25 decembrie 1989

Am adus aceasta postare de pe blogul meu mai nou „Blog de supravietuitor”.Cred ca trebuie sa ne amintim cu totii si despre acel Craciun de acum 18 ani.

25 decembrie 1989

Despre Craciun,Mos Craciun,spiritul Craciunului,felicitari am mai vorbit.Si am recunoscut ca nu mai simt spiritul Craciunului,nu mai simt bucuria copilareasca de-a impodobi bradul si de-a astepta ajunul cand Mosul ne lasa daruri la toti cei cuminti si nu numai.Nu mai simt deloc Craciunul.E un fel de weekend mai prelungit cand oamenii cumpara de toate,cand oamenii mananca ca si porcii(cine are ce manca),beau tot ca porcii si,mai nou(am vazut la stiri), a aparut Craciunul disco.Ce-a ajuns Craciunul!Mai ales noi,romanii,nu cred ca putem spune ca aceasta zi aducatoare de bucurii tuturor (asa ar fi normal),aceasta zi sfanta a nasterii lui Isus mai e sarbatoare.Poate de aceea mi-am amintit ca acum 18 ani,de Craciun,Ceausestii au fost judecati si impuscati.Dupa ce au fost judecati.A fost acela un proces?Trebuiau condamnati la moarte si executati tocmai in ziua de Craciun?Cine stie adevarul?Vom afla vreodata in aceasta viata adevarul din decembrie 1989?Vinovatii pentru atatea victime vor fi judecati si pedepsiti?Cum as putea sa mai simt spiritul Craciunului cand simt durere,neputinta,umilinta…cand vad marea minciuna si marea hotie,cand vad ca unii dintre alesii nostri s-au transformat in „calai” ai nostri,ne tortureaza folosind tehnici de ultima generatie prin care reusesc sa ne distruga sufletele,fiinta noastra devine un fel de dobitoc care traieste in mocirla si scoate din cand in cand capul sa mai ia o gura de aer.Parca nu mai vrei sa traiesti asa.Dar sa revin la proces .Am un filmulet.Si am mai gasit pozele cu ei impuscati.Sunt socante,nu le pot privi.Nu mai am cuvinte,sunt prea trista,dezamagita.Ce poate fi mai rau decat sa fii dezamagit de cei in care ai incredere?

Colinda colindelor

Colinda colindelor

de Nichita Stanescu

Ah, legile fixe ca şi cum am trăi un timp oprit.

Am început de la o vreme să imit natura.

Un grec în trecere prin inima mea mi-a zis:

misterios este numai ceea ce există,

iar logic este numai ceea ce nu este.

A treia oară ninge în dimineaţa acestui an.

Pun mâna pe zăpadă şi se stinge,

şi creierul liber mi-l pun în dorinţa

de os de floare de zăpadă spre apărare de cald.

Orice gest e mai frumos decât o statuie,

orice gând de alb duce în braţe un fulg uriaş de zăpadă.

Şi dacă auzul s-a pierdut într-un lătrat de câini,

şi dacă vederea s-a oprit în steaua Venus,

şi dacă codrii negri bat în geam,

şi dacă mi-eşti departe, ningi tu, ningi tu, ningi tu…

Şi dacă un cuvânt copil se cere din cuvinte,

şi dacă un albastru cer se scurge din morminte

şi se preface şi se duce spre deltele mai suse,

mai smulse, mai foarte alte animale, mai foarte alte plante.

Şi dacă legea stelei fixe opreşte cu fiinţa ei saltul de doi,

zvârlit spre trei al unui unu. …

Potop îndepărtat şi surd de om rupt.

Ce rece este, şi măreţ şi cât de singur este şi geometric.

A trecut un pers prin inima mea

şi n-am de gând să vă spun ce i-am spus.

Atâta doar că sunt din ce în ce mai greu şi mai greoi,

cum greoaie este turma peste oi şi raza de la stele peste noi.

Dar a trecut un cal prin mine,

eu am trecut printr-un stejar,

stejarul a trecut prin secunda aceasta.

Lerui ler, pierdeţi, pierdeţi ca să vă rămâneţi Lerui ler,

pierde-m-aş pierde ca să-mi rămână singurătatea mie.