Manusa

O poveste din copilaria mea si a copiilor mei.Eu n-am uitat-o.Aveam si o carticica cu poze frumoase.E o poveste populara ucraineana care place oricarui copilas care incepe sa descopere lumea.Poate ca unii zambesc si spun ca e demodata,altii isi amintesc si ei cu nostalgie de povestile copilariei.Povestile copilariei cu animale,zane,zmei ,Feti -Frumosi si Ilene-Cosanzene nu trebuie lasate uitarii acum cand au aparut alte personaje.poate ca ar fi cazul ca la unele basme romanesti sa se rescrie basmul in limba vorbita acum.Sunt atatea cuvinte arhaice si regionalisme,ca nici noi nu le intelegem.

Mergea odata un mosneag prin padure,iar in urma lui alerga un catelus.A mers mosneagul ce-a mers si si-a pierdut o manusa.

Si iata ca a trecut pe acolo un soricel;a intrat in manusa ai a spus:
-Asta o sa fie casa mea.

In vremea asta -hop,top- s-a apropiat de manusa o broscuta si a intrebat:
-Hei,cine sta aici?
-Eu,soricel-roade-multicel.Da’tu cine esti?
-Eu sunt broscuta-umbla-fuguta.Primeste-ma si pe mine!
-Hai,vino.

-Si uite ca acum stau doi in manusa.A trecut in fuga si un iepuras.S-a apropiat de manusa si a intrebat:
-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel si broscuta-umbla-fuguta.Da’tu cine esti?
-Eu sunt ierurici-alerg-pe-aici.Primiti-ma si pe mine!
-Hai,vino.
Si uite ca acum stau trei in manusa.A trecut o vulpe si a intrebat:

-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta si ierurici-alerg-pe-aici.Da’tu cine esti?
-Eu sunt vulpita-cumetrita.Primiti-ma si pe mine!
Si uite ca acum stau patru in manusa.Cand,iata,a trecut si un lup ;s-a apropiat de manusa si a intrebat:

-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta, ierurici-alerg-pe-aici,vulpita-cumetrita.Da’tu cine esti?
-Eu sunt jupanul-lup-sur-la-trup.Primiti-ma si pe mine!
-Ei,haide,vino si tu!
A intrat si lupul.Acum stau cinci in manusa.Si uite ca s-a ivit pe acolo un mistret si a intrebat:

-Groh-groh-groh,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta, ierurici-alerg-pe-aici,vulpita-cumetrita si jupanul-lup-sur-la-trup. Da’ tu cine esti?
-Eu sunt porcul-mistret-colt-lunguiet.Primiti-ma si pe mine!
Tii ce belea:toti ar vrea sa intre in manusa!
-N-ai sa poti intra,sa stii!
-Las’ca intru eu cumva,primiti-ma numai!
-Ei,haide,ce sa-i faci,vino si tu!
A intrat si mistretul.Si uite ca acum stau sase in manusa.Le e atat de stramt in manausa ,ca nici sa se miste nu-i chip.S-a auzit apoi un trosnet de ramuri si din desis s-a aratat un urs.Ursul tot spre manusa s-a indreptat:

-Hei,cine sta aici?
-Noi,soricel-roade-multicel,broscuta-umbla-fuguta, ierurici-alerg-pe-aici,vulpita-cumetrita,jupanul-lup-sur-la-trup si porcul-mistret-colt-lunguiet.Da’ tu cine esti?
-Moor,moor,moor,da’multi mai sunteti aici!Eu sunt Mos Martin-cel-batran.Primiti-ma si pe mine!
-Cum sa te primim si pe tine?Ca e destul de stramt si asa.
-Cum s-o putea!
-Ei,haide si tu,da’mai la margine!
A intrat si ursul si acum sunt sapte in manusa.E atat de stramt inauntru,ca manusa e gata-gata sa plesneasca.
In vremea asta mosneagul a bagat de seama ca si-a pierdut manusa si s-a intosr sa o caute.Catelusul alerga inaintea lui.A alergat ce a alergat,pana cand a gasit manusa.Zacea pe jos si parca se misca.Catelusul s-a pornit sa latre:
-Hau,hau,hau!
Cei sapte s-au speriat,au iesit afara din manusa si au tulit-o in padure,care incotro.
Iar mosneagul s-a apropiat si si-a luat manusa.

Amintiri care dor(despre Craciun)

Azi dimineata am citit putin din presa online.Voiam sa aflu ce mai e prin lume ca sa nu ma simt ca pierduta in spatiu.Si mi-a atras atentia mesajul regelui Mihai fata de care nu am o simpatie prea mare.Doar inteleg ce greu i-a fost sa plece obligat din tara lui pe care,m-am convins ca o iubeste si-i vrea binele,bineinteles si al romanilor.

Dupa ce am citit mesajul am picat in butoiul cu melancolie,m-a apucat o tristete mare si mi-am amintit de zilele frumoase ale Craciunului de acum cativa ani(nu chiar asa multi).Cand copiii mei erau mici si il asteptau pe Mos Craciun cu emotii.Emotii aveam si noi sa nu descopere micile daruri de la Mos.Cumparam din timp cadouri:dulciuri,cate-o masinuta sau ceva de imbracat ce aveau nevoie,aveam grija sa nu fie diferite decat ca culoare si marime,bineinteles(la hainute).Aveam daruri si pentru noi,pentru cele doua bunici si nepoti.Bradul il cumparam cu cateva zile inainte si-l ascundeam prin vecini .Mai tarziu nu-l mai ascundeam,le spuneam copiilor ca ne-am intalnit cu Mosul si ne-a dat bradul ca nu mai poate sa-l care,dar ca va veni sa-l impodobeasca.

Dupa un timp,Mosul ne-a „rugat” sa impodobim noi bradul ca e foarte ocupat….Ce minunate vremuri care,din pacate,nu mai sunt.Si nu pentru ca acum au crescut copiii,e vorba de altceva ,cred ca foarte multi simtim ce este.Mai departe,povestea Craciunului nostru suna asa:copiii mergeau cu tatal lor la colindat pe la cele doua bunici si matusi.In timpul asta,in perioada cand „Mosul” trebuia sa impodobeasca bradul,eu intram in viteza supersonica si-l impodobeam cat mai frumos,apoi puneam darurile sub pom.

Muscam dintr-o bomboana din pom(le spuneam copiilor ca a muscat cerbul de la sania Mosului),lasam si geamul intredeschis;daca uitam,le spuneam copiilor cand ma intrebau pe unde a intrat Mosul,ca el intra pe oriunde ca sa aduca daruri.Am uitat sa povestesc cum il”vedeam” pe Mos trecand pe la casele oamenilor sa vada daca sunt cuminti copiii.Cum aveam obloanele inchise se vedea cate-o lumina de la blocul vecin si copiii spuneau:”l-am vazut pe Mos,i-am vazut ochii …”.Of,of,of!Oftez….Cand ajungeau acasa ma intrebau:”a venit Mosul?”.Bineinteles ca eu eram ocupata cu ceva si le raspundeam ca n-am auzit nimic.Mergeam cu totii in camera (nu „stiam „unde aduce Mosul bradul si darurile) si…va inchipuiti bucurie.Ne amintim cu totii de copilarie cand credeam in Mos Craciun si-l asteptam cu emotii.Poate sunt prea deprimata din cauza greutatilor si nu vad limpede,dar Craciunul e doar o copie nereusita a Craciunului adevarat,cel din sufletele noastre de copii.