Édouard Manet(23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883), „pictor al zilelor noastre”

Édouard Manet – The Monet Family in the Garden – 1874

Édouard Manet – Olympia, 1863

Edouard Manet – The Luncheon on the Grass (Le déjeuner sur l’herbe), 1863

Édouard Manet – The Grand Canal, Venice (also known as Blue Venice) – 1874

Édouard Manet – The Dead Christ and the Angels – 1864

Édouard Manet – Self Portrait with Palette – 1878

Édouard Manet – Still Life, Lilacs and Roses, 1883

Édouard Manet – Peonies in a Vase on a Stand – 1864

„Domnul Manet n-a dorit sa rastoarne domnia picturii deja existente si nici nu a dorit sa creeze o arta noua. Pur si simplu a dorit sa fie el insusi” – scria Manet despre el insusi. Cel mai potrivit cuvant pentru a caracteriza felul de a picta al acestui mare maestru francez este „sinceritate”. Despre Manet se pot afirma multe: culorile sale au avut o stralucire extraordinara, felul in care se folosea de lumina era inimitanainte de toate, sincer pana la brutalitate.

„Dejunul pe iarba” sau Olympia” au socat publicul secolului al XIX-lea si i-au atras multi dusmani, dar pictura nu a mai fost aceeasi dupa aparitia acestor doua opere. Manet a reinventat traditia dar a fost un pictor modern in adevaratul sens al cuvantului.

Édouard Manet (* 23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).

Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască.

Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Édouard Manet(23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883), pictor francez

Sursa picturi Édouard Manet.

Povestea unei printese:Caroline de Monaco

Caroline Louise Marguerite Prinzessin von Hannover, Erbprinzessin von Monaco, nascuta Grimaldi, fiica lui Rainier III de Monaco si a celebrei actrite Grace Kelly, una dintre frumusetile cu sange albastru aflate mereu in vizorul presei de scandal, a implinit 50 de ani.

Mostenitoare a tronului unui prosper principat (asta daca fratele ei nu va avea copii dintr-o casatorie legitima) si demna urmasa a uneia dintre cele mai frumoase actrite ale secolului XX, Grace Kelly, Caroline de Monaco a reusit treptat sa se impuna prin stil, eleganta si competenta. Daca in tinerete tinea paginile tabloidelor cu aventurile ei amoroase si tinutele extravagante, de cativa ani a devenit o mama model si o activista neobosita.

E una dintre cele mai titrate printese din lume. A studiat la Sorbona, vorbeste fluent franceza, engleza, spaniola, germana si italiana, insa despre asta s-a scris mai putin decat depre mariajul cu bancherul francez Philippe Junot (1978-1980) si casatoria cu mostenitorul unei bogate familii italiene, Stefano Casiraghi, decedat intr-un accident de navigatie in anul 1990. Din cea de-a doua casnicie, Caroline are trei copii: Andrea Albert Pierre (23 de ani), Charlotte Marie Pomeline (21 de ani) si Pierre Rainier Stefano (20 de ani). Pentru relatia cu actorul francez Vincent Lindon din perioada 1990-1995 a fost mereu criticata de cei care-i aminteau mereu ca e printesa si lumea se asteapta ca ea sa se comporte cu totul altfel. Nici dupa ce s-a despartit de Lindon si s-a logodit cu Roberto Ingmar Rossellini (fiul lui Ingrid Bergman si al regizorului Roberto Rossellini) n-a fost in asentimentul publicului. Apele s-au mai tulburat pe la inceputul lui 1999, cand s-a casatorit in Austria cu Printul Ernst August V de Hanovra, proaspat divortat de una din cele mai bune prietene ale lui Caroline, Chantal Hochuli (cu care avea doi copii)… Insa, sase luni mai tarziu, odata cu venirea pe lume a printesei Alexandra de Hanovra, mai toate privirile s-au intors zambitoare catre cea care devenise din nou mamica, la 43 de ani.

„Am cunoscut din copilarie datoria, obedienta si vina. Am facut intai ceea ce trebuia si apoi ceea ce am vrut. Acum imi place la nebunie sa fac ce trebuie pentru mine si pentru familia mea, pentru toti cei aflati in suferinta“, spune Caroline.

Casatoria celor doi printi a fost recunoscuta oficial in Marea Britanie si in Franta, iar curtea monegasca s-a bucurat teribil ca, in sfarsit, scapa de publicitatea negativa (la care contribuiau din plin aventurile printului Albert si nonconformismul printesei Stephanie). Preocuparea lui Caroline fata de organizatia pentru copii Jeune J’écoute pe care a infiintat-o cu peste 20 de ani in urma si implicarea in activitatile asociatiilor Peter Le Marchant Trust si l’AMADE Mondiale (Association Mondiale des Amis de l’Enfance), pe care le patroneaza, alaturi de o serie intreaga de actiuni caritabile carora li s-a dedicat i-au adus aprecierea UNICEF, care i-a acordat anul trecut Children’s Champion Award. Mare iubitoare a artelor (a studiat in adolescenta baletul si pianul), Printesa de Hanovra a fondat in 1985 Baletul din Monte Carlo si a devenit cativa ani mai tarziu presedinte si purtator de cuvant al Operei si Orchestrei filarmonice din Monte Carlo, al Prince Pierre Foundation, The Princess Grace Foundation si al festivalului Primavara Artelor. Actiunile in domeniul artei i-au fost rasplatite cu medalia Commander of Cultural Merit.

La 50 de ani si-a castigat respectul poporului, al vedetelor, al presei si este luata drept exemplu de celebritatile care lupta cu infocare impotriva intruziunii in viata privata. Curtea Europeana pentru Drepturile Omului i-a acordat castig de cauza printesei Caroline de Monaco in demersurile sale impotriva presei germane, interzicand publicarea oricaror fotografii care infatiseaza scene din viata cotidiana a familiei acesteia.

Poze de pe net.

Sursa.

Sunt nascuta in aceeasi zi,an,luna ca si printesa a carei viata nu a fost si nu este ca in povestile cu printi si printese.