ajunga foarte cunoscuti pe toate meridianele globului cu melodia lor, hitul :

Dragostea din tei

Chipul tau si dragostea din tei,
Mi-amintesc de ochii tai.

Alte povesti parfumate:

Gabriela Elena.Gândul teiului 

Mirela Pete.Povestea teiului, parfum de tei

Danielle.Poveste cu parfum de tei

Cutiuta cu minuni.Amintiri din vacantele de la Sighisoara

Oricum as intoarce-o, la provocarea de acum, tot la povesti de demult m-am intors.Eu zic ca amintirile noastre au un parfum special si misterios pe care-l simtim de fiecare data cand ne intoarcem in anumite perioade din viata noastra, de obicei in copilaria fericita si lipsita de griji, de ganduri negre sau in tineretea cu pofta de viata si fiorii primei iubiri.Si intotdeauna exista o cutie cu poze, fel si fel de hartii, articole din ziare, vederi, pliante, cartulii, fiecare cu cate-o poveste.O poza vazuta nu demult mi-a inspirat povestea de astazi, raspunsul la provocarea parfumata a Mirelei.

sighisoara-tower-clock

De Sighisoara ma leaga multe amintiri frumoase din copilaria mea.In vacante mergeam la Sighisoara cu mama al carei frate locuia in acest oras de basm cu printi si printese.Am vizitat cetatea Sighisoarei si centrul vechi al orasului de multe ori, insa au trecut asa multi ani de-atunci, ca totul imi pare un vis frumos de demult.

800px-sighisoara_25

Unchiul meu avea o casa pe malul Tarnavei si dupa ce a fost inundat de doua ori in anii `70 (am vazut o poza din care se vedea doar acoperisul casei), a emigrat in Germania, RFG atunci (apropos, stiti de bancul cu RFG care circula in acea perioada?”Unde-ti petreci concediul?In RFG.traducere.Refugiu in Fundul Gradinii).

Unchiul si matusa mea aveau patru copii cu mult mai mari decat mine si sora mea.Trei dintre verisorii si verisoarele noastre era deja casatoriti la casele lor, iar cea mai mica verisoara era si ea la varsta maritisului.Imi amintesc ca unchiului meu ii placea sa gateasca, era mare specialitst in orice fel de mancare, iar cand ne asezam cu totii la masa, regula era sa mancam tot din farfurie.Pe atunci nu eram foarte mancacioasa, mai mult, eram chiar mofturoasa uneori (de exemplu la supa de agrise a unchiului meu).Fiindca n-o mancam pe toata si ca sa nu fiu dojenita, ii pasam mamei restul de mancare, scapand astfel, basma curata.

In fiecare zi ne plimbam prin oras, mai exact in cetatea medievala unde-si avea casa una din verisoarele casatorite.Ocupatia ei era cea de pictorita de farfurii, cutii de lemn, niste obiecte de artizanat cu motive sasesti.Sotul ei stanta lemnul, iar ea picta motivele cu rosu, albastru, negru,Dupa ce vopseaua se usca, urma un strat de lac.Ieseau adevarate minunatii din mana ei, iar atunci cand ne-a lasat si pe noi sa pictam, ne-am simtit foarte importante.

Mergeam si la Tarnava sa ne scaldam.Tin minte ca treceam pe cateva strazi cu case si gradini, apoi ajungeam la locul de plaja si scaldat de langa un pod.Intotdeauna erau multi oameni acolo, iar noi ne balaceam cu placere.

Apoi au venit inundatiile din anii 1970.Apa Tarnavei a ajuns de doua ori pana la acoperisul casei, iar unchiul si matusa au trebuit s-o ia de la capat.Dupa o vreme au obosit si au hotarat s-o ia de la capat altundeva, asa ca au plecat in Germania langa trei dintre copiii lor.Nu s-au mai reintors niciodata acasa, acolo isi dorm somnul de veci.

Siebenburgen, Romania – video creat de mine

Unde mai puteți citi Povestea parfumată dintre bloggeri :

Daniela

http://popasuriprincopilarie.blogspot.com/2011/03/dosesc-un-sipet-cu-amintiri.html

Gina

http://incertitudini2008.blogspot.com/2011/03/pe-uriasul-nevazut-raboj.html

Carmen

http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2011/03/cutia-cu-minuni.html

Cati

http://catilupascu.wordpress.com/2011/03/27/sa-lupti-femeie-pentru-cutia-ta-cu-amintiri/