Happy New Year!

Prin tunelul oranj

Prin tunelul oranj

de Nichita Stanescu

ma uitam in spate absent la nu stiu ce
desigur, in spatele meu ningea.
o fuga de iepuri lasase urme pe camp.
fara de arme fiind, Doamne,
cum de-am putut sa starnesc
atata groaza?
De ce starnim ,Doamne,groaza,daca suntem doar niste oameni supravietuitori?De ce ,”ingrozitii” ,ne lovesc fara mila,vor sa ne vada cazuti in tarana uda de lacrimi?N-avem arme si ,totusi se tem de noi,supravietuitorii.
Prin tunelul oranj,azuriu,purpuriu,trec toti supravietuitorii .Ei cauta lumina cea alba si o vor gasi…curand.A venit iarna geroasa si ne este frig .Ne acopera zapada omatul sa ne tina de cald,iar lacrimile se transforma in fulgi de nea.