Arhive blog

Ileana Malancioiu (23 ianuarie 1940), poetă română

Ileana Malancioiu

Ochii De Pisica

de Ileana Malancioiu
Vazusem doi ochi galbeni în întunericul desavîrsit
si pornisem încet spre lumina calda a lor
si recunoscusem pisica noastra moarta acum doi ani
torcînd în liniste pe cuptor.

Am mîngîiat-o-ncet pe sira spinarii
si pe mustata arsa si pe bot
si ma miram ca nu-ntoarce capul spre mine
si-mi parea rau ca nu pot

s-o fac sa-nchida ochii ramasi deschisi
sau sa coboare iarasi în poala mea
de pe cuptoru-ncins peste masura
pe care dormea.

Apoi am vrut sa ma-ntorc dar nu-mi aminteam
de unde venisem în locul acela amagitor
si stam lînga pisica noastra si stiam ca e moarta
si-o auzeam cum toarce pe imensul cuptor.

As vrea

de Ileana Malancioiu

As vrea sa ma duc undeva sa nu mai stiu de nimic
sa ma intorc atunci cand voi fi uitat tot
sa-mi amintesc cu greu cum ma cheama si cine sunt
si sa invat ce mai pot

sa aflu spre a trai pana la capat
si a ma bucura ca sunt inca vie.
As vrea sa ajung undeva unde nu stie nimeni
nimic din tot ce se stie

si din ce se inventa inca
fara nici un fel de pretentii
impotriva mea si a tuturor
in lumea asta plina de inventii.

Dar unde e locul acela senin ma intreb
si plang in tacere si nimeni nu stie
mi-e frica de tot si de toate si-as vrea
sa ma bucur din nou ca sunt inca vie.

sursa

La multi ani!

Ileana Mălăncioiu (n. 23 ianuarie 1940, Godeni, Argeș) este o poetă contemporană și o eseistă română. De asemenea publicistă, disidentă, activist civic.
Nicolae Steinhardt declara despre Ileana Mălăncioiu :

„Aferim, femeie!
Curajoasă. Aspră. Le vede, le știe, le spune. Și cu suflet de muiere sensibilă, simțitoare. Suflet adânc, colțuros. Mare poetă.
Da, asta admir: o tărie inteligentă (foc) si totodată accesibilă milei, duioșiei (indirecte). Am calificat-o: o Antigonă ducându-l pe Oedip de mână, dar o Antigonă cu suflet de Electră (și de Ecaterina Teodoroiu).”

In 23 ianuarie s-a nascut Édouard Manet (23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris), pictor francez, precursor al impresionismului.

Si eu m-am nascut in 23 ianuarie.Azi e ziua mea.

Din blogosfera. 

Ioan Usca.Sepepistul Vasile

Gabriela Savitsky.Ce-aş face dacă aş fi Băsescu

Cristian Lisandru.APE TULBURI – “Bărbatul care înota fără să ştie de ce…”

Pilula lui Lisandru.GURA LU` AINŞTAIN – “Nu mai bagă ăştia legea nesănătoasă, sănătoşi să fim, moartea e la colţ!”

Mirela Pete.Paul Cézanne, maestrul nostru, al tuturor

Teo Negură.Creduli, si totusi neincrezatori

CELLA.iarna vrajbei lor oaselor li dor, … doriri ‘aş’

Ulise al II-lea cel Ocoş.Obsesii româneşti

Dana.țara mea c-un singur bec

Punctul de vedere.Beware !

Ulise al II-lea cel Ocoş.Poz(n)e guralive

Florina Lupa Curaru.Alt joc cu poze – 21.01.12

Lili3.Principiul încurajării (56)

Gabriela Elena.Ce spun ei, ce spunem noi

Sofonisba Anguissola (1532 – 1625), pictoriță italiană

Sofonisba Anguissola – Self-portrait at the Easel Painting a Devotional Panel

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait, 1554

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait 1556

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait wiht Clavichord, 1561

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait, 1610

Sofonisba Anguissola – Self-Portrait, 1620

Sofonisba Anguissola - Lucia, Minerva and Europa Anguissola Playing Chess, 1555

Sofonisba Anguissola – Lucia, Minerva and Europa Anguissola Playing Chess, 1555

Sofonisba Anguissola - Three children with dog

Sofonisba Anguissola – Three children with dog

Sofonisba Anguissola, născută în 1532 la Cremona în Lombardia, decedată în 1625 la Palermo în Sicilia, a fost o pictoriță italiană care a pictat în stilul manierist, fiind activă la sfârșitul secolului XVI și începutul secolului XVII. A avut cinci surori, toate pictorițe, ea fiind cea mai cunoscută. A fost eleva pictorului Bernardino Campi.

Sofonisba Anguissola (1532 – 1625), pictoriță italiană

Pictorul zilei de 23 ianuarie: Édouard Manet (* 23 ianuarie 1832, Paris – † 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus “pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).

