Fulgul de nea
Fulg de nea,
Fulg de nea,
Nu zbura,
Nu zbura,
Stai asa,
Stai asa,
In palma mea.
Mii de stelute stralucitoare,
Unde e fulgul, unde e oare?
Când visează omul nu se îndoieşte niciodată.
Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina realităţii în irealitate.
Nu trebuie să vrei nimic altceva decât nimicul care e în tine.
Posted on decembrie 17, 2008, in imagini, umanitare and tagged fulgi de nea, ganduri. Bookmark the permalink. 5 comentarii.
G a b i, My heart to your heart 
Bine ai venit pe la mine,psihologu` cu blogu`!
Ca veni vorba de apa,mi-am amintit de poezia ta cu apa si cerul sunt albastre?
S-ar putea sa aiba constiinta,de ce nu?Cred ca tot ce exista ar trebui sa aiba.Vom afla candva,atunci cand vom pleca…
Ce frumos 🙂
Iţi dai seama câte poate face apa?
Şi ca să fiu puţin ironic, gândeşte-te că ea nu are raţiune şi nici conştiinţă 🙂 sau are ?
Pingback: Povestea fulgilor de nea | Psihologul cu Blogul
Pingback: Povestea fulgilor de nea | Psihologu cu blogu
Pingback: Moş Crăciunule, « Supravietuitor’s Blog