Édouard Manet

Din blogosfera. Cristian Lisandru.Gogoşi cu gem la balta lu` Înecatu` – 1 – Elisa.Porţia de vitamine CELLA.înturnează-mi vorba, poartă

Édouard Manet(23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883), pictor francez, precursor al impresionismului

Édouard Manet - Music in the Tuileries – 1862

Édouard Manet – Music in the Tuileries – 1862

Édouard Manet - The Monet Family in the Garden – 1874

Édouard Manet – The Monet Family in the Garden – 1874

Édouard Manet - The Railway, 1872

Édouard Manet – The Railway, 1872

Édouard Manet - Luncheon on the Grass – 1863

Édouard Manet – Luncheon on the Grass – 1863

Édouard Manet - Olympia, 1863

Édouard Manet – Olympia, 1863

Édouard Manet (* 23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).

Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască.

Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Édouard Manet s-a născut la 23 ianuarie 1832 în Paris. Tatăl său, Auguste Manet, fost diplomat, era funcționar ministerial de rang înalt, iar mama, Eugenie Fournier, provenea, de asemenea, dintr-o familie selectă. Manet își începe studiile în 1842 la gimnaziul Rollin. Tatăl său îl consacră carierei juridice, însă unchiul său, Edmond Fournier, îi descoperă talentul artistic și îl sfătuiește să urmeze cursuri speciale de desen în cadrul gimnaziului. În 1848 își încheie studiile, se gândește să se dedice picturii, dar își descoperă și altă vocație: vrea să devină marinar. Nu este însă admis în „Școala Superioară de Marină”, de aceea, în decembrie 1848, se îmbarcă la bordul vasului „Havre et Guadeloupe”, pe post de cârmaci.Pe vasul care se îndrepta spre Rio de Janeiro desenează mult, pe membrii echipajului și peisaje marine.

În iunie 1849, după revenirea la Paris, tatăl său îi recunoaște talentul și îl sfătuiește să se înscrie la „École des Beaux-Arts”. Manet însă, în locul metodelor rigide de învățământ ale Academiei, alege școala lui Thomas Couture. În ciuda metodelor liberale de predare ale școlii, Manet are deja ideile sale despre artă, se împotrivește tiparelor obișnuite acceptate până la el, solicită modelelor sale să se îmbrace, le așază în poziții naturale în locul ținutei alese și aranjate. Își desăvârșește tehnica picturală, copiind lucrările maeștrilor în muzeul Louvre. Un interes deosebit îi trezește Tiziano, Rubens, precum și Velázquez. Din pictura franceză, doi artiști sunt considerați înaintașii direcți ai picturii sale: Eugène Delacroix și Gustave Courbet. În 1856, părăsește școala lui Couture. Călătorește mult, vizitează de mai multe ori muzeele olandeze, unde admiră în special picturile lui Franz Hals. În Italia, descoperă Veneția și Florența. Copiază tabloul lui Tiziano „Venus din Urbino”. Acum se naște în el vestita temă a Olympiei, care va fi pictată zece ani mai târziu. Se întoarce în Franța, trecând prin Germania și Europa Centrală, vizitând muzeele din Praga, Viena, Dresda și München.

În 1859, se prezintă pentru prima dată la „Salonul Oficial” – expoziție organizată anual la Paris, unde tablourile sunt selecționate de un juriu select – cu tabloul „Băutorul de absint”, o lucrare departe de tradițiile epocii ca temă și tehnică picturală. Cu excepția lui Delacroix, care făcea parte din juriu, trezește sentimente ostile și este refuzat. Doi ani mai târziu, în 1861, tabloul său „Cântărețul spaniol” este selecționat.

Vestit pentru eleganța sa, Manet frecventează concerte la modă, cafenele, parcuri. În aceste locuri își găsește inspirația pentru tablourile sale înfățișând viața pariziană. Unei astfel de seri i se datorează tabloul pictat în 1862, „Concert în parcul Tuilleries”, în care putem recunoaște prietenii pictorului, printre care și pe Beaudelaire. Tema aleasă de Manet a fost surprinzătoare pentru acele timpuri, asemenea tablouri plein-air nu erau considerate artă adevărată, erau utilizate pentru ilustrarea revistelor și reportajelor. Criticii nu-și ascund dezaprobarea: „Pictura lui Manet supără ochiul, exact în același mod în care muzica falsă supără urechea”, scria unul din aceștia. În 1863, trimite trei tablouri pentru Salon, unul dintre ele fiind „Dejunul pe iarbă”, sunt și acestea respinse. Le expune atunci în „Salonul independenților”, stârnind indignarea criticilor, care îl acuză de prost gust. Manet a acordat la alcătuirea operei „Dejunul pe iarbă” o mare importanță principiilor sale estetice. În primul rând, redă lumina de zi naturală. înfățișează nudul feminin într-o ambianță obișnuită, în contrast cu obiceiul epocii sale, care admitea reprezentarea nudului numai la evocarea temelor din mitologie. Publicul n-a înțeles esența operei, au găsit-o nerușinată și provocatoare. În 1865, se prezintă din nou la Salon, de data aceasta cu „Olympia”. Și acest tablou primește o critică aspră și produce un scandal enorm, comentariile răutăcioase îl intitulează „femeie de harem cu burta galbenă”. În această operă Manet dorește să-și arate mai expresiv stilul personal. Pictează o femeie concretă, din care vrea să creeze o Venus modernă, senzuală. Talentul pictorului este provocator, se oferă cu o forță care impune respect, de aceea nu este surprinzător că a șocat publicul. Totuși, asupra câtorva pictori tineri tabloul a avut un efect deosebit de mare, Cézanne își exprimă fără rezerve încântarea.

De acum încolo, Manet, care a fost atât de frecvent refuzat de Salon, se apropie de o altă grupare de pictori, care vor fi mai târziu impresioniștii. Claude Monet, Edgar Degas și Auguste Renoir admiră sincer talentul creatorului Olympiei. În 1867, pentru a ocoli respingerea care era de așteptat din partea juriului „Expoziției Mondiale din Paris”, Manet închiriază un pavilion, unde prezintă cincizeci de tablouri. Deși admirator al noilor creații, Manet n-a participat niciodată la expozițiile impresioniștilor. A preferat să se lupte cu juriul Salonului, și în anii următori se impune și este din ce în ce mai des admis la vernisajele Salonului Oficial, dar își organizează expoziții și în atelierul propriu.

La 30 aprilie 1883 se stinge din viață la Paris. După moarte sa, s-au făcut toate demersurile pentru ca Olympia să fie expusă în muzeul Louvre. Manet a învins, deoarece a intrat printre vechii maeștri și a rămas tot atât de actual ca și aceștia, ale căror tradiții le-a urmat, înscriindu-și pentru totdeauna numele în istoria artei.

Édouard Manet(23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883), pictor francez

Sursa picturi Édouard Manet.

Édouard Manet(23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883), „pictor al zilelor noastre”

Édouard Manet - The Monet Family in the Garden – 1874

Édouard Manet – The Monet Family in the Garden – 1874

Édouard Manet - Olympia, 1863

Édouard Manet – Olympia, 1863

Edouard Manet – The Luncheon on the Grass (Le déjeuner sur l'herbe), 1863

Edouard Manet – The Luncheon on the Grass (Le déjeuner sur l’herbe), 1863

Édouard Manet - The Grand Canal, Venice (also known as Blue Venice) – 1874

Édouard Manet – The Grand Canal, Venice (also known as Blue Venice) – 1874

Édouard Manet - The Dead Christ and the Angels – 1864

Édouard Manet – The Dead Christ and the Angels – 1864

Édouard Manet - Self Portrait with Palette – 1878

Édouard Manet – Self Portrait with Palette – 1878

Édouard Manet - Still Life, Lilacs and Roses, 1883

Édouard Manet – Still Life, Lilacs and Roses, 1883

Édouard Manet - Peonies in a Vase on a Stand – 1864

Édouard Manet – Peonies in a Vase on a Stand – 1864

„Domnul Manet n-a dorit sa rastoarne domnia picturii deja existente si nici nu a dorit sa creeze o arta noua. Pur si simplu a dorit sa fie el insusi” – scria Manet despre el insusi. Cel mai potrivit cuvant pentru a caracteriza felul de a picta al acestui mare maestru francez este „sinceritate”. Despre Manet se pot afirma multe: culorile sale au avut o stralucire extraordinara, felul in care se folosea de lumina era inimitanainte de toate, sincer pana la brutalitate.

„Dejunul pe iarba” sau Olympia” au socat publicul secolului al XIX-lea si i-au atras multi dusmani, dar pictura nu a mai fost aceeasi dupa aparitia acestor doua opere. Manet a reinventat traditia dar a fost un pictor modern in adevaratul sens al cuvantului.

Édouard Manet (* 23 ianuarie 1832, Paris – 30 aprilie 1883, Paris) a fost un pictor francez, precursor al impresionismului.Plecând de la izvorul tradiţiilor marilor maeştri, Manet a fost în măsură să lege sugestiile vremurilor vechi cu elementele moderne, fapt pentru care i s-a spus „pictor al zilelor noastre” (Charles Beaudelaire).

Creaţiile sale au stârnit scandal şi indignare, cu toate că Manet n-a dorit niciodată să provoace pe nimeni, a dorit numai să schimbe pictura şi s-o reînoiască.

Manet a fost ultimul pictor clasic şi totodată primul pictor modern. Tablourile lui uimesc şi astăzi şi ne trezesc interesul, reprezentând astfel o parte incontestabilă a picturii universale.

Édouard Manet(23 ianuarie 1832 – 30 aprilie 1883), pictor francez

Sursa picturi Édouard Manet.